Uneori, nu înțeleg acțiunile polițienești de amploare, excesul de zel în cazuri nu neapărat complicate, cu desfășurări de forțe, cu căutări extinse pe parcursul mai multor zile și, evident, cu cheltuială din partea statului. Mi s-a părut ciudat când am auzit că prin Mehedinți se desfășoară o operațiune de forță, care are în vedere prinderea unui tânăr dispărut într-o zonă împădurită. Cel puțin la nivel oficial, știm că nu este vorba despre un criminal în serie, despre un traficant de droguri sau de carne vie, răpitor, terorist, spion feroce sau cine mai știe ce personaj periculos. Este un hoț de mașini sau probabil vreun cărăuș de autovehicule.

Bărbatul, care ar fi furat un autoturism din Bulgaria, a intrat în țară pe la Calafat, deci a trecut la vamă, și a ajuns până în Mehedinți. Se pare că polițiștii au încercat, înainte ca acesta să dispară în pădure, să-l oprească pe la Strehaia, dar nu au reușit. Acum, sunt supărați rău și îl caută și cu elicopterul! Sincer, mi se pare o mobilizare exagerată de forțe pentru un simplu hoț. Alte metode, alte tipuri de investigații, mai de finețe, nu există?

Ce să mai înțelegi din replicile de aur ale unor politicieni loco, mai slăbuți în logica discursului, dacă chiar și unii de talie mondială își dau în petic? De pildă, de curând, JD Vance, vicepreședintele SUA, ar fi declarat că ceea ce se întâmplă în Iran nu este război. Atunci, ce este? Festival de dans? Carnaval? Zboară dronele, rachetele, avioanele de vânătoare, sunt blocate strâmtorile, sunt lovite rafinării, capacități economice, transpetroliere, există pierderi de vieți omenești, avem economii în cădere, neliniște, teamă, crize de tot soiul pe capul întregii planete… Dacă nu este război, ce este, domnule Vance? Luminează-ne! Cum arată războiul până la urmă?

Trăim într-o epocă în care oamenii caută tot soiul de metode pentru a ieși de sub valul obișnuitului Se caută ineditul, fuga din regula existenței comune. Așa probabil au gândit și locuitorii unei așezări din țara vecină, Ungaria, când au pus la cale un concurs de săpat morminte! Cine sapă mai repede, mai adânc, mai cu îndemânare și cu ceva estetică. La această competiție, macabră totuși, s-au înscris 38 de meșteri gropari. Aceștia au pus mâna pe lopeți și târnăcoape și s-au pus pe săpat locuri de veci. Evident, concursul s-a consumat într-un cimitir cu pământ extrem de tare. S-au acordat și premii. Gropile probabil au rămas în gestiunea comunității spre a fi folosite. Mâine-poimâine, vedem și un concurs de îmbălsămare, de bocit sau de cărat sicriul în cârcă. Ce nu face omul pentru a depăși plictisul iscat de firesc!

Urmărește Incomod Media și pe Google News