Conectați-vă cu noi

OPINII

DNA, corupţia şi privilegiile! (I)

Publicat

pe

Sursa foto: www.ziuaconstanta.ro

Hotărât lucru, trăim vremuri extrem de tulburi. Nu numai pe plan internaţional, ci şi pe malurile Dâmboviţei, în acest spaţiu, cândva „mioritic”, dar niciodată… angelic. În România, omniprezenţa corupţiei, această caracatiţă infinit malefică, relaţională, instituţională chiar, transpartinică, dar nu numai, este vădită şi incontestabilă. Jalnic!

Personal, consider – şi o spun cu o adâncă amărăciune nedisimulată – că această blestemată corupţie constituie principala cauză a sărăciei unei mari părţi a populaţiei şi a nivelului insuficient de trai al multor oameni oneşti. În contrapartidă, necinstea nesancţionată drastic a condus şi conduce la „agoniseală” fără muncă ori merit a multora, dar şi la averile fabuloase acumulate de către „unii”. Şi nu sunt puţini…

Sunt convins că dacă în România nu s-ar mai delapida, deturna şi risipi banul public, în 3 până la 5 ani s-ar eradica sărăcia: cei lipsiţi azi de mijloace bazice nu ar deveni „bogaţi”, dar ar putea avea un trai decent, uman. Asemenea celor din alte ţări.

Este evident pentru oricine că răul trebuie tăiat de la rădăcină, respectiv de la cap, de acolo de unde se împute peştele, cum spune românul, în înţelepciunea lui. Se ştie însă că lupta dintre bine şi rău este aprigă, niciodată dinainte câştigată, iar rezultatele ei cele mai promiţătoare nu durează o eternitate. Cel mai recent exemplu îl constituie răsturnarea regimului totalitar, în decembrie ’89, când totul părea pavat cu lumina năzuinţelor: după nici trei decenii, făcând bilanţul, constatăm că, în ciuda multor progrese, unele iluzii s-au estompat, altele s-au năruit, făcând loc tristeţii şi decepţiilor.

Dar, este timpul să intrăm în miezul subiectului pe care vi-l propun. Asistăm la confruntarea acerbă şi deloc dezinteresată dintre o campanie încrâncenată de denigrare cu orice preţ a DNA-ului şi aceea de idolatrizare, de tip semănătorist, a ei.

O revenire la surse este necesară: această structură specializată a luat locul PNA-ului, fiind constituită în scopul strict al combaterii corupţiei. Până aici, totul este mai mult decât lăudabil. Dar se ştie din negura timpurilor că iadul este pavat cu bune intenţii, că „perfecţiunea” nu există şi nici riscul „zero”. În absolut nici un domeniu.

Deci, prin definiţie, nu este absolut deloc exclus ca anumite persoane din cadrul său să se fi dedat, din varii motive, la „derapaje”, cu atât mai regretabile cu cât credibilitatea şi respectabilitatea DNA-ului a fost, până nu demult, exemplară.

Este imperativ să fie gândite şi luate toate măsurile necesare reintrării DNA-ului în normalitate. O atitudine critică este constructivă atâta timp cât scopul urmărit este unul pozitiv, al îmbunătăţirii unei situaţii, al remedierii deficienţelor constatate la un moment dat şi nicidecum acela al distrugerii unei imagini, a unei persoane ori entităţi.

În ceeace mă priveşte, mă alătur celor ce consideră că DNA-ul este absolut necesar şi că a făcut multe lucruri bune – mă refer strict la domeniul justiţiei, pe care-l cunosc bine, activând de mult timp şi în care, fără nicio urmă de vanitate, mă consider suficient de competent şi de informat pentru a-mi exprima o opinie. De ce cred asta? Simplu: fiindcă DNA-ul a demascat mulţi corupţi din justiţie. Dar nu destui… Încă nu.

în calitate de avocat de vocaţie mă înclin cu respect în faţa tuturor celor ce-i împiedică pe magistraţii corupţi să mai discute „preţul” fărădelegilor în ascensor ori să-şi mai trimită progeniturile să colecteze genţile cu banii mitei. CER DOAR DREPTATE!

Avocat Vladimir Ţunţi ŞTEFĂNESCU

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Apărătorii democraţiei, lipsă la apel!

Publicat

pe

Nenorocirea de la Caracal ne determină să ne întrebam dacă democraţia în România funcționează la parametri normali? Răspunsul meu ar fi că nu. Hibele existente în sistem, nepăsarea, amatorismul, nepotismul şi parvenitismul sunt elemente de bază ale epocii în care trăim.

Prin democrație, în mod simplu, înțelegem că poporul, prin reprezentanții săi aleși, conduce, decide mersul lucrurilor în societate, în stat. Dar, oare, aleșii se mai achită de aceste obligații nobile? Nu cumva a intervenit și la ei rutina, obișnuința? Nu cumva li se pare normal celor care sunt deputați, senatori, primari, președinți de consilii județene, miniștri ca doar ei să fie la butoane? Nu cumva democrația este doar mobilul prin care ei își întăresc continuu poziția?

Ideal ar fi ca aleșii să pună la punct statul, să-l curețe, să-l primenească prin legi, să îi supravegheze atent pe cei care slujesc în ministere, sub acoperământul de funcționari și înalți funcționari cu diferite tipuri de statute.

Parlamentarii, miniștrii, secretarii de stat, ba chiar și președintele ţării sunt trimiși de noi, oamenii de rând, să țină în frâu oastea functionărimii care alcătuieşte de fapt entitatea numită stat. Aleșii fac legii și îi trag la răspundere, în numele poporului, pe polițiști, procurori, judecători, militari din diferite servicii, pe funcționarii din tot noianul de instituții, atunci când nu își fac datoria. Ei, aleșii, ar trebui să întrețină echilibrul, să înlăture abuzul, să curețe statul de posibile excese, de incompetenţă, de delăsare, de neprofesioniști.

Ei, aleșii, prin votul nostru, au primit puteri depline de a-i pune la punct pe toți cei care greșesc, care iau în râs democrația. La noi, din păcate, politicianul, demnitarul peste care am suflat forță la alegeri, se complace. Își uită menirea. Se alătură prea repede celor are alcătuiesc celulele statului, le mănâncă din pumn, îi lasă să își facă de cap, închid ochii la fărădelege, ba chiar îi ajută pe unii, total neaveniți, să pătrundă în mecanismul numit stat, fiindcă acolo se trăiește bine.

Tot ceea ce se întâmplă urât în societate, tot ceea ce întinează democrația se întâmplă din cauza politicianului, vectorului principal al democrației care, din păcate, se lasă prins în mrejele sistemului, uită să-i mai corecteze și să-i țină în frâu pe reprezentanții săi.

Ceea ce s-a întâmplat la Caracal este doar o secvență a nepăsării, a scăpării de sub controlul democrației, a unui sistem care acum se conduce singur, care nu mai are treabă cu restul. Un sistem în care au pătruns tot soiul de indivizi ghidați doar de interesul personal. S-a ajuns aici pentru că politicienii au tolerat mizeria. Au lăsat statul pe mâna unor căpușe…

Citește în continuare

OPINII

Statul român pluteşte în derivă…

Publicat

pe

După tragedia petrecută la Caracal, care a făcut să refuleze la suprafaţă mizeriile unui stat neinteresat de viaţa cetăţeanului de rând, parcă nici un alt eveniment ţinut cu minimul de fast nu mai are importanţă, valoare. Orice zvâcnire spre o falsă normalitate şi încredere nu mai are efect. Dimpotrivă, îndârjeşte, creează rumoare, repulsie. La ce bun să mai defiliezi, să îţi mai expui cazarmamentul, verticalitatea anatomică, gesturile teatrale, când realitatea, tot ceea de se întâmplă în jurul nostru, este dură, rece? Creăm doar false impresii. Pontăm doar acţiuni cu valoare de obligaţii.

Moartea crudă a Alexandrei, adolescenta de 15 ani, omorâtă de un criminal sadic, după ce fata reuşise să sune de trei ori la 112, a răvăşit întreaga ţară, ne-a bulversat existenţa, ne-a înveninat sufletele şi conştiinţele. Ne-a dărâmat bruma de sistem de valori în care ne chinuiam să credem, ne-a arătat, încă o dată, că instituţiile de forţă, unele entităţi ale statului, să nu le numim pe toate, ne tratează ca pe nişte lăcuste de care trebuie să ai grijă să nu iasă din front şi atât.

Statul, prin multitudinea sa de instrumente, şi-a dovedit inutilitatea în tragedia de la Caracal, a dat un semnal că s-a apropiat de faliment. O copilă a murit, fiindcă unii funcţionari speciali plătiţi cu mult peste capacităţiile lor de reacţie, dăruire şi profesionalism, nu au acţionat la timp! Au rămas blocaţi în instrucţiuni şi articole de lege.

Sunt destui lefegii ai statului care îşi schimbă câte ceva în comportament când li se pune cascheta pe cap, când ajung pe unele funcţii, când îi aşteaptă maşina la scară. Se cred semizei sau măcar slujbaşii lor!

Răspunsuri ironice, zeflemitoare, de genul primite de mamele răvăşite de durere, că „poate fata e plecată cu vreun Făt-Frumos şi vine ea acasă”, sunt peste tot. Fac parte din sistem, din limbajul neinteresaţilor, al celor care tratează cu superficialitate problemele oamenilor. Uite că acum li s-a înfundat. Au dat-o în bară!

Alexandra şi Luisa, fata dispărută din luna aprilie, nu erau fugite cu iubiţii, ci au fost răpite, sechestrate, torturate, violate şi omorâte de un nemernic. Ba mai mult, birocraţia, lipsa de reacţie umană, spiritul de eroism, de sacrificiu sunt tare de caracter la mulţi dintre roboţeii statului, care, altminteri, te execută rapid şi te găsesc şi în gaură de şarpe atunci când sunt programaţi de la butoane.

Pare un non-sens, este penibil, când te uiţi şi vezi la poarta şi în curtea criminalului din Caracal droaie de investigatori, oameni în uniformă, înarmaţi până în dinţi, procurori, care fac căutări, scotociri, percheziţii. La ce bun atâta dezlănţuire de forţă după ce cele două fete nu au putut fi salvate? Nici măcar trupurile lor nu mai există!

Ce mai contează demiterea maşinală, de imagine, a câtorva şefi, după ce Alexandra a sunat de trei ori la 112 şi a încercat să dea explicaţii, să spună unde este, să ceară ajutor şi tot nu a fost localizată şi găsită în timp util? La ce bun mai ies în prim-plan, alarmaţi, indignaţi, politicienii, şefii din diferite structuri, după ce oamenii legii au stat la poarta asasinului ore în şir, fiindcă nu aveau mandat? În tot acest răstimp, criminalul măcelărea o copilă şi o ardea…

Constatăm că, pentru Măria sa Statul, noi, cetăţenii de rând, avem doar îndatoriri, obligaţii. Trebuie să umblăm cu reprezentanţii săi cu delicateţe, să nu îi bruscăm, să nu îi ultragiem, să nu le stricăm feng shui-ul. Dar, ce face statul pentru noi? Cazul de la Caracal a arătat crud, cumplit, ce face. Nimic!

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Servicii Web Florin Web



error: Conținutul este protejat!!