Connect with us

OPINII

Război de formă şi ca formă!

Publicat

pe

Şi s-a încheiat prima partea a tămbălăului din PSD sau a doua, a treia, a… Spun asta fiindcă noi nu ştim chiar tot despre ceea ce se întâmplă la cartierul general din Kiseleff şi nici prin vilele conspirative sau restaurantele cochete şi mai dosite pe unde se mai întâlnesc liderii PSD pentru a construi scenariile savurate sadic de presă.

Cert este că la CEX nu a murit nimeni. Nu am văzut pe cineva în genunchi, nici cu tresele smulse de pe umăr. Nici măcar trimis la vreo mănăstire pentru penitenţă. S-a vorbit mult. Vreo 8 ore. S-au dat semnale şi, în final, s-a semnat un tratat de pace internă, cu zurgălăi, un tratat ce nu ştim dacă va fi respectat, fiindcă orgoliile sunt pe măsura combatanţilor.

Dragnea a ieşit la TV şi s-a arătat împăciuitor, înţelept, guru-ul politicii româneşti! Nu ştim dacă trebuie să-l credem pe cuvânt. Părea liniştit. Prea liniştit! Dar nu era starea lui, oricât disimula pe sub mustaţă. Se simţea agitaţia.

Cine poate strigă „am înfrânt”! Cred că tot partidul. Otrava a fost împrăştiată. Efectul se va vedea mai târziu. Acum mijesc simptomele. Se simte în sondaje. Sporesc rândurile nehotărâţilor! Adulatorii lui Dragnea susţin că liderul PSD a ieşit întărit din acest conclav cu fumuri. Adică, nimeni nu va mai avea curajul de acum încolo să tulbure lăpticul din ceaşca şefului. A fost instalată deja ghilotina! Dar cu fâsâituri. De formă. Ca o sperietoare inutilă în lanul de porumb, de unde ciugulesc toate păsările.

Alţii spun că Dragnea a fost învins şi pus la punct de pucişti, indiferent de ce ar zice apropiaţii săi. S-a luat în calcul numărul de membri pe care îi reprezintă organizaţiile rebele, cele care s-au ridicat împotriva lui Liviu Dragnea, zonele de unde se adună grosul votului, nu ce a venit din Ardeal, unde PSD-ul nu a stat niciodată bine şi unde operează, de foarte multă vreme, grupul de la Cluj, mai prietenos cu Klaus Iohannis, cu opoziţia şi cu… ştiu băieţii!

Sunt şi destule voci care acredizează ideea că tot războiul a fost un joc de imagine, o tehnică prin care să fie întărită poziţia lui Liviu Dragnea în această perioadă încărcată de tensiune şi de mişcări politice ciudate. Speculaţii peste specualaţii. Aşa se întâmplă când politica nu are un curs normal, firesc, dedicat cetăţeanului!

Citește mai departe
Reclamă
1 Comentariu

1 Comment

  1. moshu49

    septembrie 25, 2018 at 7:01 am

    nu numai orgoliile sînt pe măsura combatanților, ci și vinile
    fiecare știe cîte ceva despre fiecare și nu prea au chef de masochisme

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Normalitatea, ca o fata morgana…

Publicat

pe

E vară. E caniculă. E război. E vremea hâdă a neprevăzutului invocat din tainițele întunericului. Trăim într-un calm aparent. Suntem ațâțați, puși sub presiune de probleme, de stres. Este nevoie doar de un mic impuls pentru a exploda, pentru a refula otrăvurile existențiale.

Constat că totul se desfășoară după un ritm impus de inerție. Nimic nu mai este sigur, dătător de speranță. Azi este rău, mâine este și mai rău. Dacă aruncăm o privire în spațiul public, observăm că politicienii nu mai fac spectacol, nu mai prestează. Există o teamă, o nesiguranță. Chiar și un bun simț, până la urmă. Aparițiile dese ale celor care ne conduc și ne reprezintă în această etapă confuză, cu un tăvălug al prețurilor la energie, gaze naturale și alimente pe care nu îl poate opri nimeni, cu un război care crește în intensitate, provoacă rumoare, plictis, alimentează neîncrederea.

Cetățeanul de rând, omul simplu, nevinovat, în capul căruia se sparg toate metehnele istoriei, suferă. Din cauza stării în care se află, nu mai acceptă nimic. Și-a închis canalele de recepție a mesajelor de tip electoral. Pare indiferent. Nu cere. Nu iese încă în stradă. Așteaptă să se întâmple ceva. Caută un reazăm. Un sens. O revenire a normalității.

Din păcate, nu vom asista prea curând la o întoarcere a firescului cu care suntem obișnuiți. Poate că ceea ce se întâmplă acum este adevărata față a realității. Bula în care pluteam, parcă mai sigur, s-a spart. Normalitatea a devenit o fata morgana. O iluzie pe care o vedem din când în când și nu o mai simțim deloc.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Mihaela, dragostea mea! Varianta: garantat 99%

Publicat

pe

Porțile de intrare în politică sunt deschise pentru toată lumea. Ușa pe care intră tot poporul cu carnet de partid este largă, dar lăcașul prin care trebuie să te strecori spre funcții înalte este strâmt și nu poți trece decât în baza unor avize speciale, a unor acorduri venite din zone necunoscute muritorului de rând. Ce știm noi despre democrație, vot, simpatie generală reprezintă doar un ambalaj frumos, garnisit cu bune intenții.

Urmăresc de ceva vreme evoluția lui Mircea Geoană. Omul este tare acum. Nu și-a schimbat discursul. Același tip. Multă teorie. Definiții. Concretul lipsește. E ceva mai sigur pe ce spune. Are spate puternic. Se simte de la o poștă, doar privindu-l, siguranța de care dispune, echilibrul și forța pe care i le-au dat cei care sunt în umbra sa, poziția pe care o ocupă.

Este un alt Geoană față de cel consumat în noaptea care a creat celebra replică intrată în uzul popular al celor care vor să-i persifleze pe cei care se grăbesc, „Mihaela, dragostea mea! Mulțumesc!”.

După ce a pierdut alegerile prezidențiale, Geoană a căzut pe toată linia. Intram în partea a doua a epocii Băsescu. Cătușele erau deja unse și scoase la probă pe încheieturi de politicieni de rang înalt, afaceriști și opozanți…

Mircea Geoană a fost ejectat chiar și de propriul partid. Ulterior, a încercat, cum fac acum Liviu Dragnea și Ludovic Orban, să revină în prim-planul politicii cu partidulețe noi, insignifiante. Al lui Geoană s-a chemat Partidul Social Românesc. Nu a reușit să convingă cu această formațiune. Și îl vedem apoi pe fostul ambasador al României în Statele Unite uns secretar general adjunct al NATO. Funcție cu vizibilitate, cu poziție și deschidere europeană și internațională.

Aflăm acum, pe căi indirecte, ca și cum s-a dat drumul la un test, la un sondaj de încredere, că Mircea Geoană ar putea candida pentru funcția supremă în stat. Nu s-a vehiculat încă numele partidului care o să îl susțină. PSD, formațiunea pe care a coordonat-o și din care a fost exclus în 2011 și reprimit un an mai târziu, pentru a candida pentru un mandat de senator, nu dă semne că ar fi de acord cu ce se zvonește bine calculat pe piață. Este clar că această nominalizare este impusă de cineva. Geoană nu este omul care să iasă public cu astfel de informații decât dacă, pe undeva, s-a decis această mișcare. Posibil ca Geoană să fie candidatul comun al coaliției PSD-PNL și UDMR.

Tam-tam-ul din ultimele zile, jocul de imagine forțat în care a intrat chiar și fiica secretarul general adjunct NATO, nu este chiar întâmplător. Ceva se pune la cale. Probabil că, prin culisele puterii, se poartă negocieri și nu este exclus ca, mâine-poimâine, să auzim că PSD acceptă varianta Geoană. Cu sprijinul dat de Europa și de America, Geoană, cu siguranță, nu se va mai confrunta cu un eșec bine ticluit și ingenios pus la cale, ca cel din 2009. Dar, atenție! Dacă se merge pe puerilism, intoxicare acută ca acum, cu scoaterea în față a fiicei lui Geoană cu tot soiul de povești de viață și preocupări de lux care nu coincid cu trăirile și zvârcolirile cetățeanului de rând, pot apărea probleme în sondaje, în încredere.

Oricum, cred că se va merge, până în ultima clipă, cu zâmbetul pe buze, ca în celebra noapte „Mihaela, dragostea mea!”. O dovadă clară a siguranței, a faptului că zarurile au fost aruncate…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT