Connect with us

OPINII

Dragnea trebuie să facă un pas înapoi!

Publicat

pe

PSD are acum o mare problemă de imagine şi credibilitate a liderului. Condamnarea lui Liviu Dragnea nu este o surpriză. Mulţi membri de vază ai partidului şi analişti politici erau convinşi că Dragnea va fi pedepsit.

Amânările multiple în pronunţarea deciziei ÎCCJ au prelungit suspansul, agonia, rumoarea, dar nici nu dădeau ca sigură achitarea sau trimiterea către o nouă rejudecare a dosarului de la Teleorman, cum considerau unii optimişti din PSD.

Soluţii de ieşire din această criză de imagine, din această stare de degringoladă, indusă prin braţul greu al justiţiei, există. Liviu Dragnea să se retragă din funcţia de preşedinte al PSD şi din cea de şef al Camerei Deputaţilor. În locul său, să fie numit, interimar, Mihai Fifor spre exemplu, printre puţinii capabili să conducă mamutul social-democrat şi să se formeze o echipă forte la nivel central, care să gestioneze criza, să poată face faţă atacurilor venite dinspre haştagişti, Cotroceni, liberali şi statul paralel.

Criza generată de condamnarea cu executare a lui Dragnea putea fi evitată dacă acesta ar fi înţeles mai demult că nu există cale de ieşire şi s-ar fi retras onorabil. Un pas mai în spate din partea lui Dragnea ar fi fost mişcarea victorioasă pentru PSD, pentru guvernare, pentru ţară! Din păcate, s-a forţat, s-a sperat că va fi bine. Au fost şi orgolii, ambiţii. A vrut să fie erou. Un pic de martir. Şi, uite, unde s-a ajuns!

Liviu Dragnea este acum o victimă. Dar una condamnată şi, din păcate, PSD nu poate să meargă cu el în frunte, răstignit pe cruce. Nu este încă un simbol!

Cititi mai mult
Reclamă
2 Comments

2 Comments

  1. tass

    22 iunie 2018 at 10:50

    domnule obagila.dragnea nu trebuia sa se bage in seama(in fata).

  2. moshu49

    22 iunie 2018 at 13:00

    pesediști, nu vă luați după cele scrise de autor
    rămîneți monolit, muriți (politic) monolit
    20-20 e aproape (vă lămuriți, voi, peste 11 luni!) 😉

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Feudalism… 5G!

Publicat

pe

Suntem o minune de țară. Cam fiecare cu treaba și cu interesul său. Bine că măcar vorbim aceeași limbă!

Unii stau în țară și se chinuie, săracii, să facă rost de bani de pensii. Cu riscul de a ne proțăpi pe toți la jug, cu fum de ardei iute în nări și în dos.

Alții ies la cumpărat legături de ceapă și praz din piață, purtând la mână, ostentativ, ceasuri de zeci de mii de euro și țipând în gura mare că le pasă de popor. Hai, sictir!

Și, mai avem o persoană cu responsabilitate imensă, cel puțin în teorie, care se află în safari prin Kenya. Da. Ați ghicit! Este vorba despre dezamăgitorul de la Cotroceni. Numitul Klaus Iohannis, care, de ceva vreme, în timp ce țara se zbate la marginea unei prăpastii despre al cărui fund nu știm nimic mai mult, se plimbă cu soața pe varii meridiane. Evident, cu multă cheltuială.

Concluzia ar fi că ne aflăm nu doar la granița unei crize economice, ci și într-o oribilă criză politică. Nu prea mai avem lideri. Nu știm în cine să ne mai încredem. În numele cui să ne mai amanetăm speranțele. Ascultăm de peste tot povești. Scenarii. Naivități. Extavaganțe electorale. Se dă o luptă acerbă pentru a se rămâne cu orice preț proțăpit în funcții. Pentru a se suge din seva prosperității până la capăt. Eventual, se abatorizează și vaca!

Vezi cazul mizerabil al primarului de la Crevedia, care și-a mărit salariul haotic, extrem, bolnav, nepăsându-i de comunitate. Trage omul tare. La anul poate nu mai câștigă alegerile. Așa că dă la rupere în bugetul local. Și dacă ar fi singurul…

Nu știu ce soi de stat mai suntem. Parcă trăim într-o orânduire feudală electrică și supercomputerizată, 5G, unde poporul este mințit cu televizorul.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

A zburat democrația călare pe card!

Publicat

pe

Vremea muritorilor de rând a cam trecut. Prin voia actualului Guvern, devenim cu toții persoane importante. Ne coasem buzunarele și ne agățăm de gât, eventual cu un șnur multicolor, cardul bancar. Ne pregătim să intrăm în era în care nu mai contăm nici cât o ceapă degerată. Suntem coduri de bare. Devenim ficțiuni. Nonsensuri.

Votăm ca proștii din 4 în 4 ani așa, ca o aflare în treabă. Ce este stabilit de alții, pe care îi doare în cur de voturile noastre, merge înainte. Procesul de votare, un moft al perimatei și bătrânei democrații! Sunt curios cât o mai ține așa, măcar la nivel de teorie, că practic nu mai există. S-a dus puiul cu praștia!

Dacă mâine, în numele unui concept, al unei soluții de avarii, ni se impune, prin ordonanță de urgență, să ne vopsim toți albastru în cap, o facem. Se vociferează un pic prin studiourile televiziunilor așa, de imagine, vin miniștrii și corifeii partidelor cu explicații că de ce este bine, că gestul este unul patriotic, de suflet și alte bla-bla-uri, iar noi ne cumpărăm supuși vopseaua. Ca acum, cu limitarea plăților cu bani lichizi!

Renunțarea la cash. Facem un pic de zgomot, dar ne așezăm liniștiți la cozi în fața bancomatelor sau scanăm prețurile la roșii și brânză, strângând între degete cardul cu bruma noastră de venit pe care în nici un caz nu îl mai gestionăm noi.

Și, uite așa, din necesitate în necesitate, din ordonanță în ordonanță, intrăm cu adevărat în soiul acela de comunism viclean și perfid care ne uniformizează existența.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite