Connect with us

OPINII

Cine plăteşte pentru subminarea libertăţii şi democraţiei?

Publicat

pe

Tot vorbim despre protocoalele secrete încheiate între instituţiile de forţă, despre încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului. Vorbim de dosare instrumentate nu tocmai legal, de făcături, filaje ca pe vremea lui Stalin, ordine de interceptare mai multe ca în America, turnători de ocazie, liste negre şi oameni importanţi ai statului care au comandat asemenea mârşăvii…

Dar, ciudat, nu se întâmplă nimic. Rămânem la stadiul de dezvăluiri, de comisii, de vorbă multă prin televiziuni şi, faptic, normal, corect, instituţional, nu se ia nicio măsură.

Nu observăm ca cei care au comis aceste abuzuri grave – procurori, judecători, ofiţeri, politicieni, şefii instituţiilor de forţă care şi-au pus semnătura pe acele documente prin care se instaura dictatura secretă, forţa represivă care te face vrei nu vrei, să fie traşi la răspundere, anchetaţi, încătuşaţi, băgaţi la răcoare.

Îşi văd liniştiţi de existenţa lor de nababi! Pensii de lux, ambasadori dincolo de ocean, conduc în continuare instituţiile care au măcinat credibilitatea democraţiei în România sau dau lecţii prin varii universităţi studenţilor. Asta este ţara în care trăim! Parcă am fi în… Absurdistan. Locul unde te plângi şi unde nimeni nu te ascultă! Ţara unde protestul are rol de decor. Meleagul unde democraţia este vorbită pe toate drumurile, dar nu se aplică.

Mai rămâne să vedem că cei care vorbesc prea mult sau deranjează statul ăsta paralel, care văd că tot fiinţează, să fie otrăviţi cu cine ştie ce substanţe, îmbolnăviţi de cancer, omorâţi cu o strângere de mână sau sinucişi. Dacă s-a greşit, vrem ca cei vinovaţi să plătească. Dacă nu, să tăcem!

Nu am trecut prin momentul decembrie 89 ca ăştia de acum, care stau ascunşi prin birouri cochete, cu retribuţii de zeci de mii de lei lunar, să ne tortureze mai abitir ca pe vremea lui Ceauşescu!

Cititi mai mult
Reclamă
1 Comment

1 Comment

  1. moshu49

    12 mai 2018 at 4:51

    nimic despre Curtea Constituțională care ușor-ușor ne scoate din UE și ne duce spre autocrație?
    cît despre democrație, mai ușor, eu nu văd „demos”-ul
    populație peste tot, de la Căcîna pînă la Săpînța…

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Rutina planetară…

Publicat

pe

Se mișcă lumea. Rău de tot. Și, totuși, este atâta nepăsare în jur. O acalmie prevestitoare de furtuni. Ceva ce parcă nu definește construcția umană. Suntem cu toții plafonați. Privim spre viitorul incert, așteptând sigur un eveniment groaznic. Dar nu facem nimic. Este ca o proorocire divină. Ne supunem în tăcere. Ne amăgim sedați de disperare și pseudotihnă.

În Orientul Apropiat, lucrurile se agită. Americanii își retrag diplomații din Israel. Iranul, din ce în ce mai nervos, pare că deschide trapele silozurilor cu rachete. China rânjește din ce în ce mai cald la Taiwan. În Mediterană, francezii își duc mândria, cel mai tare portavion. O avea vreo legătură cu dorința lui Macron? În Ucraina, dronele și rachetele rusești cad continuu, precum ploile. Războiul s-a așezat la masa obișnuinței. Fiecare este pregătit să-și primească rația de moarte.

Spun unii că rușii se pregătesc ca, la toamnă, să ia din nou în vizor Kievul. Iar un convoi? Demonstrațiile de forță trebuie să fie vizibile și crâncene.

Gripa aviară, cel puțin la nivel informațional, devine periculoasă. Privim spre găină, ca spre o posibilă bombă. Se pregătește o altă pandemie. Cineva pare să se ocupe de treaba asta. Este în precampanie acum.

Primăvara este deja vară, iar la vară nu știm ce mai avem. Trăim într-un ciudat imprevizibil. Gândim pentru azi, iar pentru mâine șovăim. Ni se epuizează răbdarea.

La noi se face politică. Pe toate șanțurile. În fânețe și grădini. Ritm intensiv. Mașinal. Candidați, de serie. Adică, nu spun mare lucru. Bibelouri prinse în niște bule. Mesajele de campanie sunt din ce în ce mai scurte. Reduse la un cuvânt, două, maxim trei. Contează ce rămâne pe retină, nu ce se spune. Nu mai este timp nici să promiți, nici să te amăgești că se întâmplă. Probabil, în anii care vin, o să vedem doar poze și un pic de gestică sculpturală. Uitați-vă la mâini! Au început să spună mai mult decât buzele și ochii. Atenție la degete! De multe ori, conțin mesaje mai tari decât șapte poezii electorale. Ne desconsideră discret…

Ne întoarcem la lumea mare. Ați văzut pe undeva vreun miting în favoarea păcii? Paris, Londra, Bruxelles? Doar tractoare și bălegar. Se mai cere pe undeva, așa, în piețele publice, dreptul la viață, la liniște, la tihnă mondială, la viitor pentru copii? Nu. Omenirea trăiește dur. Se pliază la destin. Părem obosiți cu toții…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Identitatea politică, o poveste din UE…

Publicat

pe

În România nu mai există politică, s-au înfiripat doar conceptele de închinare, de supunere, de respectare a unor ordine de la centru. Cei care ne conduc, și nu prea mai putem spune vremelnic, nu mai creează idei, opinii… Proiecte mărețe, nici atât! Doar se așteaptă. Administrativ. Ordine. Decrete. Hotărâri. Lupta politică este simulată. Chestii de suprafață. Ceea ce odată era considerat rău acum reprezintă un bine suprem. O cale pavată cu bune intenții. Un sens unic.

Țara este guvernată de coaliție. Și va mai fi. Unitatea dintre două doctrine total diferite creează un suc dulce, dar otrăvitor. O combinație ce hrănește doar orgoliile și ambiția. Pune democrația în laț și stimulează intens pupilele gustative ale puterii. În situația de amestec incert, politicianul își pierde identitatea. Nu are ce să îți mai spună. Discursul său pare banal, nesincer. Nu mai poate susține un plan, un proiect, un concept. Se abține. Tace. Construcția trebuie protejată. Și nu o poți face decât ignorând realitatea. Susținând cu tărie ceea ce nu pare corect.

Dramul de opoziție care mai există este aur curat în perioadele de dezmăț majoritar. Menține pseudo-exercițiul democratic, ajută la eliminarea toxinelor adunate în organismul politic viciat de confuzii doctrinare și interes.

Ce ar mai urma rău, da bun? O fuziune între PSD și PNL. Apariția monstrului numit Partidul Social Liberal. Conturul unei asemenea construcții năuce s-a dat. Comasarea alegerilor. Liste comune la europarlamentare. Posibil, continuarea metodei la parlamentare și prezidențiale. Scoaterea din jocul politic a celor care nu se supun noii ordini. Aici nu vor fi mari probleme. Deocamdată, dorința de a te menține pe poziție, pe funcție, este mai intensă decât lupta pentru identitate politică. Și chiar dacă nu ar fi așa, cine are curajul să iasă din rând?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite