Connect with us

OPINII

Guvernarea, ca un miting…

Publicat

pe

Eu unul nu cred în mitinguri. În România ultimilor ani, nu au avut efecte de substanţă, au creat tensiune şi au destabilizat normalitatea. Sunt doar manifestări simbolice ale democraţiei, sunt demonstraţii pe care până şi unele regimuri dictatoriale le acceptă de dragul de a da bine la imagine, să arate că au respect pentru valorile libertăţii, că ţin cont de dreptul la exprimare.

Mitingul PSD, al unui partid care se află la putere în România, cu mici excepţii, de prin 2012, nu îmi inspiră prea multă încredere în eficienţa sa. Pare un nonsens. Ceva împotriva firii politice. Este mai mult o măsură de a testa capacitatea de mobilizare a membrilor şi simpatizanţilor acestui partid.

Eu nu vreau de la cei care conduc România mitinguri, marşuri împotriva abuzurilor, împotriva statului paralel format din servicii, procurori, judecători şi politicieni. Eu vreau măsuri, fermitate, curaj, lege! Vreau ca cei vinovaţi să plătească, să fie condamnaţi.

Dacă tu, formaţiune care guvernezi, care deţii majoritatea parlamentară, te pierzi în manifestaţii de stradă, în gălăgie, înseamnă că, de fapt, nu conduci ţara, nu guvernezi. Ce să mai creadă poporul dacă regele pune mâna pe o pancartă şi iese în stradă pentru a protesta împotriva abuzurilor săvârşite de cei care îl slujesc pe el şi ţara?

Mitingul, protestul, era, firesc, o componentă de acţiune democratică a opoziţiei nemulţumită de ceva anume. Dar, văd că piramida normalităţii politice este dărâmată! Opoziţia liberală, culmea, nu vociferează împotriva abuzului, împotriva statului paralel care ne-a transformat în cobai, în ţinte.

Liberalii sunt mulţumiţi de abuz. Pare că le convine situaţia! Stau acum şi rânjesc satisfăcuţi la PSD, partid aflat la putere, teoretic cu toate pârghiile guvernării în mână, care, prin organizarea unui miting, nu îşi arată forţa, ci slăbiciunea…

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Pulanul, ca remediu anticoronavirus…

Publicat

pe

Starea de alertă pe care onor Guvernul ne-o tot prelungește pe mâna lui Raed Arafat, restricțiile impuse de lege, a creat și un soi de vrajă care se pare că i-a cam luat de cap pe unii purtători de uniformă a statului. Își ies din pepeni vigilenții polițiști și jandarmi exact când și cum nu trebuie.

La orele de comunicare pe care le fac, în special cei aduși în sistem din sursă externă, nu li se spune probabil cum trebuie să poarte un dialog cu cetățeanul, cum să-i studieze comportamentul, personalitatea, obiceiurile, tarele de caracter și să acționeze diferit în funcție de situație.

Ce atâta studiu și talent! Pulanul este argumentul suprem pentru unii dintre apărătorii legii care fac dezacorduri gramaticale până și în procesele verbale de contravenție. Îl ai în mână, dai cu el. Nu contează pe cine lovești. Bărbat, femeie, bătrân. Până la urmă, au și ei dreptate.

Toți suntem egali în fața legii. Cred că așa au gândit polițiștii dintr-o comună din Ardeal când au tăbărât să bată a femeie fiindcă nu purta mască de protecție! Nu a înțeles cum stă treaba cu starea de alertă, i-au aplicat o corecție! Ca în India. Pe acolo am auzit că se mai poartă astfel de sancțiuni.

Săritul calului este cumva specific românilor, indiferent din ce castă sau grup provin, dar cred că trebuie să îi punem stop. Să lovești o femeie, tu polițist, indiferent de condiția ei socială și mentală, fiindcă nu purta obiectul care ne amărește viața de atâta timp, mi se pare o mizerie.

Polițiștii respectivi ar trebui să fie dezbrăcați de haina statului și trimiși la munca pământului. Sau la pensie, că este o modă acum ca, după ce faci o prostie, sistemul să îți propună să devii pensionar.

Citește în continuare

OPINII

Ursul Arthur și noua aristocrație…

Publicat

pe

Și au trecut și Sfintele Sărbători de Paște. Așa se întâmplă mereu. Ne revenim din vraja mai mult de sorginte alimentară, pitită și de data aceasta sub măștile de protecție, și intrăm în obișnuit.

Am început starea de normalitate în bolnăvicioasa societate românească, pentru care nu s-a găsit încă un vaccin, cu uciderea ursului Arthur, cel mai mare exemplar din specia sa, care mai hălăduia prin pădurile României. A venit un prinț de prin Austria plin de bani și l-a culcat la pământ. Așa, din pasiune pentru vânătoare.

Românii noștri, cei care ar trebui să protejeze fauna și flora care ne-au mai rămas, s-au făcut preș în fața nobilului. Așa este tradiția istorică. Nu putem face rabat în contemporaneitate de ea. Mai ales că „prinții” s-au înmulțit și în România, nu numai în Europa. Dispun de bani, putere și multă nesimțire, absolut necesară când vrei să calci pe capetele celor din jur, când vrei să acaparezi totul.

Povestea tragică a ursului Arthur este, așa, o bombonică acrișoară pe tortul a tot ceea ce se întâmplă ilegal și ciudat în țărișoara noastră. Au băieții rezervații de vânătoare întinse, nici nu se mai știe bine numărul orataniilor de pe acolo, tocmai pentru a le împușca fără probleme. Au cabane, paznici cu Rover și pistol la brâu, iar proprietățile sunt împrejmuite cu garduri electrice. Unii le-au mai desființat după ce și-au văzut atinse scopurile. Așa că drama bietului Arthur este o boare în marea de lucruri urâte care se întâmplă la noi, din păcate cu știința unor reprezentanți ai statului.

Vânarea ursului brun cel mai mare din Europa care trăise totuși liniștit prin pădurile românești vreo 17 ani arată că noi, ăștia mulți, nu prea contăm în ochii noii aristocrații, ai celor care aspiră totul și pe care, nu de puține ori, îi vezi în haită cum își etalează, zic ei, prietenia pe rețelele de socializare. Pentru acești soi de prinți, totul este de vânat. Arthur a creat acum doar un simbol.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT