Alo! Stimați guvernanți, stați puțin și rumegați blând! Parcă ăștia care ne refuză intrarea în ceea ce se cheamă Spațiul Schengen nu au devenit proprietarii uneia dintre cele mai mari resurse și bogății ale țării noastre? Parcâ nu ei sunt abonați la aurul verde românesc? Nu lor le-am făcut noi, ca stat, ca popor atâtea favoruri? Nu și la ei îi slugăresc prin case, ferme, pe șantiere, românii noștri? Parcă ne apreciau până mai ieri de mamă, mamă!

Ce le veniră de așa, tam-nisam, se treziră să ne pună piedică? Cine i-a îmboldit de la spate, că se vede treaba că este cineva la curul lor cu bățul? Le-a venit austriecilor pe chelie să se pună de-a curmezișul drumului pe care am apucat-o și noi cu destulă încredere și speranță? Nu cred. Ori rușii, ori americanii, poate chiar nemții sau, de ce nu, luminatele minți de pe la Comisia Europeană! Am văzut că, de multe ori, li se năzare așa, câte o minunăție… Cert este că este urât ceea ce ni se întâmplă.

Colegii de Uniune ne-au dovedit că puțin le pasă de noi și de țărișoara noastră. Au demonstrat și acum că ne vor doar slugi. Atât. Să mai vorbim despre superba noastră clasă politică? Despre reprezentanții nevăzuți de la vârf? Nu are rost. Mi-e lehamite. Încovoiați până la pământ. Nu mai zic de putere, dar nici opoziția nu are vlagă. Simion? USR și ce-o mai fi? Tăcuți. Bat în copacul scorburos precum ciocănitoarea. Sunet calm, care nu neliniștește pe nimeni. Nu provoacă niciun fior. Nicio schimbare.

Avem parcă și ambasador în Austria? Unul tare. Analist și luptător anticomunist pierdut prin culoarele puterii. A mișcat ceva? Se simte pe undeva prezența ghizdavă a dumnealui? Ioc.

Dacă dăm rate la Schengen acum, cred că mulți dintre cei care sunt prin funcții înalte trebuie să plece acasă. Chiar și omul de la Cotroceni! Dar el sigur nu va pleca. Va găsi ceva scuze, folosind graiul său inconfundabil. Și îl vom mai rabda un an-doi. Și apoi, cu flitul pe care ni-l dă Europa, îi vom șterge rușinea! Doar azi nu este 8 decembrie. Mâine, vedem dacă suntem cu adevărat considerați parteneri sau doar… umplutură cu motivații de tot soiul.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Este 1 Decembrie, români! Suntem mai triști. Suntem mai fericiți. Sau doar suntem. Și încercăm să fim mai departe, chiar dacă timpurile sunt hâde! Chiar dacă patriotismul se ascunde sub interese, funcții, salarii imense și câte alte ghișefturi despre care cei care au pierit pe baricade în 1989, dacă ar fi auzit atunci, ar fi râs amar și poate ar fi plecat acasă dezamăgiți.

Este ziua noastră, a celor care respirăm cu fața aproape de glodul bătucit în istorie de cotropitori. A celor care și-au semănat propriul sânge, pentru ca noi să avem astăzi rod bogat. Este ziua olarului, a dăltuitorului în piatră, a lucrătorului de pe ogoare, a brutarului și zidarului. Este ziua valului care a rezistat pe marea istoriei zbuciumate.

Să nu o lăsăm să fie doar a lor, a dispozitivelor stereotipe, a insignelor, a însemnelor, a gesturilor de vitrină și a discursurilor reci, linerare, în care, de la an la an, vezi doar o virgulă schimbată și un pas de defilare mai antrenat!

Este ziua noastră, români! A celor care nu mai marșăluim în opinci până la Alba Iulia, dar care avem aceiași răbdare și încredere că mâine, poate, va fi mai bine.

1 Decembrie deschide poarta speranțelor, bucuriilor și încrederii. O zi de sfârșit și început. Un dar copt prin jertfa străbunilor și oferit nației române. Să luăm și noi câte o bucățică din această împlinire istorică a Unirii și să ne ungem cu ea sufletele ostoite de neîmplinire și dezamăgire. Să credem mai mult în Dumnezeu și să fim mai atenți la mersul vremurilor și la cei ce vor să le stăpânească!

Este 1 Decembrie, români. Rugați-vă divinității pentru binele neamului nostru și priviți curat, liber, curajos, dincolo de tribunele ticsite de conducători trecători. La mulți ani, România! La mulți ani, popor frumos!

Urmărește Incomod Media și pe Google News