Şi s-a încheiat prima partea a tămbălăului din PSD sau a doua, a treia, a… Spun asta fiindcă noi nu ştim chiar tot despre ceea ce se întâmplă la cartierul general din Kiseleff şi nici prin vilele conspirative sau restaurantele cochete şi mai dosite pe unde se mai întâlnesc liderii PSD pentru a construi scenariile savurate sadic de presă.

Cert este că la CEX nu a murit nimeni. Nu am văzut pe cineva în genunchi, nici cu tresele smulse de pe umăr. Nici măcar trimis la vreo mănăstire pentru penitenţă. S-a vorbit mult. Vreo 8 ore. S-au dat semnale şi, în final, s-a semnat un tratat de pace internă, cu zurgălăi, un tratat ce nu ştim dacă va fi respectat, fiindcă orgoliile sunt pe măsura combatanţilor.

Dragnea a ieşit la TV şi s-a arătat împăciuitor, înţelept, guru-ul politicii româneşti! Nu ştim dacă trebuie să-l credem pe cuvânt. Părea liniştit. Prea liniştit! Dar nu era starea lui, oricât disimula pe sub mustaţă. Se simţea agitaţia.

Cine poate strigă „am înfrânt”! Cred că tot partidul. Otrava a fost împrăştiată. Efectul se va vedea mai târziu. Acum mijesc simptomele. Se simte în sondaje. Sporesc rândurile nehotărâţilor! Adulatorii lui Dragnea susţin că liderul PSD a ieşit întărit din acest conclav cu fumuri. Adică, nimeni nu va mai avea curajul de acum încolo să tulbure lăpticul din ceaşca şefului. A fost instalată deja ghilotina! Dar cu fâsâituri. De formă. Ca o sperietoare inutilă în lanul de porumb, de unde ciugulesc toate păsările.

Alţii spun că Dragnea a fost învins şi pus la punct de pucişti, indiferent de ce ar zice apropiaţii săi. S-a luat în calcul numărul de membri pe care îi reprezintă organizaţiile rebele, cele care s-au ridicat împotriva lui Liviu Dragnea, zonele de unde se adună grosul votului, nu ce a venit din Ardeal, unde PSD-ul nu a stat niciodată bine şi unde operează, de foarte multă vreme, grupul de la Cluj, mai prietenos cu Klaus Iohannis, cu opoziţia şi cu… ştiu băieţii!

Sunt şi destule voci care acredizează ideea că tot războiul a fost un joc de imagine, o tehnică prin care să fie întărită poziţia lui Liviu Dragnea în această perioadă încărcată de tensiune şi de mişcări politice ciudate. Speculaţii peste specualaţii. Aşa se întâmplă când politica nu are un curs normal, firesc, dedicat cetăţeanului!

Ce să mai credem despre ceea ce se întâmplă pe scena politică românească? Nu poţi face nicio speculaţie, nu poţi lansa supoziţii, nici măcar nu poţi da pronosticuri ca la fotbal. Aici nu este vorba de sport, ci de politică, iar în acest domeniu perfid şi nesigur, când există aşa-zise competiţii bazate pe trădare şi jocuri de culise, nu poţi da un posibil rezultat. În politică, nu se fac pariuri, fiindcă tot timpul există o carte, undeva, în mâneca unui jucător, care poate da peste cap orice rezultat.

Constatăm că, după 2 ani de guvernare, capetele balaurului numit PSD dă semne că vor să se înghită între ele, nu de foame, ci de ciudă! Nu le pasă de colosului care stă sub ele şi care avea alte aşteptări. Să fie asta o metodă prin care PSD doreşte să părăsească guvernarea, să treacă în opoziţie, unde îşi va putea linge rănile o vreme, după care să pornească lupta pentru alegerile din 2020?

Unii zic că se prea poate. În politică există şi tehnica retragerii de la putere invocându-se un scandal intern. Această procedură are rolul de a acoperi oarecum nevolnicia, neputinţa, neducerea la îndeplinire a unor proiecte asumate în campania electorală. E o chichiţă. Urmează un nou ciclu. Alţii, la putere. Şase sau opt ani!Probabil, aşa vor mânuitorii păpuşilor!

Să nu creadă acum politicienii noştri iubiţi că ies neşifonaţi din acest război nedemn, care arată că SRL-urile numite partide politice sunt preocupate mai mult de interesele proprii decât de ţară. Cetăţenii şi-au pierdut încrederea în ei. Nici nu cred că au avut-o deplin. A fost vorba de inerţie!

În momentul de faţă, clasa politică românească poate fi mândră că se mai poate baza, dar nici aici total, doar pe activul de partid, pe cotizanţii care au mai ciugulit de pe câte un post. Restul, ţara, gloata, nu mai garantează pentru ei. Şi, apoi, în cine să avem încredere? În Liviu Dragnea, pe care îl tot vedem în poze cu reprezentanţii statului paralel, în aceeaşi cămaşă albă, cu care ne vrăjea încrederea? În Victor Ponta, care şi-a dat demisia din funcţia de premier pe Facebook şi care a pus şi el apă cu stropitoarea la funcţionarea organismului opresiv? În Ludovic Orban, omul care se simte bine în tiribombă şi cu maimuţa pe umăr? În Traian Băsescu, care a frământat şi copt statul paralel? În George Maior, stăpânul protocoalelor? În Gabriel Oprea, zis şi privire rece, în faţa căruia se făceau preş chestorii de poliţie? Să mai pun?

Suntem în criză, stimaţi români, una profundă şi penibilă totodată. Rămânem cu legile justiţiei în aer, cu pesta porcină africană peste noi, cu legea offshore-urilor schimbată după voia corporatiştilor, cu proteste în stradă ale magistraţilor, cu 7 kilometri de autostradă inaugurată, cu majorările la gaze şi energie electrică, cu scrisoarea lui Firea şi Ţuţuianu, cu, cu…?

Apropo, a născut Elena Udrea, pe undeva prin Costa Rica. Are o fetiţă. Să-i trăiască! Ce credeţi, cade mâine Liviu Dragnea? Nu fac pariuri, am spus de ce. Dar nu cred că pică. Apare în prea multe poze! Cad alţii, însă nu prea de sus!