Connect with us

OPINII

Nostalgia, ca revoltă…

Publicat

pe

Au trecut aproape 30 de ani de la revoluția din decembrie 89 și încă ne năpădesc nostalgiile. Românii îl consideră pe Nicolae Ceaușescu, președintele comunist executat pe 25 decembrie 1989 într-o unitate militară din Târgoviște, a fi cel mai bun șef de stat de după 1950. Rezultatul, de altfel previzibil al sondajului realizat de Avangarde, ar trebui sa îi pună pe gânduri pe actualii politicieni. Asta dacă mai au timp să se gândească și la alții!

Faptul că, după atâţia ani de la căderea regimului comunist, Ceaușescu este încă viu în conștiința poporului, ba mai mult, este elogiat, lăudat, arată că, de fapt, în tot acest amar de ani, nu am câștigat nimic, nu ne-am schimbat mentalitatea, nu ne-am adaptat suficient la condițiile impuse de capitalismul sălbatic. Oamenii simpli, cei trecuți de vârsta de 50-60 de ani, care au trăit și muncit în socialismul ceaușist, au regrete. Spun ei că atunci exista un echilibru în societate, că omul cinstit era apreciat și recompensat pe măsură, că muncitorul era plătit bine, că diferențele salariale între truditorul de jos și cei care pluteau în alte structuri nu erau chiar aşa de mari, că pe atunci nu exista inflație, nu existau pensii speciale, nu se auzise de lipsa locurilor de munca, oamenii umpleau sălile de teatru și cinema, se construiau la greu orașe, fabrici, hidrocentrale, combinate zootehnice etc.

Românii nu sunt mulțumiți de faptul că le pleacă copiii la muncă în străinătate fiindcă aici nu pot să-și facă un rost din jalnicul minimum pe economie. Cum să nu-l regrete pe Ceaușescu bătrânii care, după zeci de ani de muncă, primesc puțin peste o mie de lei pensie, în timp ce alții, care s-au ocupat de fineţurile statului, bagă în buzunar zeci de mii de lei lunar? Cum să nu se simtă debusolat tânărul care vede cum, în capitalism, tot bugetarul este bine plătit și protejat? Pentru omul simplu, este de domeniul fantasticului când aude că sunt români, ca și ei, care sunt retribuiti cu mii de euro lunar, iar ei, talpa, fără de care nu ar putea exista o nație, abia reușesc să trăiască de pe o zi pe alta?

De aici nostalgia, revolta, întoarcerea în timp și regretul pentru Ceaușescu și societatea creată de el, odioasă, dar echilibrată și atentă cu omul de rând. Acum, vrem nu vrem să acceptam acest lucru, cu sprijinul nemijlocit al polititicienilor, trăim într-o societate a elitelor. Până la echilibrul dorit de cei care punctează pentru Ceaușescu mai este mult. Deocamdată, aleșii au mai scos pensii speciale și pentru primari, viceprimari și președinți de consilii județene…

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?

Publicat

pe

România se află într-un blocaj politic fără de precedent. De ce? Fiindcă de la an la an, din 1990 încoace, am observat că reprezentanții clasei politice sunt din ce în ce mai slabi, fără discurs, fără esența aceea de patriotism, mai neinteresați de dezvoltarea socio-economică a țării. Au transformat o profesiune de credință, de har, de curaj, într-o banală meserie de făcut bani și de stat la adăpost!

Se vede de la o poștă că, în cei peste 35 de ani scurși de la revoluție, s-a dezvoltat minunat sistemul interesului de grup. Politicienii și acoliții, patroni de firme, o parte importantă a bugetarilor, spuma de prin ministere, agenții, companii și alte componente ale structurilor de forță, au dus-o și o duc bine. Nu au mai avut parte de convulsii sociale, mișcări de stradă, proteste și alte manifestări publice ce țin de domeniul democrației și libertății. La ce mai folosesc? Ne adunăm cu ora, scandăm și suflăm în vuvuzele și apoi plecăm acasă, că ni se face foame. Problemele rămân la fel. Nerezolvate.

Românii de rând, noroc cu aderarea la Uniunea Europeană, s-au răspândit pe Bătrânul Continent in căutarea unui trai mai bun. Unii au rămas prin Occidentul prosper, alții au trudit, au strâns ban pe ban să revină acasă pentru a-și turna în ogrăzi căsoaie, embleme ale scăpării de sărăcia materială, căci restul nu îi interesează. Cum merge țara? Cine ne sunt conducătorii? Sunt bune sau nu deciziile pe care le iau? Nu contează. „Să mai meargă afară o vreme”, îți zice românul pribeag. „Mai am de făcut un gard, o magazie și, gata, poate să se termine tot!”. La atât se oprește libertatea și democrația. Și, la umbra acestei stări, politicienii noștri, buni dar mai mult rău intenționați, reprezentanții sistemului nevăzut mereu cu mâna pe butoane, își fac de cap.

Cum este posibil să fim conduși în continuare de un guvern demis prin moțiune? Cum este posibil ca cele două mari partide care au dărâmat teoretic Guvernul Bolojan să nu își asume guvernarea din prima clipă, să iasă cu pieptul în față, să demonstreze că luptă pentru țara asta? Simulacre de politicieni. Vânduți, obișnuiți doar cu manevre de culise, cu semne, pixuri și creioane colorate, cu orgolii și ambiții, doar pentru a-și păstra jilțul, privilegiile.

Și ne-am pricopsit și cu un președinte de țară, unul din zona ONG. Ales pe criteriul „nu am avut încotro”. Fiindcă, așa suntem noi românii, nu riscăm. Preferăm apele line, fără să realizăm că sunt mai periculoase și mai adânci decât cele nărăvașe.

Reclama

Acum ce facem? Așteptăm. Ce? Frământăm nedumerirea. Cel mult, înjurăm și comentăm spărgând semințe de floarea soarelui și aruncând cojile pe caldarâmul fierbinte al patriei. Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Încă un fâs de negociere la Cotroceni!

Publicat

pe

Ne îndreptăm din ce în ce mai sigur spre alegerile anticipate. Nici astăzi, la întâlnirea de la Cotroceni, nu s-a întâmplat mare brânză. Discuții. Posibile negocieri. Strângeri de mână pe fondul complezenței. Orgolii de politicieni și atât.

Criza merge mai departe, iar Bolojan și USR-iștii rămân în continuare la butoane, în ciuda câștigătorilor alegerilor parlamentare, perdanți de conjunctură, PSD și AUR. Este de noaptea minții! Numai în democrația noastră originară se poate întâmpla ca țara să fie condusă de ultimii clasați: PNL, USR și conservantul politic UDMR, aflat mereu lângă stupul cu miere.

Întâlnirea de la Cotroceni a avut, după umila mea părere, miros de aranjament meschin. Încă un fâs! Nicușor Dan, cu bagajul pregătit să plece la Paris, să sărbătorească Ziua Franței și iar cu o semipropunere de conjunctură, Alexandru Nazare, și cu încăpățânatele și de amețit poporul dorințe, PSD nu vrea să guverneze cu USR și PNL, USR și PNL nu vrea să împartă puterea cu PSD. Cu AUR nu vrea să se asocieze nimeni. UDMR prezent în tot și în toate. Minoritățile sunt în poza de grup. Ceva de vis!

Dragi politicieni, ăștia cu care, din păcate, ne-am pricopsit! Dacă aveți sânge în instalație, haideți, la anticipate! Este cel mai bun indicator al funcționării democrației în România! Simulacrele de negocieri și aranjamente de culise vă duc și mai mult în derizoriu, iar noi, poporul, avem impresia că ne desconsiderați!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Reclama
Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite