Conectați-vă cu noi

OPINII

Talpa ţării e plină de găurile indiferenţei celor ce conduc!

Publicat

pe

Se tot trag semnale de alarmă cu privire la faptul că România intră într-o acută criză a forţei de muncă. Urlă patronii pe toate drumurile că nu mai sunt meseriaşi, că nu mai au cu cine desfăşura activităţile economice specifice. Nici măcar necalificaţi nu se mai găsesc prin ţară!

Fuge lumea de muncă? Ei, nu-i chiar aşa! Românii, cei pricepuţi, meseriaşi, profesionişti, au tulit-o spre Occidentul prosper, unde minimul pe economie depăşeşte 1.000 de euro lunar.

Alţii, mai cu noroc, lucrează prin multinaţionale, în Capitală sau prin societăţiile de prin municipiile mari din vestul ţării, unde se plăteşte bine.

Sunt destui şi cei care au pătruns, pe filieră politică, în instituţiile bugetare şi ocupă posturi călduţe şi bine retribuite. Restul face foamea pe minimum pe economie, supravieţuiesc de pe o zi pe alta.

Păi, în ţara unde bugetarul câştigă mia de euro lejer, unde medicii trec de 3-4 mii de euro lunar, magistraţii pe lângă ei, unde jandarmul care păzeşte îmbrăcat în ţoala statului diferite obiective birocrate, agoniseşte minim 4-5 mii de lei pe lună, iar poliţistul, de cum a fost repartizat la Postul de la Dâlga, ia uşor 3.000 de lei lunar, cum să mai existe forţă de muncă? Plus că, toţi aceştia enumeraţi mai sus aşteaptă, la o vârstă bună încă de muncă, onorabila pensie specială!

Dacă faci o incursiune pe la bursele locurilor de muncă, observi că puţini sunt patronii care acordă salarii mai mari de minimum pe economie, adică 1.200 de lei net, transformaţi în euro nici măcar 300! Zic că nu au de unde mai mult, dar, săracii, îşi schimbă limuzina de lux de două ori pe an, îşi fac concediile în insulele din Oceanul Indian, cumpărături la Paris şi îşi dau în folosinţă a treia sau a patra viluţă. Şi, uite aşa, românii viguroşi şi care vor să-şi facă un rost solid în viaţă fug în străinătate.

Beneficiarii ajutorului social, că mai sunt şi ei, îşi fac calculul şi văd că ies mai bine dacă stau acasă. Cu ce le dă statul, cu ce mai trudesc din când în când pe unde apucă, o duc mai bine ca la patron.

Ne văităm că nu mai avem forţă de muncă? De ce? Ne-am ocupat de medici, de asistenţi, de profesori, de militari, poliţişi, agenţi secreţi, judecători, procurori, parlamentari, directori, primari şi inspectori de toate tipurile, dar am uitat de talpa ţării, de cei care, până la urmă, reprezintă postamentul unei societăţi normale. I-am lăsat de izbelişte. Dacă o ţinem tot aşa, posibil ca în România, în vreo câţiva ani, să rămână numai bugetarii şi pensionarii de lux şi cei care nu au încotro.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Pandemia politică

Publicat

pe

Vaccinarea anticoronavirus este unica șansă de reîntoarcere la normalitate, la tabieturile noastre, la comunicare, la relaționare liberă, neîngrădită de măști și de restricțiile impuse de lege. Privește omenirea către sticluța cu vaccin ca spre un zeu, ca spre un binefăcător divin. Vaccinarea declanșată la scară mondială are un ecou parcă mai vast și mai emoționant decât cel produs de sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial.

Suntem cu toții cuprinși de vraja acestui produs de laborator fiindcă este vorba de viața noastră, este vorba de șansă, de speranță, de supraviețuire. Numai că trăim în evul știrilor care se succed cu repeziciune și care se modifică de la o clipă la alta mai abitir ca tulpinile de coronavirus. De aici și neînțelegerea, apatia, ușoara neîncredere, confuzia și teoriile conspiraționiste.

Virusul ucigaș a reușit performanța de a ne îndobitoci un pic, de a ne crea unora depresii, de a-i îmbogăți pe mulți, iar pe unii de a-i ajuta în promovare și în menținerea la înălțime, pe soclurile reci pe care s-au instalat prin banale incursiuni electorale.

Coronavirusul este un binefăcător pentru actuala clasa politică mondială care are un răgaz interesant. A scos-o dintr-o criză a personalității, o ține ancorată în pandemie, acoperind problemele de esență cu care se confruntă umanitatea.

La noi, la fel. Avem un Guvern de fripturiști. S-a văzut la prima zbatere din aripi a noii puteri. Țara arde și baba se piaptănă! Cât de actual este acest citat care traduce explicit indiferența, nepăsarea, neprofesionalismul, spiritul de gașcă care, constatăm, nu se va pierde niciodată. Unde sunt doi este echipă. Când apare al treilea, s-a copt o gașcă. Așa se conduce acum țara. Rezultate, realizări, viață mai bună pentru români? Trăiască virusul căci le ascunde incompetența și neproductivitea în materie de politică, de administrație, de gestionarea problemelor țării.

Nu este vorba numai de noi, de România. Politica la scară mondială se află într-o criză fără de precedent. Nu mai scoate nimic bun. Parcă liderii cu har, înzestrați, devotați, formatorii de drumuri, de spirite, au dispărut. Am rămas cu coronavirusul și cu iluzia unor vremuri mai bune…

Ceea ce s-a întâmplat zilele acestea în Statele Unite, în Capitoliu, în templul democrației mondiale până la urmă, arată că nici în politică nu prea mai este mare lucru. Totul intră la un moment dat sub incidența perimării. Americanii, mândri, aroganți, care dădeau lecții de democrație în toate colțurile lumii, fie cu arma la picior, fie cu diplomația, au dat un spectacol jenant. O demonstrație care ar trebui să ne înfioare. Ce scurt este drumul de la democrație la anarhie! Și totul se întâmplă pe fondul crizei de personalități, de adevărați conducători!

Citește în continuare

OPINII

Bătaie pe tortul puterii

Publicat

pe

Mai interesează pe cineva ce s-a întâmplat la Timișoara acum 31 de ani? Este ziua în care Ceaușescu a dat ordin să se tragă împotriva demonstranților care cereau libertate, democrație, o viață mai bună. Era atunci. Acum altele sunt prioritățile celor care au transformat harul de a conduce, patriotismul, menirea de a face bine țării, democrația până la urmă, în simple meserii bănoase.

Nu vrem să ajungem la putere fiindcă nu mai putem noi de poporul român. Dovada clară că așa cam stau lucrurile o vedem din plin zilele acestea. Liberalii sunt preocupați cu împărțitul ciolanului. E bătaie pe funcții, pe poziții, pe ministere, pe tot ceea ce înseamnă ghișeftul guvernării. În plasa asta, deasă și oarbă, pare că au căzut și cei de la USR PLUS, care o tot dădeau înainte cu alte valori.

Orban dispare prin demisie, apare apoi de prin alte cotloane și vrea iar premier. E o joacă de-a guvernarea de toată haioșenia.

Prin Curtea Constituțională se întâmplă alte minuni. Dumnezeii peste tot ce înseamnă legislație în România, poate chiar și peste viața noastră, au decis că impozitarea cu 85% a pensiilor speciale ale nababilor, ale burgheziei de stat de care parcă Lenin ne zice să ne ferim, nu este constituțională. Păi, bine domnilor judecători semizei sau chiar mai mult ca semizeul, dacă este neconstituțională impozitarea pensiei de 40.000 de lei lunar, atunci impozitul pe salariul lui Golea, de 1.300 de lei, de ce nu ar fi? Sau pe afacerea celui care vinde covrigi în piață de 1.000 de lei pe lună?

Alte minuni ale democrației încă originale din România s-au dezbătut și prin CSM. Ministrul Justiției, un anume liberal pe numele său Predoiu, vrea să bage din nou serviciile în actul de justiție. Magistrații au respins această propunere ciudată pentru un liberal. Culmea, nu am auzit zilele acestea vânzoleală prin presă sau politică pe seama acestui subiect care aduce din nou în prim-plan dosarele făcute la comandă.

Ehei, împart băieții tortul puterii! Bătaie pe cine va lua bucățica cu floare. Astea sunt problemele celor care se tot fac că ne conduc. Și noi votăm. Din reflex. Parcă atâta ne-a mai rămas.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT



error: Conținutul este protejat!!