Connect with us

OPINII

Lecţie de politică!

Publicat

pe

Iată că inevitabilul s-a produs! Aseară, Rovana Plumb, sub acoperământul subtil al unei manifestări culturale desfășurate la Aninoasa, a sosit în județ. Președinta interimară a PSD Dâmbovița a fost însoțită de Ioana Cristea și Alexandru Oprea, cel mai feroce adversar din Dâmbovița al senatorului Ţuţuianu. Echipa a fost completată, dar ușor distant, de Radu Popa, fost deputat PSD de Dâmbovița, și el un vehement critic al lui Ţuţuianu.

De apreciat distincția și comportamentul de care a dat dovadă Rovana Plumb la această primă incursiune în județ după decizia CEX de excludere a lui Adrian Ţuţuianu din partid și de numire a sa în noua funcție. Calm, răbdare, tenacitate. Se vede că venise pregătită pentru a face față unor eventuale tiruri de întrebări incomode, unor posibile situaţii neplăcute. Din păcate, presa a pierdut savoarea acestui eveniment, unde notele de caracter și comportamentul politic puteau fi cercetate în amănunt și la discreție.

Rovana Plumb a știut să răspundă clar unor întrebări despre starea județului, despre problemele existente, despre proiectele ce trebuie duse la capăt. Nu a insistat prea mult pe ideea alinierii primarilor și membrilor PSD în echipajul său şi nici nu a spus ceva urât despre Adrian Ţuţuianu. A adoptat poziția sigură a pașilor mărunți, fără presiune și amenințare, ceea ce denotă că știe cu cine are de a face. Vrea să dezumfle balonul ușor, nu să-l facă să explodeze.

Dacă ținem cont că îi are acum alături pe Alexandru Oprea, care poate fi acuzat de toate relele, dar în niciun caz că nu este maestru în psihologia umană, în strategii, diversiuni, jocuri de imagine şi campanii de influență, plus că a lucrat într-un domeniu în care aceste aptitudini l-au ținut în viață și la vârf, şi pe Radu Popa, un bun comunicator, un jurnalist și politician cu mare putere de convingere și influență în diferite medii, Rovana Plumb își va atinge țelul de a regrupa în jurul ei întreaga organizație PSD.

Nu mai punem la socoteală că există vectori puternici de influenţă și în biserică și alte instituții, care au început să facă lobby pentru ministra Plumb.

La evenimentul de aseară de la Aninoasa, aruncându-se o simplă privire pe chipurile celor prezenți, fără o analiză de profunzime, îți dai seama că există loc de schimbare și comuniune cu deciziile centrale. De fapt, chiar și Adrian Ţuţuianu a realizat că ceea ce a hotărât CEX-ul trebuie să-și urmeze cursul, iar lupta lui este altceva. Liderii PSD din Dâmbovița, primarii, consilierii locali și județeni, parlamentarii și-au exprimat atașamentul față de el, dar atât. Nu pot pune lacăt pe ușile sediilor PSD și nici nu pot boicota la nesfârșit deciziile conducerii partidului din care fac parte. Au dat dovadă că țin la liderul lor, că i-au respectat munca, implicarea, devotamentul, dar mai mult parcă nu se poate. Ar mai fi o mișcare, să demisioneze toți din partid sau să aștepte să fie eliminați. Și așa ar încălca niște principii, niște responsabilități pe care și le-au asumat în fata comunităților locale, în fața acestui județ. De voie sau de nevoie vor accepta noua conducere și modificările în sfera influenţelor, care, cu siguranță, se va schimba.

Poate Rovana Plumb, prinsă într-o mulțime de probleme și la nivel guvernamental, nu va putea să fie în județ în permanență, dar, cu siguranță, dorește să aibă aici o echipă de încredere și pregătită să facă față oricăror presiuni interne sau externe. Politica se face într-adevăr cu devotament și dăruire față de liderul eliminat, dar și cu responsabilitate pentru ceea ce este și urmează a se întâmpla. Rămâne de văzut cine va vrea să meargă până la capăt alături de Ţuţuianu. Sunt convins ca toți, dar fiecare în felul său!

