Connect with us

OPINII

Cronică naivă de meci!

Publicat

pe

Nu sunt cronicar sportiv, fiindcă nu am timpul fizic necesar să mă dedic acestei activităţi deosebite şi să învăţ chiţubuşurile domeniului, nu că nu mi-ar fi plăcut. Dar, constat şi eu, ca tot muritorul de rând, iubitor ponderat al domeniului, că fotbalul românesc a intrat într-o gaură neagră, de unde, de foarte mulţi ani, nu mai iese nimic spectaculos. Totul are iz de afacere, de miros de parale multe, de jocuri de culise şi orgoliu. Asta, spre disperarea microbiştilor care nu prea se mai înghesuie pe stadioane, dar şi, atunci când o fac, sunt dezamăgiţi, nervoşi, scandează reproşuri cu garnitura de înjurături aferente şi blesteamă ca într-un act reflex condiţionat, arbitrii, antrenorii şi jucătorii.

Ieri, am asistat şi eu, ca cetăţeanul umil, curios şi mai puţin încrezător (Am şi eu scepticismul meu şi am auzit multe!), la meciul de baraj dintre Chindia Târgovişte şi FC Voluntari. Public mult, cum nu am mai văzut de prin anii ’90. Toţi pe o parte a stadionului! Tribunele dinspre Ialomiţa erau goale şi acoperite, să nu zic moarte clinic şi fizic!

Din spatele stadionului, acolo unde se afla odată un alt teren al clubului, răzbăteau trufaşe acoperişurile vilelor de sute de mii de euro ale unor potenţaţi care au vrut musai case la umbra parcului…

Oamenii erau încântaţi că, după atâta amar de timp, văd şi ei un spectacol fotbalistic nou, ce-i drept, cu actori mai necunoscuţi, comuni, neimpresionaţi încă de statutul de vedetă, nestilizaţi sportiv, nepersonalizaţi şi alte superlative ale celebrităţii fotbalistice.

Băieţi tineri. Parcă prea copii pentru gusturile celor care au prins fotbalul anilor 80-90, asta ca să nu mă duc mai în istorie. Jocul, unul obişnuit, normal. Fără suspans, fără driblinguri de senzaţie, fără mingi fermecate, fără pase fantastice. Ba se mai trăgea şi de timp. Ăsta ar fi factorul politic al sportului rege!

Multe căzături, faulturi, cartonaşe galbene… Spectatorii blânzi, joviali, chiar timizi uneori, priveau jocul, nu neapărat nemulţumiţi (Deja sunt imunizaţi la rău de când echipa fanion a municipiului Târgovişte zace în ligile inferioare!), ci cu suspiciuni, cu umbre de îndoială.

Se închegau dialoguri speculative între două căzături ale jucătorilor şi acordarea primului ajutor. „Bă, ăştia, după cum joacă, au vândut meciul, nu vezi, molîi, parcă ţin cu ilfovenii”… Răspunsul, mai candid, optimist. „Taci, bă. Joacă corect, dar atât pot ei, sunt mici, în formare, de unde experienţă”? Şi tot aşa…

După golul lui Ciobotariu, minunat şi emoţionant, a mai crescut încrederea, dar nu prea mult. Lentoarea tribunelor, obişnuite cu nimic, s-a simţit. Noroc cu crainicul stadionului, care, din timp în timp, dădea deşteptarea, încercând să retrezească spiritul de altă dată al galeriei de sub Chindie. Şi iar a pornit jocul, uşor, domol, după acelaşi tipic al rutinei şi obişnuitului…

Am ajuns în prelungiri, consumate mai vulcanic. Mulţi susţineau în continuare că meciul a fost dat de ai noştri. Au împins în faţă şi motive administrative. De unde bani, să aduci jucători, politicieni noştri nu au treabă cu fotbalul, ăştia se gândesc numai la punga lor, unde o să joace dacă intră în Liga 1, se schimbă echipa de antrenori, probleme, aşa că mai bine lasă FC Voluntari, că ăştia au bani, pe Pandele, pe Firea, au stadion ca lumea şi toată ştăbimea din jurul Capitalei.

Eu, unul, nu cred şi nu am crezut într-un asemenea film, deşi sunt un tip care pun botul la teoria conspiraţiei. Aici, am pus doar urechea, ca nepriceputul. Am urmărit atmosfera, suspansul, gesturile, anumite mişcări de trupe din susul tribunei, fotografii…

Şi, hop, am ajuns la loviturile de la 11 metri, unde bobul s-a ales de neghină, simplu şi frumos. Pentru FC Voluntari au marcat, fulgerător, fără ca bravul portar al Chindiei să miroase balonul, Marinescu, Leasă şi Cernat. Ai noştri, emoţionaţi, tremurând, poate speriaţi de portarul de doi metri şi un pic al celor de la Voluntari, au ratat. Doi jucători au trimis mingea, ca vrăjită, direct în braţele gigantului portar ilfovean, uşurându-i efortul de a se mai întinde ca şarpele spre o anume direcţie, iar ultimul jucător a încercat ceva de valoare, spre vinclu, dar nu i-a ieşit.

Şi iar stupoare în tribune! „E clar, au dat meciul. Să se bucure Mutu”. Asculţi şi taci. Aşa este pe stadion. Un pic ca în politică, dar mai cu patimă dezinvoltă şi, de cele mai multe ori, curgând în valuri, metafore vulgare. Spectatorii, peste 5.000, au plecat spăşiţi, unii dintre ei, bătrâni, spunând, vesel, trist şi ironic, „nu o să mai prind următoarea şansă. Nu mai am timp”.

Şi, uite aşa, s-a lăsat din nou cortina peste o speranţă. Stadionul Chindiei, chinuit de paragină, acum, agonizeză, cu siguranţă, de necaz. Poate, cândva, undeva, va fi răzbunat! Între zidurile sale, a rămas ecoul nesigur: „or fi vândul meciul”?

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Fiecare interes cu fesul său galben!

Publicat

pe

Florin Cîțu, premierul României, cel care folosește în bătălia pentru câștigarea șefiei PNL funcția pe care o ocupă vremelnic, s-a făcut din nou că nu vede județul Dâmbovița. Nu a vrut acest imberb ins, lansat pe orbita politicii mari datorită unor jocuri de conjunctură și a calculelor unora care dirijează țara din umbră, să dea niciun leuț pentru rezolvarea măcar parțială a problemelor generate de calamități în Dâmbovița. S-a făcut că nu vede acest județ. L-a sărit. Intenționat, firește!

A avut două motive clare. Primul, care are că substanță aroganța liberală și ura ancestrală pe care o au purtătorii săgeții albastre pe fundal galben față de PSD, iar al doilea ține de lupta fratricidă din sânul PNL. La Dâmbovița liberalii, cu mici excepții, nici acelea împărtășite direct, sunt de partea lui Ludovic Orban. Așa că la ce să le făceam bine soldaților lui Ludovic? Mai bine îi lăsăm să fiarbă, să vadă cât de neînsemnați sunt.

Credeți că se întâmplă ceva? Cer parlamentarii PNL Dâmbovița explicații pentru această manevră ostilă marca Florin Cîțu? Nu au treabă domniile lor cu alunecările de teren din județ, cu gospodăriile izolate, cu drumurile rupte din munte. Sunt boemi, duși departe cu gândul. Sunt într-un alt strat.

Nu am auzit ca maestrul reconcilierii de suprafață, al învăluitului prin vorbe mieroase, echilibratul politician Virgil Guran să fii avut vreo luare de poziție împotriva premierului care a ciuntit de la alocări județul unde a fost ales senator. Nici deputatul Plăiașu nu a scos o vorbă. La ce bun? Să îl ia în vizor Cîțu? Liviu Balint, nici atât! Are treabă cu județul ăsta cum am eu cu Madagascar! Probabil încă rupe la fire din mătură, exclamând „cu Orban sau Cîțu, cu Orban sau Cîțu?”. Mai are până la congres. Numai să fie mătura bogată!

S-a auzit că Liviu Balint ar dori poziția de prim vicepreședinte al Organizației PNL Dâmboviţa. Greu de obținut, dar, dacă este o condiție pentru loialitate, poate reușește. În rest, județul este doar o circumscripție electorală pentru liberali. Mai sunt prin partid destui care ar fi putut să aibă o opinie corectă, verticală, vizavi de poziția mizerabilă a premierului. Nu o fac. De ce să-l deranjeze pe Cîțu? Este în stare să îi dea afară de pe unde sunt conectați și cocoțați.

Am auzit că domnul Grozavu Gabriel încasează o căruță de bani de prin anumite consilii de administrație. E tătuc la capitolul ăsta. Șade liniștit. Județul îl conduc social-democrații. Liberalii stau cloșcă pe anumite funcții și scot pui în conturi. O să le vedem declarațiile de avere la final de mandat, acum sunt încă neconcludente. Unii taie frunză la câini prin varii deconcentrate. Nu am auzit nimic despre ei și despre conceptele lor cu privire la managementul organizării. Au ocupat funcția, iese banul, ce mai contează? Cîțu poate să facă ce vrea. Nu-l stârnim, că rămânem fără slujbe, dar suntem cu Orban. Strâng din buci acum liberalii dâmbovițeni și se gândesc dacă o fi bine ceea ce fac, să te împotrivești curentului. Județul și problemele sale, mai la urmă…

Parlamentarii USRPLUS, la fel, capul la cutie. Au uitat de pancartele cu care se afișau pe bulevarde. Nu mai concordă cu poziția lor. Haștagul a făcut burta mare, a dat de prosperitate. Râgâie a bine. Rezistul din ei nu are treabă cu infrastructura județului, cu economia, cu viața oamenilor. Nici pe la Parlament nu prea prestează. Vedem și noi. Ne uităm zi de zi doar o apărea vreo luare de poziție, declarații, interpelări, ceva… Ăștia sunt politicienii noștri! Comportament de soldăței pe care îi întorci cu cheia. Totul pentru o soldă bună.

Citește în continuare

OPINII

Ludovic Orban și scaunele goale…

Publicat

pe

Ceea ce am văzut la adunarea liberalilor de la Cluj mi s-a părut a fi unul dintre cele mai jenante spectacole politice din România ultimilor ani. Ludovic Orban, prezent la această ședință de alegeri în calitate de încă președinte al PNL, a fost pur și simplu abandonat de colegi, sfidat în cel mai nepoliticos mod.

Sincer, parcă mi s-a făcut milă de el când l-am văzut singur, pe un întreg rând de scaune, părăsit de toți liberalii de frunce, care au urcat pe scenă pentru a-l susține pe Cîțu.

Culmea, printre cei care l-au trădat mulți îi datorează lui Orban cariera politică, treptele înalte pe care au ajuns, limuzinele pe care le au la scară… Dar, ce mai contează! În politică, trădarea se poartă, plătitul polițelor, la fel. Liderul liberal, cam ultimul dintre bătrânii elefanți ai partidului, neiubit clar de componenta PDL a partidului, a fost părăsit chiar și de președinte Klaus Iohannis.

Ceea ce s-a petrecut la Cluj este semnalul schimbării lui Orban. Nu am înțeles încă de ce vrea Klaus Iohannis să îl înlăture pe Orban de la șefia PNL. Ce greșeli a săvârșit Ludovic, astfel încât șeful statului vrea să îl piardă? Urmărind cu atenție evenimentul lamentabil de la Cluj, poziționarea unor membri ai Guvernului, discursurile unor liberali cu ștaif, ironice, răutăcioase, chiar nedemne pentru poziția lor, la adresa lui Orban, gestul cu iz de fanar de a-l lăsa singur, ca pe un general părăsit de propria armată pe câmpul de luptă, demonstrează că PNL nu mai este partidul acela simandicos, cu aer boem, civilizat, pe care mulți îl credeau a fi. Este o simplă adunătură politică ce își urmărește interesul și care, atunci când i se dă liber, își devorează conducătorii, digerându-i apoi încet și cu plăcere.

Ludovic Orban a fost izolat. E gătat! Emil Boc, primarul Clujului, fost premier PDL-ist, în loc să fie politicos, cum îi șade ardeleanului, mai cumsecade cu șeful PNL, dimpotrivă, l-a ținut parcă la împins tava, tratându-l pe Orban cu un fel de sictir. Ăștia sunt liberalii! Acum… cîțuie cu toții de bucurie că îl văd pe Orban înconjurat doar de scaune goale.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT