Conectați-vă cu noi

OPINII

Ponta pescuieşte naufragiaţi de la PSD

Publicat

pe

Constatăm, cu o nebăgată de seamă dezamăgire, că din bucata imensă a PSD, rămas cam singur pe scena politică românească, au început să roadă şoriceii, cum zicea deunăzi, supărat, chiar liderul Liviu Dragnea. Adică, fostul premier şi şef al social-democraţilor, Victor Ponta, adună naufragiaţii de la PSD

Imensul transoceanic care se cheamă PSD şi care nu prea mai are treabă cu nimic prin politica din România, plutind în forţă şi dărâmând cam tot ce le stă în cale, îşi pierde din echipaj. Pare normal la câtă suflare e pe vas! Deocamdată nu se simte. Nu se vede. Câte un metelot uitat mai prin spate sau nebăgat în seamă, unii frustaţi politic, îşi pune colacul pe gât şi sare în valuri, iar Ponta îl recuperează în bărcuţa numită „Pro România”.

Victor Ponta, declarat pe faţă duşman al lui Dragnea şi a altora care, în concepţia sa, au pus mâna pe PSD, primenit acum prin decizia de achitare dată de ICCJ, a inhalat câteva vieţi, precum eroii din filmele SF, şi zbârnâie!

Se profită, ca întotdeauna, de faptul că prin ograda multă şi încărcată a marelui partid, au intrat şi neaveniţi, indivizi care vor să se simtă în siguranţă, protejaţi, să prindă şi ei câte un oscior rămas de la festinele şefilor. Acest lucru pare că a început să-i deranjeze pe unii membri mai vechi, care nu au părăsit vasul în vremurile ostile. Au aşteptat însetaţi să vină ploaia puterii. Şi când văd acum oamenii că batoza partidului îmbalotează la greu orice pai care vrea să facă politică îşi pun întrebări şi se gândesc să pornească în bejanie…

Nici Victor Ponta nu trebuie luat în braţe! A făcut şi el multe rele. Sistemul otrăvitor care a măcinat încrederea în libertate, în democraţia din România, a fost udat la rădăcină şi de el. Să nu ne spună acum că nu a avut nicio treabă cu Coldea, cu Kovesi, cu naşul George Maior, că se face de râs, de ruşine…

Probabil, asta este acum soarta noastră, a românilor, să nu prea avem pe cine mai alege, să ne mulţumim cu ceea ce ne oferă piaţa politică. Produşi mulţi şi de slabă calitate!

Citește mai departe
Reclamă
1 Comentariu

1 Comment

  1. preda stelian

    mai 28, 2018 at 6:00 pm

    cum poti sa te crezi jurnalist daca te lingusesti in felul asta fata de politrucii psd-ului?mie mi-ar fi rusine sa -mi hranesc familia din ce primesc pentru astfel de prestatii.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Mesajul din poza politică de grup!

Publicat

pe

Au trecut şi Sfintele Sărbători de Paşte. Acum, putem să ne revenim. Să vedem ce se mai întâmplă prin găştile de campanie. Adică prin partide, prin politica de bătătură. E bine că biserica, exploatată la maximum de politicieni, care vor să-şi facă imagine, rămâne la fel: trainică, viguroasă, chiar dacă cei care se pozează în faţa ei, an de an, nu sunt mereu aceiaşi. Se schimbă şi ei după vremuri, după timpuri, după interes. Nu mai este în faţă cine a fost ieri, iar mâine, probabil nu va mai fi cine este azi. După cum se succed lucrurile, sigur apare un element de noutate şi anul viitor…

Poza de grup spune multe despre ceea ce se întâmplă, bun sau rău, în jurul nostru. Dacă apare o figură nouă într-un colţ, mai retrasă, ştim bine că omul respectiv ori îşi face intrarea, ori este undeva mai la nebăgare în seamă, ori a apărut în fotografie fiindcă nevoia l-a adus aici. Dacă unul stă mai departe şi nu prea vrea să iasă în cadru sau se simte stinghereala pe chipul său, este clar că nu prea îi place compania. Cel care zâmbeşte prea larg, când în jurul său sunt mulţi care l-ar mânca cu fulgi cu tot, sigur vrea să dea dovadă de stăpânire de sine, de cutezanţă. Mai sunt şi indivizii care stau în faţa camerei din obişnuinţă, fiindcă ştiu că rostul lor este acolo. Ei reprezintă echilibrul imaginii. Nu îi deranjează dacă, de la an la an, îşi tot schimbă unii poziţiile. E chestie de conjunctură, de istorie, de tras macazul.

Stările vizibie ale unui personaj imortalizat se mai schimbă şi în funcţie de cine se aşează lângă el sau în zona imediată. Dacă simte că este înconjurat de prieteni, se observă rapid relaxarea, degajarea. Dacă cel pe care nu îl agrează îi consumă oxigenul, ia o poziţie mai rigidă, mai băţoasă, pregătit parcă de ripostă. De obicei, în fotografiile de grup politic, râd cei care sunt la butoane sau cei care nu au nimic de pierdut.

Nu trebuie trecut cu vederea chipul plictisit, rutinat, obosit de stat mereu printre trecătoarele personaje. Imaginea clară a omului care îşi face datoria, calm, fix, neîntrebător şi nemirat de ceea ce se întâmplă în jurul său. E obişnuit cu alternanţa eroilor, cu schimbatul căpitanului brusc şi din mers.

Mai citeşti cu uşurinţă pe feţele unora mesajul „ce să faci, asta e politica, dacă intri în jocul acesta, pui sentimentele şi principiile deoparte, le ascunzi în pădure”. Ăştia, de obicei, sunt ţapeni în poză, siguri pe ei, îşi înfig pantofii bine în covor, să nu cadă.

Oricum, fotografia de grup politic îţi mai decodifică şi cum stau lucrurile privind coeziunea în gând şi în faptă, comunicarea, relaţia. Dacă oamenii sunt mai mulţi, apropiaţi, înghesuiţi, dornici de a fi acolo pentru a fi surprinşi, e rost de unitate, de forţă. Dacă zona de încadrat este ceva mai rarefiată, cu pauze şi goluri întrebătoare, fiindcă mulţi au fugit sau şi-au manifestat dezinteresul de a poza, e o problemă!

Citește în continuare

OPINII

Sfidarea, ca normă a democraţiei!

Publicat

pe

Mă cuprinde lehamitea, scârba, când văd cum ne sfidează unii oameni, care trăiesc ca nababii din banul public, cu maşină la scară, cu conturile grase, cu tot soiul de facilităţi, stăpâni, de cele mai multe ori, pe viaţa muritorului de rând.

Nu vrea burghezul comunist aflat la cârma unor instituţii de forţă, păstrat în jilţuri de pe vremea lui Ceauşeacu, să se retragă când i se găsesc diferite vine, când se află că nu a fost tocmai uşă de biserică, aşa cum se credea.

Mentalitatea celor care au impresia că li se cuvine totul, caracterul unor indivizi care şi-au făcut un ideal din a-i timora pe alţi, din a-i abuza şi persecuta, de a răspunde unor comenzi venite prin varii canale, de a te executa când i se cere fără milă şi remuşcări, încă rezistă, ba chiar înfloreşte în România!

Asistăm, de mai multe zile, la un spectacol grotesc, pe care ni-l oferă procurorul general al României, Augustin Lazăr, acest înalt funcţionar al statului, care nu ştie ce înseamnă cum este să trăieşti de azi pe mâine, care de-o viaţă s-a adăpat la găleata de aur a banului public, acum, când s-a demonstrat, cu martori, că, în perioada comunistă, ca tânăr procuror, a dat dovadă de un comportament inuman vizavi de unii români care luptau împotriva regimului comunist. Un procuror care a slujit Aiudul, una dintre cele mai groaznice închisori din România, nu vrea să se retragă din funcţie. Ţine cu dinţii de scaun. Cineva îi spune să nu cedeze, să stea acolo, să agite spiritele, să arate că sistemul este încă în forţă. Ce atâta democraţie!

Comportamentul discreţionar, la ordin, este încă tare prin instituţiile de forţă ale statului, de parcă nu am şti. Avem exemple nenumărate. Şi, din păcate, unii nu se sfiesc să o arate. Augustin Lazăr nu vrea să facă un pas înapoi. Merge înainte. Sfidează. Ne consideră proşti, pigmei, neînsemnaţi, neputincioşi. Ba chiar se crede el victima unor comploturi politice!

Nu-ţi vine să crezi că tocmai apărătorii democraţiei şi libertăţii, aceia care reprezintă partidele istorice a-i căror înaintaşi au pătimit şi au pierit în închisorile comuniste, care au trăit şi s-au confruntat cu cerberii sistemului stalinist, tac şi fac pe mieluşeii. Ruşinos!

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Servicii Web Florin Web



error: Conținutul este protejat!!