Bună și pandemia! Resposabilitatea celor care ne conduc este dirijată spre zone ale superficialității. Ajungi la putere în baza unor promisiuni electorale. Spui că te ocupi de economie, de societate, de prosperitatea oamenilor, locuri de muncă, educație, sănătate, proiecte de infrastructură etc. E o placă veche care, din păcate, în politica românească este întoarsă de pe-o parte pe cealalta până la gâjâitul suprem, ce mai contează.

După alegeri constatăm cu stupoare că lucrurile stau cu totul invers. S-a uitat tot. Spectacolul s-a încheiat. Promisiunile se transformă în scuze, în teorii ale neputinței și nepriceperii spuse frumos… Apare premierul, apar miniștrii și ne vorbesc cât este ziua de lungă despre pandemie, despre vaccinuri, restricții, cum trebuie să purtăm masca, locuri la ATI, de morți, de vii etc. Mai puțin de problemele firești pentru care i-am ales să ne conducă.

De fapt, am văzut. Economia, viața de zi cu zi a românilor contează mai puțin. Bugetul a trecut în Parlament așa cum a trecut. La foc automat. La ordin. Fără să fie acceptat niciun amendament al Opoziției. Că turismul este pe ducă, nu interesează. Că despre agricultură ministrul de resort vorbește tot mai puțin fiindcă nu se pricepe, iar nu interesează. Drumurile naționale, autostrăzile par la capitolul diverse în preocupările actualilor guvernanți. Nu prea îi mai mișcă nici nemulțumirea celor care ies în stradă. Protestatarii sunt considerați agitatori, fasciști, oameni care vor să sfideze regulile, democrația!

Niciunul din Guvernul PNL-Rezist nu a catadicsit să intre în dialog cu românii din stradă care, fie vorba între noi, sunt solii altor zeci de mii de cetățeni nemulțumiți care stau acasă. Să spui tu, politician aflat la putere, că nu este așa, că se întinde coarda, că sunt la mijloc destabilizatorii, înseamnă că nu trăiești în această realitate, că ești pierdut într-un sistem clientelar, care își vede amenințată existența prin astfel de manifestări democratice.

Au început unii din gașca „rezist” să jignească Sfânta Biserică străbună, să o acuze că stă într-o zonă de obscurantism, că este alături de un anumit partid politic… S-a ajuns prea departe. Extremismul îndobitocește și nimeni nu ia nicio măsură….

Nu trebuie să fii un mare specialist în sociologie, în psihologie și alte discipline de esență umană, pentru a-ți da seama că trăim într-o lume puternic manipulată, în care democrația și libertățile sunt mimate și acoperite cu un strat finuț de drepturi. Acela de a călători, de a te organiza, de a acumula cât de cât bunăstare, de a-ți exprima fără frică opiniile și părerile.

În rest, vedem clar cum societatea este împărțită, cum au crescut diferențele enorme dintre omul simplu și cei care au totul la picioare, care sunt capabili să cumpere țări întregi și care, prin acces la tehnică, la rețele informaționale, au acaparat tot și acum, din laboratoarele lor sofisticate, ascunse de ochii lumii, vor să ne dirijeze existența.

Politica, am văzut în ultimul an, a devenit o anexă a ordinelor medicale, doar o goarnă care să ne anunțe despre restricții, despre cum trebuie să purtăm măștile, când ni se închid școlile, magazinele, pe unde mai avem dreptul să umblăm. Un an în care, din punctul meu de vedere politicienii și-au cam pierdut menirea. Au fost dați la o parte. Au mai mult un rol de paradă. Și unora pare să le convină. Mai ales celor de la putere. Implicarea lor în procesul decizional este minoră, aproape spre deloc. Altele par a fi acum normele la nivel global.

Pandemia pornită din îndepărtata China, acum mai bine de un an, ne-a dat viețile peste cap. Culmea, chinezii și-au revenit, iar restul lumii încă bâjbâie în căutarea unor reguli, tratamente, vaccinuri, metode prin care să ne întoarcem la viața normală. Dar poate că unii nu mai vor să revenim de unde am plecat. Acesta este pericolul suprem. Să o ținem din pandemie în pandemie. Să nu mai știm care este, de fapt, rostul vieții.

Am trăit într-un an în care mijloacele de informare în masă, de orice fel, și-au demonstrat rapid rolul, cum pot fi convertite masele, educate și, de ce nu, manipulate.

Și încă ceva care se leagă de acest neverosimil global! Ancheta comandată de Organizația Mondială a Sănătății în China, în locul din care a pornit coronavirusul, nu a ajuns la un rezultat mulțumitor. Nu au aflat iluștrii cercetători trimiși acolo de unde a țâșnit temutul virus, care îi este originea. Și, hopa, spune șeful OMS, este luată în calcul, chiar dacă cu sensibilitate mărită, și varianta scăpării coronavirusului dintr-un laborator. Ce să mai credem?

Ne ducem existența într-un timp în care adevărul poate conviețui minunat alături de minciună, ba chiar este subminat. Trăim în vremuri în care teoriile de orice fel sunt multiplicate, diseminate și transformate peste noapte în norme și moduri de viață. Conduita ne este sintetizată. Parcă până și Divinitatea a fost pusă pe un loc undeva, mai în spate, în tot acest coșmar de mileniu trei pe care îl simțim ca pe un vis urât. Poate asta se vrea… Să devenim oameni de plastilină.