Connect with us

OPINII

Lecţie de politică!

Publicat

pe

Iată că inevitabilul s-a produs! Aseară, Rovana Plumb, sub acoperământul subtil al unei manifestări culturale desfășurate la Aninoasa, a sosit în județ. Președinta interimară a PSD Dâmbovița a fost însoțită de Ioana Cristea și Alexandru Oprea, cel mai feroce adversar din Dâmbovița al senatorului Ţuţuianu. Echipa a fost completată, dar ușor distant, de Radu Popa, fost deputat PSD de Dâmbovița, și el un vehement critic al lui Ţuţuianu.

De apreciat distincția și comportamentul de care a dat dovadă Rovana Plumb la această primă incursiune în județ după decizia CEX de excludere a lui Adrian Ţuţuianu din partid și de numire a sa în noua funcție. Calm, răbdare, tenacitate. Se vede că venise pregătită pentru a face față unor eventuale tiruri de întrebări incomode, unor posibile situaţii neplăcute. Din păcate, presa a pierdut savoarea acestui eveniment, unde notele de caracter și comportamentul politic puteau fi cercetate în amănunt și la discreție.

Rovana Plumb a știut să răspundă clar unor întrebări despre starea județului, despre problemele existente, despre proiectele ce trebuie duse la capăt. Nu a insistat prea mult pe ideea alinierii primarilor și membrilor PSD în echipajul său şi nici nu a spus ceva urât despre Adrian Ţuţuianu. A adoptat poziția sigură a pașilor mărunți, fără presiune și amenințare, ceea ce denotă că știe cu cine are de a face. Vrea să dezumfle balonul ușor, nu să-l facă să explodeze.

Dacă ținem cont că îi are acum alături pe Alexandru Oprea, care poate fi acuzat de toate relele, dar în niciun caz că nu este maestru în psihologia umană, în strategii, diversiuni, jocuri de imagine şi campanii de influență, plus că a lucrat într-un domeniu în care aceste aptitudini l-au ținut în viață și la vârf, şi pe Radu Popa, un bun comunicator, un jurnalist și politician cu mare putere de convingere și influență în diferite medii, Rovana Plumb își va atinge țelul de a regrupa în jurul ei întreaga organizație PSD.

Nu mai punem la socoteală că există vectori puternici de influenţă și în biserică și alte instituții, care au început să facă lobby pentru ministra Plumb.

La evenimentul de aseară de la Aninoasa, aruncându-se o simplă privire pe chipurile celor prezenți, fără o analiză de profunzime, îți dai seama că există loc de schimbare și comuniune cu deciziile centrale. De fapt, chiar și Adrian Ţuţuianu a realizat că ceea ce a hotărât CEX-ul trebuie să-și urmeze cursul, iar lupta lui este altceva. Liderii PSD din Dâmbovița, primarii, consilierii locali și județeni, parlamentarii și-au exprimat atașamentul față de el, dar atât. Nu pot pune lacăt pe ușile sediilor PSD și nici nu pot boicota la nesfârșit deciziile conducerii partidului din care fac parte. Au dat dovadă că țin la liderul lor, că i-au respectat munca, implicarea, devotamentul, dar mai mult parcă nu se poate. Ar mai fi o mișcare, să demisioneze toți din partid sau să aștepte să fie eliminați. Și așa ar încălca niște principii, niște responsabilități pe care și le-au asumat în fata comunităților locale, în fața acestui județ. De voie sau de nevoie vor accepta noua conducere și modificările în sfera influenţelor, care, cu siguranță, se va schimba.

Poate Rovana Plumb, prinsă într-o mulțime de probleme și la nivel guvernamental, nu va putea să fie în județ în permanență, dar, cu siguranță, dorește să aibă aici o echipă de încredere și pregătită să facă față oricăror presiuni interne sau externe. Politica se face într-adevăr cu devotament și dăruire față de liderul eliminat, dar și cu responsabilitate pentru ceea ce este și urmează a se întâmpla. Rămâne de văzut cine va vrea să meargă până la capăt alături de Ţuţuianu. Sunt convins ca toți, dar fiecare în felul său!

Citește mai departe
Reclamă
1 Comentariu

1 Comment

  1. s.p

    noiembrie 10, 2018 at 10:53 am

    OBAGILA ADUCE ,,OMAGII,,CUIVA CARE ,,NU EXISTA,, . FOAME MARE…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Omul… golit de om!

Publicat

pe

Am urmărit și eu, dintr-o curiozitate de cinefil, filmul Teambuilding. O capodoperă, cu ghilimele de rigoare, a prezentului absurd în care trăim. Ghidușeala vulgară pe care o numim în viața reală socializare, stare de bine, plăcere, transpusă cinematografic. Un pic din noi se regăsește acolo. Nu râdem pentru că nu pare a fi vorba de o comedie, ci de realitate. Mai de grabă ar trebui să plângem că trăim în acest secol atât de crud, de goi, de instinctual. Ne înroșim și ne amuzăm discret. Feriți copiii! Cât puteți. Oricum, sunt deștepți și o să caute ei singuri să vadă despre ce este vorba.

Ne deranjează probabil că s-a vrut musai (nu mai este deloc greu în ziua de azi!) să se expună la vedere tarele de caracter ale unor oameni, modul în care pricep viața, structura dezbrăcată a unei organizații care se vrea a fi antemergător social, modelator de opinii și viziune, chiar și doar de natură comercială. Jocuri de societate fără prejudecăți!

Substanța acestui film nu există. Este diluată în vulgar, în replici de care ți se face rușine dacă le auzi chiar fiind singur în fața ecranului. Un fel de pornografie verbală. Totul curge din inerție. Este drept, realitatea bate filmul! Comportamentul de acolo există în toată splendoarea lui. Se manifestă. Nu are grade, trepte. Dar, parcă nu trebuie musai să îl ambalăm în lux și să îl lansăm pe piață la nivel de element cultural. Vulgarul nu ar trebui multiplicat.

Am înțeles. Ce se întâmplă în film, cu tot cu replici, cu acțiune, situații, întâlnim la nivel de obișnuit pe rețelele de socializare. Este plin TikTok-ul de filmulețe grotești, penibile aduse parcă din preistoria instinctului sexual. Asta se cere. Asta se dă. Mintea nu mai trebuie bruscată, ci relaxată până la nivelul de nimic.

Filmul a fost turnat, culmea, într-o zonă montană din Dâmbovița, la un hotel select din Bucegi. Nu prea se potrivește peisajul cu scenariul, dar trebuia realizat undeva. Trebuia să apară și un indiciu publicitar de acest tip pe cârca județului. Parcă a mai fost odată un pitic porno…

Filmul a prins. Nici nu avea cum. Era în care trăim este plină de superficialitate, de iluzii și instinct, iar profundul spiritual a devenit o anexă existențială de care ne aducem aminte doar la greu, când avem un vis urât. Atunci, încercăm din răsputeri să restabilim sistemul care ne deosebește de celelalte viețuitoare de pe pământ, dar, din păcate, nu prea mai merge, rămânem prinși într-un perpetuu… teambuilding instinctual.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Liniștea, ca formă de resemnare și supraviețuire

Publicat

pe

Am intrat în noul an. Sătui. De orice! Cu speranțe, mai ba! Suntem deciși să luptăm mai mult pentru supraviețuire. De la începutul pandemiei și până astăzi, cam ăsta ne-a fost principalul deziderat. Criza economică continuă, ascunsă deocamdată sub dulcegăriile politicii de moment. Războiul din Ucraina nu s-a încheiat și nu se știe când se va termina. Findcă nu se vrea. Omenirea trebuie să fie ținută într-un soi de laț. Să nu zburdăm prea mult.

Privind semnele, nu pe cele cerești, de care ținem tot mai puțin cont în această orbecăială numită existență, 2023 va fi un an dificil și plin de încercări. Pe undeva, se va încerca o resetare a politicii mondiale. Manipularea grosolană și liniile de uniformizare vor continua. Discursul lui Putin va fi tot mai acid. Zelensky va rămâne în continuare un erou, dar trecut în planul secund al scenei. S-a instalat deja pe glob rutina, obișnuitul. Războiul din Ucraina a intrat parcă într-un peisaj al normalității. Nu ne mai sperie bombele, rachetele, parcă nici amenințarea nucleară. Privim la ceasul istoriei și ne vedem fiecare de viețile noastre. Nici oribila și subita remodelare prin explozie a prețurilor la energie electrică și la gaze naturale nu ne mai macină prea mult. După atâta bombardeală cu informații și ordonanțe, au intrat și ele în obișnuit. Suntem atenți doar la ceea ce se întâmplă în imediata noastră apropiere. Supuși unei așteptări oarbe.

Trăim într-un spațiu tot mai redus, deși unii încercă să spună că este larg. Ne îmbătăm parcă mai mult ca niciodată cu apă rece, fiindcă așa lucrează imprevizibilul. Parcă am ajuns în faza în care nu ne mai interesează viitorul, ci doar clipa. Mergem înainte instinctual. Simțim doar atunci când ne doare. Bucuria este pavată cu calcule exacte. Fericirea se măsoară în bani. Tristețea a devenit apanajul celor corecți. Sărăcia, la fel. În rest, politică. De nevoie. Țintuită și ea de interese și împopoțonată cu țoalele vechi numite democrație și libertate numai în zilele mari. În rest, la naftalină.

Revenim. Suntem intrați în noul an. Și soarele de afară spune multe. Ne așteaptă o droaie de încercări. Probabil le vom ambala frumos în indiferență și vom merge mai departe. Liniștea, ca formă de resemnare și supraviețuire.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT

Web Analytics
View My Stats