Conectați-vă cu noi

OPINII

Ţară de… basme!

Publicat

pe

Se află acum în derulare un război plicticos între palate. Intriga se derulează ca într-un basm românesc. Zâna cea bună, susţinută de mulţime de spiriduşi şi curteni puşi pe făcut treabă, pe schimbat tot ce cred ei că este rău pe aceste meleaguri, se luptă cu Zmeul cel Tăcut.

Nervos, zmeul şi-a încălcat principiul de a vorbi rar şi i-a comunicat zânei, de mai multe ori, prin televestitori, să se retragă din funcţie, să-şi dea demisia că nu poate face faţă situaţiei, nu o ajută bagheta magică. Guvernarea regatului nu seamănă deloc cu plivitul pajiştilor cu flori de pe văile Teleormanului.

Zâna, nu neapărat cea bună, care administrează la a treia mână, tot ce mişcă în ţară, nu a percutat la insistenţele zmeului. Acesta, din nou, a tunat că nu îi respectă ordinele!

Prâslea cel Voinic a sărit imediat, bărbăteşte, cu mâna pe paloş, dar fără să-l scoată din teacă, în apărarea zânei pe care el a promovat-o. A zis că atacurile zmeului au o nuanţă de ameninţări mafiote. Nu seamănă a trântă dreaptă! Încalcă democraţia! Prâslea nu este decis să-l dea jos pe zmeu de pe tronul său, câştigat oarecum democratic, dar vrea linişte în regat!

Au probleme mari de credibilitate şi balaurii care se ocupă cu anchetele în regat. Înţelepţii care judecă prin înaltele instanţe achită pe bandă rulantă la prinţişori şi prinţese acuzate pe nedrept sau fără probe pertinente şi suficiente. Fac praf dosarele instrumentate de aruncătorii de limbi de foc, sprijiniţi de şerpişorii aproape nevăzuţi ce stau pitiţi prin toate ungherele societăţii, dotaţi cu tehnică de interceptare adusă de dincolo de ţări şi mări!

În tot acest răstimp, confuz şi zbuciumat, peste împărăţia mereu încercată de dictaturi, prădată de fiare nesătule şi alte jivine din interior dar şi din afară, se coboară negura Roborului. Un blestem venit de la paznicul comorii împărăţiei. E în funcţie de o sută de ani! De la facerea democraţiei orginale! Dar, rezistă vraja!

Greu să mai facă supusul de rând un credit să-şi cumperi un bordeiaş, să plătească ratele la maşină… A încep să urce preţul la fructele şi legumele de sezon. Benzina este şi ea mai scumpă decât licorile răcoritoare şi tot suie… De carne şi alte delicatesuri, omul simplu, cu punguţa cu trei bani prinsă la cingătoare, se apropie numai cu privirea. Doar vracii, cărora le-a crescut salariile la 4-5 mii de gălbiori occidentali, îşi mai pot permite să cumpere câteva legături de cireşe miraculoase, tratate cu hapuri scumpe, aduse de dincolo de Bosfor.

E furtună mare în împărăţie! Cum o ieşi până la urmă, nu se ştie. Toată lumea crede că zmeul cel tăcut vrea să plece spre castelul din miază-noapte, şef temporar peste mai multe popoare, cu zâne mai bune, cu eroi paşnici şi curteni mulţumiţi. Acolo, balaurii nu sfârtecă omul orbeşte, la comandă, ţin cont de înscrisurile sacre ale libertăţii şi democraţiei. Dar, asta e o altă poveste…

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Cheful premierului, ca un păcat iertat…

Publicat

pe

Sunt un pic dezamăgit de reacția opiniei publice, a presei, în general, vizavi de episodul grotesc, cinic, sfidător al premierului Orban care, în plină pandemie, își sărbătorea în obiectivul de înaltă securitate numit Palatul Victoria, ziua de naștere. Era Ludovicul înconjurat de câțiva miniștri, care stăteau răsturnați pe fotoliii, unii chiar fumau trabuc, ca semn al grandorii.

Întâmplarea a făcut câteva valuri. S-a aprins ușor focul pe rețelele de socializare, câteva comentarii și editoriale scoase de anumiți jurnaliști. Televiziunile, nici măcar cele la care ne-am fi așteptat, nu prea au băgat în seamă subiectul. Ce mai, s-a pus batista pe țambal! A devenit gafă impardonabilă, un banal can-can.

Am constatat, ulterior, că mai important decât fenomenul deosebit de sfidător și arogant al celor întâmplate era să se afle cine a produs fotografia. Prezenta mai mult interes persoana care a imortalizat penibilul moment. Ce importanță mai avea dovada intensă a ciocoismului, a încălcării unor norme chiar de către cei care le-au emis? Să dăm de urmă fotografului! Și, uite așa, a fost manipulat cetățeanul și ocolită problema esențială…

Într-o țară civilizată, după o asemenea scenă, ar fi urmat demisia Cabinetului, valuri de nemulțumiri, poate chiar proteste stradale. La noi, nimic. Bășcălie! Am înghițit-o și pe asta. Ne-am mulțumit cu scuzele premierului Orban. Nu au fost suficiente și nu ar fi trebuit acceptate. Să apară și să spună așa, sec, fără nicio jenă, fără remușcare, că greșeala este omenească.

Păi, tovarășe Orban, noi nu te-am trimis la putere să greșești și să te scuzi apoi! Acolo trebuia să fii spumă de exemplu. Ești plătit regește din bani publici să gestionezi așa cum trebuie țara. Nu să transformi Palatul Victoria, biroul de Premier, în loc de petrecere sfidătoare!

Citește în continuare

OPINII

Opoziția ca putere și opoziția ca opoziție!

Publicat

pe

Sincer, în momentul de față, când aud că avem în Parlament partide de opoziție la PNL, am o tresărire ușoară. Nu îmi vine să cred acest lucru. Poate sună bine din punct de vedere politologic, dar, faptic, lucrurilor nu stau întocmai așa.

Într-adevăr, PNL este la guvernare. Dar cine i-a adus? Cine l-a înscăunat de două ori pe Ludovic Orban, ba le-a mai votat masiv și stările de urgență și alertă pe care acum le critică toată lumea? Liberalii, de unii singuri, ar fi fost pe făraș demult. Nici cu ajutorul USR, care a devenit ușor transparent, nu ar fi făcut o majoritate stabilă în Parlament.

PSD, care este acum în Opoziție, deși nu ar fi trebuit, fiindcă avea forțe și resurse să conducă țara, singuri, cu ALDE, cu PRO România sau într-un guvern de uniune națională, dorește să creeze marea opoziție unită. Păi, o opoziție la ce? La partidul lui Klaus Iohannis și Ludovic Orban ajuns la putere conjunctural și pe baza unui joc ciudat apărut imediat după alegerile europarlamentare?

PNL a gafat la greu, și prin decizie politică și guvernamentală, și prin tot soiul de întâmplări insolite (vezi cheful de la Palatul Victoria). Sau, așa cum se fac calculele politice șablon, opoziția care stăpânește Parlamentul a vrut să pornească o reacție de erodare masivă a liberalilor, să-i clatine de pe picioare. A reușit, dar cu riscuri mari și cu propria bălăbăneală.

Alianța dintre PSD-ALDE și PRO România este o figură de stil, un concept care nu se știe cât va funcționa, fiindcă sunt orgolii cam peste tot, iar ca imagine, că forță, PNL nu reprezintă chiar așa un mamut politic de care să se teamă cei care se numesc acum opoziție.

Din punctul meu de vedere, opoziție te chemi atunci când urli în Parlament fiindcă se fac legi aiurea și, prin numărul mic de aleși, nu ai forță să le schimbi, să le echilibrezi. Dar, deocamdată, în Parlamentul României, opoziția poate propune și adopta singură legi. Nici un proiect nu poate trece fără votul majoritar al… opoziției!

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT



error: Conținutul este protejat!!