Conectați-vă cu noi

OPINII

La vremuri noi, tot noi!

Publicat

pe

Asistăm, în ultimul timp, la un fenomen înfiorător, care arată că ţara nu este a noastră, ci a lor, a celor care fac şi desfac pe deasupra sau pe dedesupt. O migraţie accentuată a pensionarilor de lux şi semilux către instituţiile statului, către poziţiile calde şi bine remunerate.

Adică, nu revin de unde au plecat, prin Armată, SRI, Poliţie, Jandarmerie, ISU şi altele, nu îşi fac firme private, dar se întorc la pâinea sigură a statului. Cine îi ajută să procedeze astfel? Ei, cine! Politicul! Aşa a fost dintodeauna!

Şi, uite aşa, vedem cum indivizi care au ieşit la pensie la 40-50 de ani cu zeci de mii de lei indemizaţii speciale şi care au trudit prin varii instituţii, la cravată şi cămaşă albă, şi ne supravegheau discret sau nu, indivizi care mutau dosare dintr-un birou în altul populează acum prefecturile, consiliile judeţene, primăriile sau alte deconcentrate.

Unii sunt la vedere, nu prea le pasă de ce zice muritorul de rând, trăitor din minimul pe economie, însă cei mai mulţi sunt pitiţi prin birouri, nu ies decât la chermeze sau întâlniri oficiale.

Îi vedem chiar însoţind anumiţi politicieni şi se fac că notează în carneţele, preocupaţi de liniştea şi bunul mers al ţării. Păi, când ai 100 de milioane pensie şi mai iei şi salariu de alte câteva zeci lunar, cum să nu te preocupe soarta neamului?

Ne mai mirăm de ce ne pleacă copiii în străinătate? De ce îşi încearcă tinerii noştri norocul pe alte meleaguri îndepărtate? De asta, fiindcă aici nu le dă voie sistemul să se afirme, să arate ceea ce ştiu. Totul este o însăilare de aranjamente. Totul rămâne la nabab. Românul de rând se alege doar cu nimicurile, cu resturile rămase de la aceşti nesătui! Motto-ul lor este „La vremuri noi, tot noi”.

Citește mai departe
Reclamă
1 Comentariu

1 Comment

  1. moshu49

    mai 12, 2018 at 4:19 am

    la consfătuirea, sau ce’o fi fost comedia aia burlescă, cu pensionarii cînd Dăncilă a spus că puterea de cumpărare a crescut, „pensionarii roșii” au aplaudat minciuna ordinară a Vasilicăi
    nimic, spre exemplu, despre faptul că legea impunea ca de la 01 ianuarie să ne fie indexate pensiile, dar n-au făcut’o. de ce?
    probabil că la ce pensii au acestia, ce mai contează „mărunțișul” indexării
    ca pensionar de drept comun pot spune despre pupincuriștii ăștia bătrîni că ori sînt tîmpiți, ori sînt bestii, ori și una, şi alta (by CTP)? 🙁

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Să devenim cu toţii pacienţi sub acoperire!

Publicat

pe

Majorarea salariilor în sistemul medical se pare că unora le-a făcut rău. Li s-a urcat la cap! Trăiesc probabil în alte straturi ale societăţii, datorită veniturilor mari şi stabile, şi nu mai acceptă să fie abordaţi de orice muritor de rând. Altfel nu se explică comportamentul de care dau dovadă asistenţii medicali, infirmierii, ba chiar şi unii medici.

Exemplul de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Mehedinţi nu este singular. Dispreţul, comportamentul neadecvat, abuziv, comunicarea ineficientă cu apărţinătorii pacientului sunt uzitate prin toate spitalele româneşti. Cum poţi tu, cadru medical, să intervii nervos asupra unei copile care se vaită de dureri insuportabile, să-i spui că, dacă nu te linişteşti, te omor eu? Ce cauţi în sistem cu acest comportament? Cine te ţine în cârcă?

Am asistat la multe dialoguri absurde, care nu ar fi trebuit să nu existe, între cadrele medicale de la UPU din Spitalul Judeţean Târgovişte şi ceteţenii aduşi de nevoi. Angajaţii în halate, în loc să le explice oamenilor veniţi acolo, nicidecum de drag, cum stau lucrurile, care sunt priorităţile, să îi liniştească în vreun fel, pur şi simplu, se certau cu pacienţii, le aruncau priviri dispreţuitoare etc.

Credem că ar fi cazul să se renunţe la aceste practici, să se facă o selecţie riguroasă a celor care se pun în slujba salvării de vieţi. De multe ori, o vorbă frumoasă contează mai mult decât o pasilă de durere. Chiar nu ne mai revenim? Unde sunt programele de formare comunicaţională, de conduită? S-au cheltuit bani pentru implementarea lor, iar rezultatele nu se văd. Până la urmă, toţi trebuie să devenim pacienţi sub acoperire şi să demascăm abuzurile!

Citește în continuare

OPINII

Presiune pe jocul întâmplării

Publicat

pe

Desemnarea candidaţilor pentru Preşedinţia României, constat cu tristeţe, s-a transformat într-o parodie, într-un joc politic naiv, grotesc, neprofesionist, anost, jenant, umilitor pentru o naţie cu atâta istorie măreaţă în spate. Înalta funcţie în stat este tratată de politicienii ajunşi pe vârful valului prin conjuncturi favorabile, prin fluidele grupurilor de interese, ca o jucărie, ca o demnitate de orgoliu, ca o porţie bună de elixir al puterii, ca un desert select.

Nu am auzit pe nimeni să vorbească de responsabilităţile imense pe care le impune statutul de şef al statului, de ţinuta pe care trebuie să o aibă un prezidenţiabil, de filozofia sa de viaţă, spiritul de sacrificiu, de parcurs moral şi profesional, de harul şi stilul diplomatic, oratoric şi câte altele.

Este bătaie pe cea mai tare funcţie în stat ca la piaţă, când se bagă cartofi ieftini. Politicienii noştri, cei mai mulţi de duzină şi iluştrii demagogi şi profitori ai momentului, au pierdut simţul măsurii. Nu mai văd, din spatele umilinţei şi linguşelii faţă de şefi, de la bordul limuzinei de zeci de mii de euro din care nu simt gropile din caldarâm, ce ar fi mai bun pentru ţară, cine ar merita să devină pentru 5 ani primul om în statul român. Motto-ul de bază este expus ca la tarabă: „al meu e mai bun”. Popor, mulţumeşte-te cu ceea ce ţi se oferă!

Ieri, Viorica Dăncilă era considerată roboţelul lui Dragnea din fruntea Guvernului. Criticată de presă, vânată pentru greşelile de exprimare şi gafele politice. Acum, după ce mentorul său a ajuns la închisoare, iar partidul i s-a pus plocon la picioare, a devenit cea mai nobilă fiinţă din PSD, un fel de zeitate, de supererou. Şi, ca orice om care nu îşi mai recunoaşte neajunsurile când ajunge sus şi pleacă urechea la ceea ce spun linguşitorii de serviciu, vrea să urce şi mai mult. Vrea să ajungă preşedintele României. Şi de ce nu ar încerca? După prima femeie premier poate ţine vraja, întâmplarea, şi ajunge prima femeie preşedinte al României.

Astea sunt metehnele politicienilor români! Nu îşi cunosc limitele şi nici rosturile. Tind să ajungă totdeauna acolo unde îşi pot arăta, în toată splendoarea incompetenţa, vanitatea, aroganţa şi orgoliile nemăsurate. Visele de preamărire şi de plutire tâmpă spre slăvi le sunt alimentate acestor pseudo-candidaţi şi de anumiţi analişti politici transformaţi, parcă la comandă, în magi care, prin lansarea în spaţiul public a unor teorii închipuite pe post de adevăr absolut, încearcă să ne convingă că X va fi alesul!Icoana din perete! Prostii. Şi un copil îşi poate da seama că bombiţele transmise pe canalele media fac doar fum şi au un rol manipulator. Vor să întărească imaginea cuiva prin stimulent de creştere forţată. Ca la legume!

Să nu credeţi că prin celelalte formaţiuni politice există candidatul providenţial, omul care deţine toiagul cu care să lovească în piatră seacă, de unde să curgă apoi lapte şi miere. Nu! Este pustiu peste tot. Doar ambiţii nemăsurate, spirit de competiţie aproape oarbă. Doar pantofii neobişnuiţi ai unora ne-au atras atenţia. În rest, vor cu orice preţ să scoată din joc contracandidaţii, să demonstreze că ei pot capacita mult mai bine mulţimile. Un exerciţiu de imagine, de putere. Restul se cheamă amăgiri, lozinci şi minciună. Vi s-a părut că, de 30 de ani încoace, am primit altceva?

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Servicii Web Florin Web



error: Conținutul este protejat!!