Connect with us

OPINII

În căutarea sănătăţii peste Ocean…

Publicat

pe

Consider dezamăgitoare prestaţia de până acum a ministrei Sănătăţii, Sorina Pintea. După ce s-a plimbat prin spitalele din ţară cu echipele de filmare după ea 24 de ore din 24 şi nu a făcut nimic, doar a promis şi a compătimit stările de fapt existente în multe unităţi medicale, acum s-a gândit că ar trebui cheltuiţi ceva bani publici pe o vizită de lucru a unei cohorte de 30 de manageri de spitale taman în America!

Ministerul Sănătăţii care, după tragedia de la Colectiv, nu a fost în stare să creeze o secţie pentru arşi dotată ca la carte, plus că mai iese şi Sorina Pintea pe sticlă să spună, cu nonşalanţă, că noi nici acum nu putem face faţă unei situaţii asemănătoare, vrea să se asocieze, să creeze parteneriate cu spitalele de peste Ocean! Am văzut cam tot ce este bun prin Europa. Acum ne mutăm în Statele Unite.

Ce să învăţăm de la americani? La ei scara valorilor este alta, respectul pentu cetăţean la fel, sistemul social medical funcţionează după alte principii. Acolo, spitalele au buget, nu glumă. Ne potrivim ca nuca în perete. În America, medicii nu îţi arată buzunarul sau nu îţi cer de la obraz bănuţi pentru câte o investigaţie de rutină sau o operaţie de apendicită. Nu te lasă să aştepţi pe holurile spitalului ore în şir, dacă nu ai pile, relaţii sau gologani în poşetă. Nu eşti tratat ca un obiect, ca o piesă de serie defectă. Despre dotări, tratament, nu mai vorbim. Diferenţe, ca de la cer la pământ!

S-au dus managerii de spitale să viziteze o lume nouă. Să se plimbe, să vadă, să se minuneze, să ofteze şi cam atât. Uite aşa se cheltuie banii publici, care ar fi fost mai utili pentru medicamente, să nu mai fie bolnavul nevoit să le procure singur din farmacie chiar şi atunci când este internat, pentru achiziţia de dezinfectante eficiente, să nu-i mai omoare bacteriile pe pacienţi, pentru paturi noi, pentru cearşafuri şi alte tipuri de consumabile, decât pe excursii care, în afară de semnarea unor parteneriate, nu aduc nimic.

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Rutina planetară…

Publicat

pe

Se mișcă lumea. Rău de tot. Și, totuși, este atâta nepăsare în jur. O acalmie prevestitoare de furtuni. Ceva ce parcă nu definește construcția umană. Suntem cu toții plafonați. Privim spre viitorul incert, așteptând sigur un eveniment groaznic. Dar nu facem nimic. Este ca o proorocire divină. Ne supunem în tăcere. Ne amăgim sedați de disperare și pseudotihnă.

În Orientul Apropiat, lucrurile se agită. Americanii își retrag diplomații din Israel. Iranul, din ce în ce mai nervos, pare că deschide trapele silozurilor cu rachete. China rânjește din ce în ce mai cald la Taiwan. În Mediterană, francezii își duc mândria, cel mai tare portavion. O avea vreo legătură cu dorința lui Macron? În Ucraina, dronele și rachetele rusești cad continuu, precum ploile. Războiul s-a așezat la masa obișnuinței. Fiecare este pregătit să-și primească rația de moarte.

Spun unii că rușii se pregătesc ca, la toamnă, să ia din nou în vizor Kievul. Iar un convoi? Demonstrațiile de forță trebuie să fie vizibile și crâncene.

Gripa aviară, cel puțin la nivel informațional, devine periculoasă. Privim spre găină, ca spre o posibilă bombă. Se pregătește o altă pandemie. Cineva pare să se ocupe de treaba asta. Este în precampanie acum.

Primăvara este deja vară, iar la vară nu știm ce mai avem. Trăim într-un ciudat imprevizibil. Gândim pentru azi, iar pentru mâine șovăim. Ni se epuizează răbdarea.

La noi se face politică. Pe toate șanțurile. În fânețe și grădini. Ritm intensiv. Mașinal. Candidați, de serie. Adică, nu spun mare lucru. Bibelouri prinse în niște bule. Mesajele de campanie sunt din ce în ce mai scurte. Reduse la un cuvânt, două, maxim trei. Contează ce rămâne pe retină, nu ce se spune. Nu mai este timp nici să promiți, nici să te amăgești că se întâmplă. Probabil, în anii care vin, o să vedem doar poze și un pic de gestică sculpturală. Uitați-vă la mâini! Au început să spună mai mult decât buzele și ochii. Atenție la degete! De multe ori, conțin mesaje mai tari decât șapte poezii electorale. Ne desconsideră discret…

Ne întoarcem la lumea mare. Ați văzut pe undeva vreun miting în favoarea păcii? Paris, Londra, Bruxelles? Doar tractoare și bălegar. Se mai cere pe undeva, așa, în piețele publice, dreptul la viață, la liniște, la tihnă mondială, la viitor pentru copii? Nu. Omenirea trăiește dur. Se pliază la destin. Părem obosiți cu toții…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Identitatea politică, o poveste din UE…

Publicat

pe

În România nu mai există politică, s-au înfiripat doar conceptele de închinare, de supunere, de respectare a unor ordine de la centru. Cei care ne conduc, și nu prea mai putem spune vremelnic, nu mai creează idei, opinii… Proiecte mărețe, nici atât! Doar se așteaptă. Administrativ. Ordine. Decrete. Hotărâri. Lupta politică este simulată. Chestii de suprafață. Ceea ce odată era considerat rău acum reprezintă un bine suprem. O cale pavată cu bune intenții. Un sens unic.

Țara este guvernată de coaliție. Și va mai fi. Unitatea dintre două doctrine total diferite creează un suc dulce, dar otrăvitor. O combinație ce hrănește doar orgoliile și ambiția. Pune democrația în laț și stimulează intens pupilele gustative ale puterii. În situația de amestec incert, politicianul își pierde identitatea. Nu are ce să îți mai spună. Discursul său pare banal, nesincer. Nu mai poate susține un plan, un proiect, un concept. Se abține. Tace. Construcția trebuie protejată. Și nu o poți face decât ignorând realitatea. Susținând cu tărie ceea ce nu pare corect.

Dramul de opoziție care mai există este aur curat în perioadele de dezmăț majoritar. Menține pseudo-exercițiul democratic, ajută la eliminarea toxinelor adunate în organismul politic viciat de confuzii doctrinare și interes.

Ce ar mai urma rău, da bun? O fuziune între PSD și PNL. Apariția monstrului numit Partidul Social Liberal. Conturul unei asemenea construcții năuce s-a dat. Comasarea alegerilor. Liste comune la europarlamentare. Posibil, continuarea metodei la parlamentare și prezidențiale. Scoaterea din jocul politic a celor care nu se supun noii ordini. Aici nu vor fi mari probleme. Deocamdată, dorința de a te menține pe poziție, pe funcție, este mai intensă decât lupta pentru identitate politică. Și chiar dacă nu ar fi așa, cine are curajul să iasă din rând?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite