Conectați-vă cu noi

OPINII

Trecutul şi prezentul, în blenderul dictaturii tăcute!

Publicat

pe

Aflăm, cu tristeţe, că biata noastră ţărişoară, de mulţi ani încoace, este o feudă a organelor de forţă, a serviciilor secrete şi a procurorilor, başca ceva judecători şi poliţişti. Îmi vine să plâng. Unii dintre aceşti înalţi funcţionari, plătiţi cu zeci de mii de lei lunar, şi-au bătut joc de noi. Ne-au torturat mai abitir decât securitatea comunistă. Nu ştim încă în numele cărui ideal…

Îmi amintesc, cu plăcere, cum colabora presa cu magistraţii prin anii 1995-2000. Mergeam la procurori, primeam informaţii, ba chiar, uneori, dacă situaţia o impunea, ni se permitea să asistăm la audieri, se dădeau lămuriri suplimentare, amănunte, se organizau conferinţe de presă periodic. Era un circuit transparent, normal, democratic. Cazurile grave, de impact, erau prezentate cu lux de amănunte de şefii direcţiilor specializate, nu le dau acum numele, dar le port o vie amintire pentru profesionalism şi dedicaţie. Voiau oamenii legii ca cetăţenii să fie informaţi, să cunoască activitatea, prestaţia, volumul de muncă, rostul acestor instituţii puse în slujba oamenilor.

Apoi, ca la o comandă, filmul s-a tăiat. Parcă ne-am întors în timp şi ne-am oprit prin anii 50. Cei bătrâni s-au pensionat şi au venit tinerii, noua generaţie, de care, curios, nu ne-am mai putut apropia. Nu am mai auzit despre întâlniri cu presă. Informaţia este difuzată, trunchiat sau deloc, pe surse, doar dacă la mijloc era vreun interes.

Acum, aflăm pe toate drumurile, că pentru instituţiile de forţă, în ultimii ani, cetăţenii, de la sărac la bogat, au devenit posibili infractori, beneficiari ai anatemei cu valoare juridică numită suspiciune rezonabilă. Au apărut protocoalele, binoamele, interceptările în sistem intensiv, turnătorii. Totul s-a denaturat. Democraţia, pe care o visam, s-a transformat într-un teren de vânătoare. A luat forma hâdă a dictaturii nevăzute.

Nu excludem din acest scenariu malefic clasa politică. Totul s-a executat cu sprijinul ei, cu acordul ei tacit. Politrucii au acceptat totul, mizînd pe punerea lor la adăpost, pe comuniunea cu instituţiile de forţă. Când au văzut că nici ei nu mai scapă de furia celor care au prins gustul puterii nemărginite şi sunt săltaţi în cătuşe şi cu alai mediatic, au ieşit la bătaie. Nu îi scuză acum nimic. Sistemul diabolic, creat în ultimii ani, se datorază şi lor. L-au tolerat şi hrănit.

În această încrengătură ocultă, otrăvitoare, au fost prinşi şi ziarişti. Oameni care, profesional, moral, patriotic, ar trebui să-şi dea viaţa pentru adevăr, libertate şi democraţie. De unde! Sunt jurnalişti şi instituţii media care au la rădăcină o vână putredă, o conexiune cu sistemul opresiv de factură modernă, bazat pe tehnică de ultimă generaţie, pe făcături la comandă şi pe legi interpretabile. Ar fi cazul să ne revenim. Să punem totul în matca firească. Oare, mai putem? Mai vrem?

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Democraţie, pe muchie de cuţit!

Publicat

pe

Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a făcut, cu câteva zile în urmă, o declaraţie bulversantă, ca să nu zic năucitoare, care te pune pe gânduri şi să îţi pui problema dacă să mai rămâi în România sau este nevoie să-ţi ei lumea în cap.

Când îl auzi pe şeful peste Justiţia din România, adică pe omul care are acces la toată informaţia din domeniu şi care, prin canalele speciale, ştie tot ceea ce se întâmplă pe culoarele paşilor pierduţi, spunând că justiţia din ţara noastră nu mai este capabilă să garanteze şi să apere drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, nu poţi decât să înlemneşti.

Declaraţia ministrului Tudorel Toader ar fi trebuit să ne pună pe gânduri, să ne mobilizeze, să fim mai atenţi cu tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Să luăm atitudine, să punem întrebări, să cerem lămuriri suplimentare. Să ni să spună unde este baiul şi ce trebuie să facem pentru a reveni la normalitate, asta dacă ea a existat vreodată!

Din păcate, vorbele demnitarului au trecut ca o boare de toamnă în noianul de informaţii care ne asaltează zi de zi şi care ne tulbură puternic percepţia asupra realităţii imediate.

Citește în continuare

OPINII

Politica înseamnă curaj şi responsabilitate!

Publicat

pe

A avea conduită, principii, forţă şi curaj este esenţial în politică. Nu poţi răzbate într-o astfel de profesiune de credinţă faţă de ţară, faţă de valorile democraţiei, nu poţi căpăta vizibilitate fără astfel de argumente. În lipsa lor eşti doar o proptea, o simplă maşină de vot, o unealtă, un ins şters, un carierist care nu poate capta atenţia nimănui.

Politicianul adevărat iese în faţă, luptă, demască nedreptatea, o înfierează, caută soluţii de redresare, propune, arată cetăţeanului, alegătorului, poporului, lucrurile bune şi pe cele rele. Vibrează în interiorul său spiritul de sacrificiu. Politicianul ar trebui să fie un indicator al democraţiei, un radar care sesizează imediat derapajele unor instituţii, ale unor structuri de forţă.

În ultima perioadă, unul dintre cei care dovedeşte că este dârz, pe poziţie şi nu se dă înapoi, luptă cu statul paralel şi cu sistemul ocult este Călin Popescu Tăriceanu – preşedintele Senatului României. În rest, miorlăituri, fâsuri, declaraţii refulate şi inutile. Timp pierdut la televizor.

Doar la Tăriceanu se simte înverşunarea, dorinţa de a se intra în normalitate, în albia democraţiei adevărate. Nici măcar Liviu Dragnea nu are un discurs ferm, concis, cu temă clară şi soluţii imediate. Se simte în vocea sa o uşoară temere, un tremur, comportamentul racului, un pas înainte şi doi înapoi. Parcă vrea doar să atragă atenţia cuiva, să creeze un vânticel şi atât. Pare preocupat mai mult de propria poziţie în partid şi în structurile puterii.

Călin Popescu Tăriceanu a avut curajul să-l înfrunte deschis, fără teamă, fără menajamente, în faţa Comisiei de politică externă din cadrul Senatului, pe tătucul protocoalelor terorii, pe însuşi George Maior, intangibilul, omul pe care, până acum, nici un politician nu l-a înfruntat privindu-l în ochi. Este mare lucru pentru o ţărişoară mică, precum România, unde laşitatea încă fierbe în butii, să îl înfrunţi pe fostul şef al SRI, pe ambasadorul României în Statele Unite. Să îi spui în public că nu are ce căuta în acea funcţie, că nu şi-a îndeplinit misiunea, că a sărit calul cu declaraţiile sale etc.

Mimica lui Maior trădează un om care, sub masca jovialităţii, a politeţii, a corectitudinii, ascunde o fire răzbunătoare, un om care, de obicei, vrea să supună, să cenzureze, să ordone. Nu ar fi de mirare ca, după atacul dur la adresa sa, marca Tăriceanu, să vedem că apar semnele represaliilor, uşor-uşor, canalizate în tiruri mediatice şi apoi cine ştie…

Modelul de politician de tipul Călin Popescu Tăriceanu trebuie cultivat şi promovat. Reprezintă măcar o speranţă de mai bine. O siguranţă că există cineva care nu tace când nedreptatea ne copleşeşte.

Citește în continuare

PUBLICITATE

ad

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Servicii Web Florin Web



error: Conținutul este protejat!!