OPINII
Experimentul terorii
Oare, mai avem scăpare? Sunt tot mai numeroase semnele care arată că blânda noastră clasă politică lucra la greu, şi încă mai lucrează, cu statul paralel sau statul de drepţi. Intră pe piaţă o grămadă de indicii cum că vaşnicii apărători ai libertăţii şi democraţiei, cei care ne cerşesc voturile din patru în patru ani, puneau ţara la cale cu SRI, cu DNA şi cu alte structuri oculte, hotărau cine trebuie să rămână în picioare, cine trebuie să cadă… Te pupau pe creştetul capului, te mângâiau pe umeri… înainte de a te trimite la abator!
Întâlnirile de taină, cu şoric sau fără, se ţineau în case conspirative plătite tot de noi, contribuabilii. Aceşti indivizi, care spuneau mândri „statul suntem noi”, au creat un sistem al terorii, pe care, iată, în aceşti ani, l-au şi experimentat, pe pielea noastră. Au băgat frica în noi, ne-au determinat, până la ultimul muritor, să devenim suspicioşi până şi cu fratele sau soţia, cu prietenii şi cu neamurile. Ne-au dus în halul de a folosi moderat mobilul şi de a renunţa la convorbirile cu tentă de glumă pentru a nu fi rupte propoziţiile şi cuvintele din context de „ascultătorii noştri” de la butoanele ţării. Au inventat denunţătorii de profesie. Dacă se dă ordin pe unitate, eşti făcut din două convorbiri şi un denuţ oribil!
Făcătura, în ultimii ani, a devenit în România literă de lege. Am fost minţiţi prin conferinţe, congrese, la televizor şi aiurea. Am vrut, în decembrie 89, să trăim într-o ţară democratică, liberă, prosperă, cinstită şi am am ajuns să ne ferim şi de umbra noastră. Un Coldea, un Portocală, un Ghiţă există cam peste tot. Îi vedem cum mişună în jurul nostru şi nu facem nimic. Îi privim pe aceşti reprezentanţi ai statului paralel cum stau pe grumazul nostru şi nu mişcăm un deget. Pentru că nu mai putem. Pentru că ne-au anihilat, iar o revoluţie, singura soluţie viabilă care ar putea să spele balastul acesta îmbâcsit, nu mai suntem în stare să facem. Spiritul de dreptate parcă a fost dezamorsat pentru totdeauna.
Dezvăluirile lui Ghiţă ar trebui să cutremure ţara, să-i pună în mişcare pe toţi românii, să iasă în stradă şi să ceară distrugerea acestei cangrene care a transformat România într-un penitenciar democratic, unde ai drepturi firave, de complezenţă, de a vorbi în zadar, de a te lamenta fără să fii băgat în seamă, de a fura cu ştirea lor şi de a te plimba puţin prin lume.
Clasa politică actuală dovedeşte nu numai că a fost neputincioasă în faţa terorii moderne instalată în România, ci şi că a făcut parte din ea. Şi-a dat acordul ca să fim îndobitociţi, manevraţi, timoraţi, folosiţi drept cobai într-un experiment dictat parcă de altundeva.
Apare acum Băsescu, Ponta, Tăriceanu, Udrea, Dragnea, chiar şi Adrian Năstase şi alţii să critice, să condamne… Unde aţi fost, domnilor, când se clădea coşmarul? Probabil aţi dat o mână de ajutor, voit sau nevoit. În cine să mai ai încredere? Ghiţă vorbeşte acum de frică, de teamă şi ne mai panichează şi pe noi, devoalând sistemul creat în peisajul unde, de fapt, am trăit şi trăim.
Sper ca această poveste să nu rămână ca un film de suspans, ca un scenariu care ne arată, simultan pe cinci posturi tv, ce se întâmplă, iar noi, simpli şi creduli, privind, ne înfiorăm şi ne facem şi mai mici.
La un moment dat, din cauza confuzului care, în această perioadă, pur și simplu ne înăbușește – știm că manevrele de manipulare sunt atât de subtile, nu mi-a mai venit să scriu niciun editorial, să nu îmi mai dau cu părerea despre nimic.
Urmăresc podcasturile, dialogurile de la televiziuni, analizez declarațiile decidenților politici colorați sau incolori, mă întristează lipsa de rigoare a jurnaliștilor, încerc să trag linie, să rezulte ceva și nu iese nimic. S-a instalat un nor ciudat peste societate, peste politica românească. Totul se desfășoară sub o plapumă groasă de populism ieftin.
Nu se mai vorbește despre proiecte și soluții, nu mai există programe calculate, utile, rețete ale fericirii nației. Nu. Candidații, de toate facturile psihologice, atenție, nu politice, nu doctrinare, se plimbă cu mașina, mănâncă prune, covrigi, prepară pui în saramură, povestesc din vremea copilăriei lor sau cum curățau în cazarmă podeaua cu ciobul de sticlă… Dau noroiul la lopată. Adună mere în livezi. Se plimbă cu metroul. Își aduc aminte de bunici, de vecini, de câinele Azor, admiră mușuroaiele de furnici, dar nimic concret despre țară, niciun proiect cu puncte și subpuncte, cu responsabilități și termene de implementare. Doar povești!
Ne ducem existența precar, între cicloane fantasmagorice și poezia ieftină, de tarabă, recitată prost, fără dicție, fără acele esențiale pauze logice și psihologice, fără suflet, fără har, de unii așa-ziși politicieni. Mă întreb uneori, cine are interesul să aducă în față asemenea simulacre de caractere, de indivizii fomiști de putere?
Au scos-o pe Șoșoacă din cursa prezidențială. Calcul exact. Termen fix. Și ce au câștigat? Nimic. Din nou, rumoare, agitație, ieșiri banale în spațiul public, amenințări, racordarea poporului la confuzie. Motiv de pseudo-gâlceavă între partenerii de coaliție. Teatru. Film. Trăim într-un scenariu grotesc din care, la final, unii ies bine, iar majoritatea rămâne la fel.
Vrem un președinte. De care? Jucător? Muncitor? Implicat? Din popor? Plimbător? Zâmbitor? Sau… nu mai contează! Să fie acolo. Parcă spre asta ne ducem. Atenție, cu viteză! Și nu mai vedem nimic. Adică esențialul! E mâncat! Consumat.
Nu este rău că îi vedem pe unii candidați la prezidențiale implicați în ajutorarea oamenilor afectați de inundații în județele Galați și Vaslui. Este un semn de solidaritate, de umanitate, ceva ce definește nația asta trecută prin multe furci fierbinți ale istoriei. Dar parcă se exagerează. Pare cam mult. E ceva în neregulă. Și asta pe fondul alegerile prezidențiale și parlamentare care urmează. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă am fi avut o asemenea catastrofă într-o perioadă oarecare, fără campanii electorale, fără miză politică. Ar mai fi fost așa de multă înghesuială de lideri politici în localitățile afectate? Nu cred.
Acum se dă la lopată, se vine cu ajutoare. Se construiesc case. Se țin discursuri în noroi. Se publică în mediul online fotografii, filmulețe. Îmbrățișări. Încurajări. Chipuri de politicieni marcați. Duri. Preocupați. Echipați cu cizme, împresurați de mocirlă. Este pusă în mișcare o întreagă regie care folosește recuzita și decorul natural. Se ilustrează tematic cu durerea oamenilor.
Pentru cei care candidează, este o ocazie de a-și spori procentele de credibilitate, să miște oarecum sondajele ce par bătute în cuie și au destinații precise. Inundațiile au stricat planurile unor politicieni. Dar nu prea mult. Le destabilizează un pic. Jocul merge înainte. Este așteptată surpriza. Dacă nu apare, este clar, s-a mers pe un aranjament pus la cale minuțios. Vedem.
-
Dâmboviţaacum 4 zileConducerea PSD Râul Alb a fost demisă. Vicepreședintele Mihai Istrate preia frâiele organizației
-
ADMINISTRAŢIEacum 3 zileMalu cu Flori, în ciuda bugetului local precar, merge cu fruntea sus pe drumul dezvoltării
-
ACTUALITATEacum 6 zileEveniment religios important la Biserica Târgului din Târgoviște (Centrul Vechi)
-
ACTUALITATEacum 4 zileBaschetbalista de la CSM Târgoviște s-ar fi sinucis din cauza unei decepții în dragoste
-
Dâmboviţaacum 7 zileGrav accident rutier la Potlogi. Un bărbat de 28 de ani a fost preluat cu elicopterul SMURD
-
ADMINISTRAŢIEacum 3 zileÎncă un obiectiv de importanță pentru comuna Voinești este aproape la gata!
-
Dâmboviţaacum 6 zileCandidații PSD Dâmbovița pentru alegerile parlamentare din 1 decembrie 2024
-
ACTUALITATEacum 4 zileȘcoala Gimnazială Telești Ludești a marcat „Ziua Educației” împreună cu dascălii pensionari