Connect with us

OPINII

Lecţie de politică!

Publicat

pe

Iată că inevitabilul s-a produs! Aseară, Rovana Plumb, sub acoperământul subtil al unei manifestări culturale desfășurate la Aninoasa, a sosit în județ. Președinta interimară a PSD Dâmbovița a fost însoțită de Ioana Cristea și Alexandru Oprea, cel mai feroce adversar din Dâmbovița al senatorului Ţuţuianu. Echipa a fost completată, dar ușor distant, de Radu Popa, fost deputat PSD de Dâmbovița, și el un vehement critic al lui Ţuţuianu.

De apreciat distincția și comportamentul de care a dat dovadă Rovana Plumb la această primă incursiune în județ după decizia CEX de excludere a lui Adrian Ţuţuianu din partid și de numire a sa în noua funcție. Calm, răbdare, tenacitate. Se vede că venise pregătită pentru a face față unor eventuale tiruri de întrebări incomode, unor posibile situaţii neplăcute. Din păcate, presa a pierdut savoarea acestui eveniment, unde notele de caracter și comportamentul politic puteau fi cercetate în amănunt și la discreție.

Rovana Plumb a știut să răspundă clar unor întrebări despre starea județului, despre problemele existente, despre proiectele ce trebuie duse la capăt. Nu a insistat prea mult pe ideea alinierii primarilor și membrilor PSD în echipajul său şi nici nu a spus ceva urât despre Adrian Ţuţuianu. A adoptat poziția sigură a pașilor mărunți, fără presiune și amenințare, ceea ce denotă că știe cu cine are de a face. Vrea să dezumfle balonul ușor, nu să-l facă să explodeze.

Dacă ținem cont că îi are acum alături pe Alexandru Oprea, care poate fi acuzat de toate relele, dar în niciun caz că nu este maestru în psihologia umană, în strategii, diversiuni, jocuri de imagine şi campanii de influență, plus că a lucrat într-un domeniu în care aceste aptitudini l-au ținut în viață și la vârf, şi pe Radu Popa, un bun comunicator, un jurnalist și politician cu mare putere de convingere și influență în diferite medii, Rovana Plumb își va atinge țelul de a regrupa în jurul ei întreaga organizație PSD.

Nu mai punem la socoteală că există vectori puternici de influenţă și în biserică și alte instituții, care au început să facă lobby pentru ministra Plumb.

La evenimentul de aseară de la Aninoasa, aruncându-se o simplă privire pe chipurile celor prezenți, fără o analiză de profunzime, îți dai seama că există loc de schimbare și comuniune cu deciziile centrale. De fapt, chiar și Adrian Ţuţuianu a realizat că ceea ce a hotărât CEX-ul trebuie să-și urmeze cursul, iar lupta lui este altceva. Liderii PSD din Dâmbovița, primarii, consilierii locali și județeni, parlamentarii și-au exprimat atașamentul față de el, dar atât. Nu pot pune lacăt pe ușile sediilor PSD și nici nu pot boicota la nesfârșit deciziile conducerii partidului din care fac parte. Au dat dovadă că țin la liderul lor, că i-au respectat munca, implicarea, devotamentul, dar mai mult parcă nu se poate. Ar mai fi o mișcare, să demisioneze toți din partid sau să aștepte să fie eliminați. Și așa ar încălca niște principii, niște responsabilități pe care și le-au asumat în fata comunităților locale, în fața acestui județ. De voie sau de nevoie vor accepta noua conducere și modificările în sfera influenţelor, care, cu siguranță, se va schimba.

Poate Rovana Plumb, prinsă într-o mulțime de probleme și la nivel guvernamental, nu va putea să fie în județ în permanență, dar, cu siguranță, dorește să aibă aici o echipă de încredere și pregătită să facă față oricăror presiuni interne sau externe. Politica se face într-adevăr cu devotament și dăruire față de liderul eliminat, dar și cu responsabilitate pentru ceea ce este și urmează a se întâmpla. Rămâne de văzut cine va vrea să meargă până la capăt alături de Ţuţuianu. Sunt convins ca toți, dar fiecare în felul său!

Cititi mai mult
Reclamă
1 Comment

1 Comment

  1. s.p

    10 noiembrie 2018 at 10:53

    OBAGILA ADUCE ,,OMAGII,,CUIVA CARE ,,NU EXISTA,, . FOAME MARE…

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Rutina planetară…

Publicat

pe

Se mișcă lumea. Rău de tot. Și, totuși, este atâta nepăsare în jur. O acalmie prevestitoare de furtuni. Ceva ce parcă nu definește construcția umană. Suntem cu toții plafonați. Privim spre viitorul incert, așteptând sigur un eveniment groaznic. Dar nu facem nimic. Este ca o proorocire divină. Ne supunem în tăcere. Ne amăgim sedați de disperare și pseudotihnă.

