Connect with us

OPINII

Ura, ca normă!

Publicat

pe

România se polarizează. Politica, la apariţia acestui fenomen, tocmai acum, în anul Centenarului, nu mai contează. Se simte, se vede că altele sunt resorturile care duc la dezbinare naţională.

Mitingurile din Bucureşti, organizate după scenarii şi exemple arhicunoscute şi aplicate cu succes şi în alte state europene, sunt semnalul dat pentru dezlănţuirea urii. Băieţii care protestează, care îţi tot dau muie dacă nu gândeşti ca ei, dacă nu ai acelaşi crez, aceeaşi conduită socială, nu au alternative la guvernare. Nu au soluţii. Unii s-au dus acolo din curiozitate sau nu ştiu clar ce vor. Protestatarii nu au creat liderul special, salvatorul naţiunii. Nu îl au şi nici nu este acesta scopul lor. Vor doar să dârâme ordinea de drept, să elimine un guvern, iar în loc să se instaleze haosul, anarhia.

Am urmărit cu maximă atenţie discursul linear, fără substanţă, teatral, fără suflu, fără normă, al preşedintelui Klaus Iohannis. A citit un text prin porii căruia nu ţâşnea decât ura şi subiectivismul unui lider angrenat politic. S-a simţit în vocea sa indiferenţa, apatia, canalizarea mesajului împotriva PSD, împotriva Jandarmeriei, împotriva actualului guvern.

Şeful statului, în postură de promterist! Preşedintele tuturor românilor a pedalat pe lângă violenţa din Piaţa Victoriei şi a văzut doar ceea ce i-a convenit, doar ce a vrut să transmită ţării într-un mesaj inert şi demobilizator pentru apărătorii ordinii şi liniştii în statul de drept.

Este greu, cumplit, dificil, să te simţi stingher în ţara ta, în momentul în care teoria ta despre viaţă, despre politică, despre democraţie, despre prietenie, despre solidaritate nu coincide cu a celor care iau cu asalt pieţele şi cer, de acolo, ca tu să gândeşti ca ei, să acţionezi ca ei, altfel devii paria, cer de acolo ca guvernele să cadă, aşa, ca şi cum dai cu piciorul într-o piatră.

Şi eu sunt nemulţumit de situaţia economică a ţării. Nici mie nu îmi convine că nu aveam autostrăzi, că sunt prea mulţi bugetari, prea multe vacanţe pentru ei, că pensiile speciale sunt imense, că mediul privat abia rezistă în noianul de legi, că încă se fac anchete la comandă, pornindu-se de la orice mizerie, că ne pleacă copiii în afară, fugind de minimul pe economie care abia îţi ajunge să trăieşti de pe o zi pe alta, că medicii au salarii mari, dar tot nu şi-au cusut buzunarul de la halat… Că încă nu au apărut spitalele promise. Şi lista e lungă.

Dar, nu sunt adeptul anarhiei, al haosului, al răzbunării, al ticluirii de scenarii, de probe perfide, menite să elimine adversarul cu orice preţ. Democraţie înseamnă alegeri libere, programe politice pertinente, lideri entuziaşti şi puşi pe treabă, nu demagogi care stau cu nasul în televizor sau în ziare şi vânează la greşelile puterii.

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Alianțele politice – lămâia pe care ești obligat să o mănânci!

Publicat

pe

Să nu spui niciodată… niciodată. Cam așa ar trebui să se comporte adevărații politicieni și, de ce nu, și cei care cochetează cu politica și care, atunci când prind o funcție, se comportă de parcă l-ar fi prins pe Dumnezeu de picior. Vedem pe scena asta electorală, largă cât Bărăganul, că apar tot soiul de lideri, mai mult de mâna a doua, care, prin studiourile de televiziune, pe la podcasturi sau matinaluri radiofonice, susțin cu tărie că, dacă este să ajungă la guvernare, nu vor face alianțe cu partidul X sau Y, că nu se pot coborî ei așa de mult, că sunt verticali, că țin la țară, că nu vor să-și înșele electoratul și alte bla-bla-uri din astea cu valoare numai acum, pe perioada festivalului național al alegerilor prezidențiale și parlamentare.

Fraților, rostul unor partide, așa cum spune politologia asta modernă de care nu mai ține nimeni cont, fiindcă acum se lucrează după principiile feudale ale lui Machiavelli sau mai jos, este să guverneze țara. Și, dacă este nevoie, pentru binele poporului, faci și compromisuri. Nu mai vorbim despre faptul că implicarea cancelariilor din Vest asupra politicii interne este mai în formă ca niciodată. În concluzie, să nu ne mirăm dacă o să avem la guvernare un cabinet format din PSD și PNL asortat, ca întotdeauna, cu un pic de UDMR sau unul PSD-AUR și, cu discreție, PNL sau cine știe ce reprezentanții aciuați de formă prin varii partide. Nu ne mai lasă ăștia de afară să cădem noi pe tânjeală, să tot facem la planuri de interes și orgoliu cu guvernarea, chiar dacă în America a câștigat Trump!

Acum e acum. Europa se află în grea cumpănă. Nu știe cam în ce direcție să o apuce. Iar realesul președinte al Statelor Unite pare să nu uite că nu a fost iubit de politicienii de pe Bătrânul Continent, indiferent că și-au schimbat ei discursul precum acul de busolă în mijlocul oceanului. Așa că, la noi, o să fie un pic de descumpănire. Se țin băieții ăștia tari în discursuri simandicoase că nu fac și nu dreg, dar o să iasă cum trebuie. Nu cum spun ei invocând factori de care, așa cum am mai spus, nu se mai ține de mult timp cont în politică. Ți-l faci aliat și pe dracu până treci… Știu ei politicienii ce!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Campanie electorală între grotesc, banalitate și derizoriu

Publicat

pe

Este așa o debandadă pe piața electorală din România! Toată lumea atacă pe toată lumea. Acuzele sunt puerile. Parcă nici în anii 90, atunci când începuse să mijească democrația în România, nu se întâmpla așa ceva! Temele de campanie erau altele, bine întocmite, bine expuse, cu logică și substanță. Acum, vedem că aparițiile candidaților pentru funcția de președinte al României sunt superficiale, nesigure, fără o problematică socio-economică importantă. Mai toți mizează pe coarda sensibilă a electoratului. Cum au dus-o în copilărie, ce jucării au avut, când s-au sărutat prima dată cu o fată… Întrebările puse de jurnaliști la diferite emisiuni radio sau TV, bineînțeles, din pachetul creat de consilierii de campanie, ne-au dat pe spate! Auzi ce l-au întrebat unii într-o dimineață pe Ciolacu, la radio. Dacă a dormit vreodată dezbrăcat complet! Și candidatul a răspuns da! O nebunie!

Bă, conțopiștilor, păi asta mă interesează pe mine să aflu de la un președinte care vreau să ne scoată din necazurile vremii, dacă a dormit fără chiloți pe el? Și nu vă spun că șirul întrebărilor penibile a continuat. Și prezidențiabilul a răspuns telegrafic, cu da sau nu. Nu a avut încotro. A fost târât într-un joc grotesc.

Într-o altă emisiune, la TV, candidații trebuie să mănânce picant. De ce? Care este logica acestui format? Să îi usture undeva? Simplu. Să îi duci pe bieții oameni în mrejele banalității. Să nu mai înțelegi nimic.

Lasconi apare la televizor și spune numai prostii, evident, cu un zâmbet larg de mamă grijulie. În rest, nu pare să știe nimic. Mă interesează pe mine, cetățean alegător, dacă îl iartă ea sau nu pe Băsescu pentru că a colaborat cu securitatea? Ne-a mai spus așa, cu intonație de actriță amatoare, că o trezea mumă-sa dimineața să se ducă la școală și ea se enerva. Ca să vezi!

Nu vi se pare că această campanie electorală a fost dusă în derizoriu? După tot ceea ce se întâmplă pe teren nu cred că mai contează prea mult sondajele care sunt făcute după alte norme. Alegerile prezidențiale par să fie… surprinzătoare. Oricum, cu Marcel Ciolacu în turul doi. Aparatul politic al PSD este unul imens și lucrează brici. Despre restul, nu mă pot pronunța. Depinde ce se mai divaghează în spațiul public. Poate, cine știe, ne spune vreun candidat la ce vârstă a schimbat dinții de lapte! Să nu stricăm ritmul…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite