Conectați-vă cu noi

OPINII

DNA, corupţia şi privilegiile! (I)

Publicat

pe

Sursa foto: www.ziuaconstanta.ro

Hotărât lucru, trăim vremuri extrem de tulburi. Nu numai pe plan internaţional, ci şi pe malurile Dâmboviţei, în acest spaţiu, cândva „mioritic”, dar niciodată… angelic. În România, omniprezenţa corupţiei, această caracatiţă infinit malefică, relaţională, instituţională chiar, transpartinică, dar nu numai, este vădită şi incontestabilă. Jalnic!

Personal, consider – şi o spun cu o adâncă amărăciune nedisimulată – că această blestemată corupţie constituie principala cauză a sărăciei unei mari părţi a populaţiei şi a nivelului insuficient de trai al multor oameni oneşti. În contrapartidă, necinstea nesancţionată drastic a condus şi conduce la „agoniseală” fără muncă ori merit a multora, dar şi la averile fabuloase acumulate de către „unii”. Şi nu sunt puţini…

Sunt convins că dacă în România nu s-ar mai delapida, deturna şi risipi banul public, în 3 până la 5 ani s-ar eradica sărăcia: cei lipsiţi azi de mijloace bazice nu ar deveni „bogaţi”, dar ar putea avea un trai decent, uman. Asemenea celor din alte ţări.

Este evident pentru oricine că răul trebuie tăiat de la rădăcină, respectiv de la cap, de acolo de unde se împute peştele, cum spune românul, în înţelepciunea lui. Se ştie însă că lupta dintre bine şi rău este aprigă, niciodată dinainte câştigată, iar rezultatele ei cele mai promiţătoare nu durează o eternitate. Cel mai recent exemplu îl constituie răsturnarea regimului totalitar, în decembrie ’89, când totul părea pavat cu lumina năzuinţelor: după nici trei decenii, făcând bilanţul, constatăm că, în ciuda multor progrese, unele iluzii s-au estompat, altele s-au năruit, făcând loc tristeţii şi decepţiilor.

Dar, este timpul să intrăm în miezul subiectului pe care vi-l propun. Asistăm la confruntarea acerbă şi deloc dezinteresată dintre o campanie încrâncenată de denigrare cu orice preţ a DNA-ului şi aceea de idolatrizare, de tip semănătorist, a ei.

O revenire la surse este necesară: această structură specializată a luat locul PNA-ului, fiind constituită în scopul strict al combaterii corupţiei. Până aici, totul este mai mult decât lăudabil. Dar se ştie din negura timpurilor că iadul este pavat cu bune intenţii, că „perfecţiunea” nu există şi nici riscul „zero”. În absolut nici un domeniu.

Deci, prin definiţie, nu este absolut deloc exclus ca anumite persoane din cadrul său să se fi dedat, din varii motive, la „derapaje”, cu atât mai regretabile cu cât credibilitatea şi respectabilitatea DNA-ului a fost, până nu demult, exemplară.

Este imperativ să fie gândite şi luate toate măsurile necesare reintrării DNA-ului în normalitate. O atitudine critică este constructivă atâta timp cât scopul urmărit este unul pozitiv, al îmbunătăţirii unei situaţii, al remedierii deficienţelor constatate la un moment dat şi nicidecum acela al distrugerii unei imagini, a unei persoane ori entităţi.

În ceeace mă priveşte, mă alătur celor ce consideră că DNA-ul este absolut necesar şi că a făcut multe lucruri bune – mă refer strict la domeniul justiţiei, pe care-l cunosc bine, activând de mult timp şi în care, fără nicio urmă de vanitate, mă consider suficient de competent şi de informat pentru a-mi exprima o opinie. De ce cred asta? Simplu: fiindcă DNA-ul a demascat mulţi corupţi din justiţie. Dar nu destui… Încă nu.

în calitate de avocat de vocaţie mă înclin cu respect în faţa tuturor celor ce-i împiedică pe magistraţii corupţi să mai discute „preţul” fărădelegilor în ascensor ori să-şi mai trimită progeniturile să colecteze genţile cu banii mitei. CER DOAR DREPTATE!

Avocat Vladimir Ţunţi ŞTEFĂNESCU

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Se dărâmă șandramaua

Publicat

pe

Am spus, cu câteva luni în urmă, că această coaliție de tip „anus contra naturii” nu va rezista până în toamnă. Semnele deschiolării acestei alianțe dintre PNL, USR PLUS și UDMR au început să apară. Faptul că încercă să mai reziste la putere, deși în casa lor este mereu tărăboi, nu le face deloc bine la imagine. I-a spart. Nu mai crede nici ăla, Spătaru, în ei.

În primul rând, liberalii au ajuns precum bărbatul căruia i s-a urcat în cap nevasta USR și soacra PLUS. Nașul, Klaus Iohannis, care a avut ambiția de a aduce această familie nefastă la putere dintr-un moft, din cauza urii pe care o manifestă față de PSD, tace. Ce să zică? Așteaptă să-i curgă mandatul! Oricum, a făcut-o lată cu astfel de fini care nu sunt în stare să conducă o comună, darămite o țară.

Gafele se țin lanț. Pandemia asta îi ajută din plin să-și etaleze mediocritatea, nivelul de pregătire și forța de reacție în situații speciale. Sunt mai preocupați actualii conducători de împărțit funcții, caută tot ce se mai poate hali prin instituții. Știți care este necazul lor cel mare? Nu prea au oameni! Așa de umplutură sunt o grămadă. Din ăștia au trimis și în Parlament și în Guvern. Și, după cum s-a văzut, au blocat proiecte, au anihilat programe, au făcut bugetul harcea-parcea. Acum, nu știu cum o să o scoată la capăt. Virusul nepriceperii i-a pălit rău. Și, serios, nici nu s-a inventat vaccin pentru incompetență.

Așa că, după cum stau lucrurile, nu este exclus ca PSD să fie obligat să preia cârma corăbiei aflate în derivă. Poate că ei nu vor, au alte calcule, dar o impune situația. O să le ceară țara acest lucru. Nu se mai poate guverna la cacialma! Până la urmă, social-democrații au câștigat alegerile. Ce a fost după… Un ghiveci politic pregătit de Iohannis care, acum, s-a acrit. Liberalii și reziștii de la USR PLUS nu pot fi pe aceeași unda. Încearcă ei, dar nu se poate. Și ce vină avem noi să îi suportăm?

Citește în continuare

OPINII

Democrația, ca un vaccin…

Publicat

pe

Nesimțenia pământului! Aceasta ar putea fi titulatura actualului Guvern, PNL – USR PLUS și umplutura de conjunctură UDMR, care a rămas pe poziție și după episodul jenant, de neimaginat, aproape apocaliptic, de la Spitalul Foișor, unde bolnavii au fost scoși în stradă, la umbra întunericului, trimiși acasă cu perfuziie agățate de brațe. Nu s-a mișcat nimeni. Nu a căzut nici măcar un fir de păr de pe capetele lui Cîțu, Arafat și Voiculescu. Sunt bine mersi pe poziție. Tari. Te întrebi cine îi tot ține în funcții? Cine are grijă de ei?

Uite, șeful SMURD-ului a comis o mulțime de gafe și este tot în picioare. Pe rezistul Voiculescu pare să îl doară la bască de popor. Criticăm încă, după 30 de ani, regimul comunist. Și s-au comis într-un an atâtea gafe cât Ceaușescu în 20!

Păi, băi, fanți ai democrației închipuite, dictatorul, cum îi ziceți voi, nu am auzit să fi scos oamenii de prin spitale și să îi trimită acasă cu acele înfipte în vene! Apropo, de ce spitalele superbugetarilor, ale celor cu salarii de mii de euro lunar și beneficiari de pensii speciale nu sunt transformate în unități suport COVID? Tăbărâți numai pe alea unde merg de obicei amărăștenii cu banii în batistă pentru a-și plăti serviciile? Am înțeles, le-ați făcut și centre speciale de vaccinare. Strategie națională de tipul cine poate oase roade.

Metodele astea fac parte din democrație. Egalitate în drepturi nu mai au decât puii de la Avicola, când sunt puși pe banda de prelucrare.

Revenind la nemernicia petrecută la Spitalul Foișor, sincer, mă așteptam, după un asemenea moment incalificabil, să văd România în stradă. De unde! Nu s-a întâmplat nimic. Ceva vuiet prin televiziuni, prin presă, un soi de vaccin obținut din aceeași tulpină pentru a tempera spiritele. E și asta o soluție. Refulează cetățeanul în fața televizorului, apoi se liniștește. Nici dinspre opoziție nu am văzut cine știe ce nori negri. Așa, ceva ușor, o boare, încadrată în șabloanele firii politice universale. Tonuri normale, texte de citit în aulă, ce țin mai mult de datorie.

S-a manifestat săptămânile trecute în toată țara că nu mai vrem restricții, că vrem libertate de mișcare și alte chestii din astea, ușor demontabile. Dar, când au fost bolnavii luați din pat din spitale și trimiși acasă noaptea, fără nicio explicație, nu am mai văzut nicio mișcare. Este un mod așa ciudat de a-și alege manifestanții subiectele unor proteste încât te duce gândul imediat la faptul că este o regie mare în spate. Când se adună presiune prea mare pe țeavă și dă să explodeze, cineva deschide supapa de refulare. Cam așa funcționează democrația românească.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT