Suntem tari. Dacă bulgarii și grecii au cotropit cu zecile de mii străzile protestând întrucât guvernele le-au transformat existența în coșmar și nu mai pot face față problemelor de zi cu zi, la noi este altfel. Suntem mai dihai! Ieșim în stradă fiindcă nu ne convine justiția. Vrem să fie pline pușcăriile! Să zăngăne cătușele! A fost de ajuns să dea tonul o publicație din aripa Rezist că, gata, tinerii frumoși și liberi, cum îi numește maestrul Cristoiu, TFL-iștii, au răsărit pe caldarâm cu urături. Ăștia nu cer pâine, viață decentă. Vor spânzurători și ghilotine.

Frumos tip de manipulare. Noi, românii, nu avem treabă cu prețurile mari, cu taxele și impozitele majorate cu 70%, cu TVA-ul care urcă, nici cu costurile la energie electrică, la gaze naturale și apă. Pe noi ne frământă acum justiția. Și, ca să se aprindă întreaga țară pe acest subiect, Televiziunea Română, săraca, pe care o plătim din banii noștri, a primit comanda să preia ancheta cu dedicație și să o difuzeze la o oră de maximă audiență, să vadă toată țara cât de neagră este justiția.

Ce mai contează că acum, în prag de sărbători, oul a ajuns doi lei, iar prețul la lapte urcă vertiginos! Nu mai interesează pe nimeni de pensiile speciale, de sinecuri, de guvernarea de zero lei. Jos, Justiția! S-a aprins tărâța în TFL-iști!

Băi, fraților, Guvernul ăsta de ciudată coaliție, bazat doar pe interes, pe ținerea pe poziție a activului prosper, ne-a adus în sapă de lemn. Criza apei care a afectat peste 100 de mii de oameni nu a scos la suprafață niciun vinovat. Ministra aia deșteaptă de la Mediu ne amenință că ne dărâmă barajele, trudesc să scoată norme peste norme care să ne prindă și mai mult în chingile progresului orb, și noi, acum, ne lamentăm de justiție?

Nu este nimic nou sub soare, ce zic ei că au descoperit se întâmplă de când lumea, dar acum a fost dat un nou semnal. Se regrupează sistemul. Or fi mai multe? Atunci, este vai de noi! Nu mai avem scăpare!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Am urmărit cum s-au desfășurat alegerile parțiale din România. Primele de după instalarea la Cotroceni a președintelui Nicușor Dan și a lui Ilie Bolojan în fruntea Guvernului de coaliție. După vremuri și conduita tristă imprimată de politicieni, de clasa conducătoare, în ton cu măsurile de austeritate care, deocamdată, și pare să rămâne așa, au bătut numai în omul simplu și în cei cu afaceri subțiri și fără datorii la stat, am avut alegeri. Două săptămâni de campanie electorală, nu neapărat la șosea, pe stradă sau în piața publică, ci acolo unde se pot unge toate osiile comunicării libere și impregna cu esență de manipulare, adică pe rețelele de socializare. Candidații s-au întrecut în afirmații cu pseudo-valoare de aforism, cu clipuri subtitrate (așa pare să fie moda), de parcă îți vorbea un japonez, și cu o notă indusă de actorie, se vedea din intonație, mimică și mișcarea calculată, uneori jenantă a candidaților. Să mai spun că, după toată nenorocirea din țară, și ceea ce o să mai vină, niciun candidat nu s-a hazardat să treacă la promisiuni deșarte sau să prezinte programe electorale stufoase? S-au ferit de astfel de clișee. Au încercat să meargă pe ce este și folosind din belșug „vom face, vom drege, vom schimba, vom căuta, ne vom preocupa, vom încerca și alte vom- itături de acest tip. Au fost puțini cei care au știut să se desprindă din șablonul electoral dificil, greu de articulat, impus de austeritate și să treacă la o formularistică a concreteții.

A fost o competiție electorală importantă ca exercițiu. Un test interesant, probabil pregătitor pentru 2028. S-a putut studia reacția alegătorului în vremuri tulburi ca cele pe care le trăim, cu neîncredere în clasa politică, în guvern și alte structuri. S-a văzut comportamentul cetățeanului în scurta campanie electorală și în ziua votului. Oamenii, mai plafonați. Cu entuziasmul spre zero. La fel și speranța. Ușor comunicativi. Îndoielnici. Au votat nu a disperare, ci pe principiul „hai să încercăm și varianta asta, că ne-am fript cu ceilalți”. Participarea la vot nu ar trebui să îi bucure pe politicienii de vârf. A fost slabă. Foarte mulți români au rămas acasă. Neimplicați și neîncrezători. Este o problemă. Dacă acest tip de reforme, punem totul la pământ, promovat de actualul guvern continuă, în 2028 ne vom confrunta în secțiile de vot cu un absenteism cronic. Partidele politice, într-o astfel de situație, rămân pe scenă ca actorii care joacă într-o sală fără spectatori. Nimeni nu îi aplaudă. Este o formă a eșecului și a disoluției clasei politice.

Din fericire, acolo unde există zbatere, implicare, rezultate, în ciuda contextului neprielnic, se mai mișcă ceva sau măcar se încearcă, unde conducătorii rezonează cu cetățeanul, cu alegătorul, cu comunitatea se mai simte câte ceva. Vine răsplata. Dâmbovița a fost un exemplu în acest sens. Aici, echipa PSD și aplecarea spre interesul comunității, al cetățeanului, sunt elemente forte, vizibile, dominante. Și asta, în ochii românului, contează. Rezultatul alegerilor de la Găești, cu Alexandru Iorga învingător, este un exemplu în acest sens. Acum, victoria trebuie valorizată, iar capitalul de încredere – sporit și păstrat…

Urmărește Incomod Media și pe Google News