În Orientul Apropiat, lucrurile se agită. Americanii își retrag diplomații din Israel. Iranul, din ce în ce mai nervos, pare că deschide trapele silozurilor cu rachete. China rânjește din ce în ce mai cald la Taiwan. În Mediterană, francezii își duc mândria, cel mai tare portavion. O avea vreo legătură cu dorința lui Macron? În Ucraina, dronele și rachetele rusești cad continuu, precum ploile. Războiul s-a așezat la masa obișnuinței. Fiecare este pregătit să-și primească rația de moarte.

Spun unii că rușii se pregătesc ca, la toamnă, să ia din nou în vizor Kievul. Iar un convoi? Demonstrațiile de forță trebuie să fie vizibile și crâncene.

Gripa aviară, cel puțin la nivel informațional, devine periculoasă. Privim spre găină, ca spre o posibilă bombă. Se pregătește o altă pandemie. Cineva pare să se ocupe de treaba asta. Este în precampanie acum.

Primăvara este deja vară, iar la vară nu știm ce mai avem. Trăim într-un ciudat imprevizibil. Gândim pentru azi, iar pentru mâine șovăim. Ni se epuizează răbdarea.

La noi se face politică. Pe toate șanțurile. În fânețe și grădini. Ritm intensiv. Mașinal. Candidați, de serie. Adică, nu spun mare lucru. Bibelouri prinse în niște bule. Mesajele de campanie sunt din ce în ce mai scurte. Reduse la un cuvânt, două, maxim trei. Contează ce rămâne pe retină, nu ce se spune. Nu mai este timp nici să promiți, nici să te amăgești că se întâmplă. Probabil, în anii care vin, o să vedem doar poze și un pic de gestică sculpturală. Uitați-vă la mâini! Au început să spună mai mult decât buzele și ochii. Atenție la degete! De multe ori, conțin mesaje mai tari decât șapte poezii electorale. Ne desconsideră discret…

Ne întoarcem la lumea mare. Ați văzut pe undeva vreun miting în favoarea păcii? Paris, Londra, Bruxelles? Doar tractoare și bălegar. Se mai cere pe undeva, așa, în piețele publice, dreptul la viață, la liniște, la tihnă mondială, la viitor pentru copii? Nu. Omenirea trăiește dur. Se pliază la destin. Părem obosiți cu toții…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Identitatea politică, o poveste din UE…

Publicat

pe

În România nu mai există politică, s-au înfiripat doar conceptele de închinare, de supunere, de respectare a unor ordine de la centru. Cei care ne conduc, și nu prea mai putem spune vremelnic, nu mai creează idei, opinii… Proiecte mărețe, nici atât! Doar se așteaptă. Administrativ. Ordine. Decrete. Hotărâri. Lupta politică este simulată. Chestii de suprafață. Ceea ce odată era considerat rău acum reprezintă un bine suprem. O cale pavată cu bune intenții. Un sens unic.

Țara este guvernată de coaliție. Și va mai fi. Unitatea dintre două doctrine total diferite creează un suc dulce, dar otrăvitor. O combinație ce hrănește doar orgoliile și ambiția. Pune democrația în laț și stimulează intens pupilele gustative ale puterii. În situația de amestec incert, politicianul își pierde identitatea. Nu are ce să îți mai spună. Discursul său pare banal, nesincer. Nu mai poate susține un plan, un proiect, un concept. Se abține. Tace. Construcția trebuie protejată. Și nu o poți face decât ignorând realitatea. Susținând cu tărie ceea ce nu pare corect.

Dramul de opoziție care mai există este aur curat în perioadele de dezmăț majoritar. Menține pseudo-exercițiul democratic, ajută la eliminarea toxinelor adunate în organismul politic viciat de confuzii doctrinare și interes.

Ce ar mai urma rău, da bun? O fuziune între PSD și PNL. Apariția monstrului numit Partidul Social Liberal. Conturul unei asemenea construcții năuce s-a dat. Comasarea alegerilor. Liste comune la europarlamentare. Posibil, continuarea metodei la parlamentare și prezidențiale. Scoaterea din jocul politic a celor care nu se supun noii ordini. Aici nu vor fi mari probleme. Deocamdată, dorința de a te menține pe poziție, pe funcție, este mai intensă decât lupta pentru identitate politică. Și chiar dacă nu ar fi așa, cine are curajul să iasă din rând?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite