De apreciat punctul de vedere al vicepreședintelui PSD Dâmbovița, Radu Popa. Am vrea să vedem un asemenea comportament, măcar declarativ, la cât mai mulți politicieni. Până la urmă, rostul lor, ajungerea în anumite poziții de demnitate publică se datorează poporului votant pe care sunt obligați legal și moral, să îl reprezinte, nu să ia apărarea anumitor clase privilegiate sau grupuri de interese profesionale sau de afaceri.

Într-un ultim comentariu postat pe rețelele de socializare, social democratul Radu Popa a luat la țintă magistrații. Pe cei de la vârf. Scrie politicianul că aceștia au pensii speciale, au salarii care sună ca niște legende urbane, la care muritorii de rând nu pot decât să viseze.

„Au venituri atât de sus încât, dacă le-ai pune pe un grafic, ar trebui să inventezi o nouă axă verticală: „deasupra realității”. Iar jos, pe solul patriei, media națională se uită în sus ca țăranul la eclipsă: cu teamă, cu uimire și cu certitudinea că nu e pentru el.

Justiția noastră de vârf a devenit un fel de olimp administrativ. Zeii nu mai coboară printre muritori, ci trăiesc în declarații de avere stufoase, cu zeci de conturi, ca niște bibliografii financiare ale unei cariere morale impecabile… pe hârtie.

În rest, hârtiile importante, dosarele, toate au alt destin: se odihnesc. Se maturizează. Se prescriu. Ca vinul prost, care nu devine niciodată bun, doar vechi”, a scris fostul deputat PSD Radu Popa.

Reclama

Mai precizează politicianul social democrat că statul român a inventat o performanță rară, anume justiția cu normă întreagă la venituri și cu fracțiune de normă la rezultate.

„Muncește din greu la capitolul beneficii și cu o delicatețe monahală la capitolul decizii. Timpul, acest mare aliat al dreptății, este transformat în complice procedural. Corupția nu mai este judecată, ci așteptată. Ca o boală despre care speri că trece singură.

Ni se spune, cu voce gravă, că independența justiției costă. Corect. Dar nu ni se spune niciodată cât costă nejustiția, absența justiției. Câte spitale se pierd într-o prescripție? Câte școli dispar într-un termen depășit? Câte destine sunt îngropate sub un „s-a împlinit termenul legal?”, întreabă Radu Popa.

A remarcat politicianul că la noi, în România, totul pare de-a-ndoaselea. În orice firmă serioasă, dacă ai mii de proiecte ratate și bonusuri record, nu ești manager de succes, ești subiect de audit.

„La noi, însă, ești reper instituțional. Ești stabilitate. Ești „sistem”.Așa se explică paradoxul românesc: o justiție bogată într-o țară săracă și o sărăcie morală într-un sistem plătit regește. Nu pentru că ar lipsi inteligența sau profesionalismul, ci pentru că nimeni nu mai leagă recompensa de rezultat. Iar când răspunderea dispare, rămâne doar ritualul: toga, discursul, solemnitatea. Ca într-o liturghie fără credincioși.

Reclama

În final, cetățeanul învață lecția supremă: legea e fermă, dar are răbdare. Iar dacă ai suficient timp, bani și funcții, dreptatea nu mai vine. Se prescrie. Dacă sună Lia”, concluzionează Radu Popa.

Urmărește Incomod Media și pe Google News