Citește mai departe
Reclamă
1 Comentariu

1 Comment

  1. s.p

    noiembrie 10, 2018 at 10:53 am

    OBAGILA ADUCE ,,OMAGII,,CUIVA CARE ,,NU EXISTA,, . FOAME MARE…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Pantoful de polițist și omul de rând…

Publicat

pe

De ieri, îmi umblă prin cap, căutând parcă un locșor de înțelegere, imaginea pantofului de polițist tânăr împins sub corpul fetiței de 13 ani rămasă fără viață pe asfalt. Caut să aflu de ce se întâmplă toate acestea? Ce schimbări se produc în comportamentul unui om care, printr-un concurs de împrejurări ale existenței sale, ajunge într-o funcție, pe o poziție care, crede el, îl situează deasupra tuturor. Se crede un buric al pământului. Își uită jurământul și menirea.

Polițistul care a produs acel accident, aflându-se la volanul mașinii de serviciu, în timpul activității sale desfășurată sub motto-ul „siguranță și încredere”, reprezintă, de fapt, imaginea actuală a sistemului. Atât însemnăm noi, cetățenii de rând pentru unii! Suntem verificați cu piciorul, nepăsător, dacă mai mișcăm, dacă mai suntem capabili să mergem mai departe, dacă avem cum.

Omul acela în uniformă reprezintă statul. Ar trebui să fie, pentru că de aceea îl plătim, pavăza cetățeanului onest în fața dezechilibrelor și abuzurilor, unda de încredere și speranță că trăim într-un stat în care are cine ne apăra drepturile și libertățile. Rolul lor este acela de a fi mai atenți la ceea ce se întâmplă în jur, mai mult decât oricine. Sunt protectori, scut în fața fărdelegii. O interfață a încrederii.

Când colo, ce vedem? Un polițist tânăr, absorbit probabil până în măduva oaselor de poziția sa, crezând-se un semizeu, cum se cred mulți dintre cei îmbrăcați în uniformă și cu pistolul la brâu, a gonit pe stradă fără să îi pese. A lovit doi copii pe trecerea de pietoni. I-a făcut praf. Scuze, speculații și alte intenții de a găsi o apărare nu există. Nu poate fi concepută. Ar fi injustă și inumană! Fetițele se aflau la jumătatea trecerii de pietoni. Nu s-au aruncat în fața mașinii de poliție! Au traversat ordonat. De unde să bănuiască bieții copii că o să apară un bolid al Poliției care o să le spulbere? Și dacă vedeau autoturismul inscripționat cu mesajul „siguranță și încredere” te gândești imediat că cei din interior ar trebui să fie primii prin care să se reflecte forța exemplului, respectul față de oameni, de lege. Ar fi oprit. Le-ar fi făcut zâmbitor semn să treacă liniștite.

Dimpotrivă, a procedat așa cum face de obicei marele stat. Trece peste noi cu șenilata. Nu are nicio reacție la păsurile și necazurile noastre. Lucrează rece, ca un soft de calculator. Indiferent cum, totul trebuie să bată la zero. Fără resentimente.

Pantoful polițistului tânăr, insist pe această caracteristică, tânăr, împins sub firavul trup al copilei zdrobite de forța impactului o să mă urmărească multă vreme ca un coșmar. Și pe mine, și pe alții! Este cel mai elocvent exemplu al nepăsării față de omul de rând al unora care reprezintă Măria Sa Statul.

Acum, se încearcă, prin orice mijloace, se coc strategii de comunicare, se caută argumente contra, pentru a se ieși din impas. Nu, oameni buni! Nu trebuie să căutăm să acoperim mizeria. Să o ștergem rapid din memoria colectivă. Normal, corect este să ne asumăm greșeala și să căutăm să îndreptăm lucrurile. Să reparăm acest sistem bolnav. Să vedem pe stradă alte tipuri de polițiști. Mai zâmbitori, comunicativi, flexibili, deschiși, atenți, nu roboței cu chipuri reci ascunse sub caschete și care trec pe lângă noi ca și cum nu am exista.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Real story…

Publicat

pe

Suntem în plină pandemie. Valul cinci. Omicron, deltacron și așa mai departe. La Revelion, aveam 100 de cazuri. Astăzi, avem peste 8.000. Tare, nu?

Pe lângă această nenorocire menită să ne aplatizeze sufletele, ritmul existențial, parcă, de mână cu coronavirusul, a venit și explozia de prețuri la energie electrică și la gaze naturale.

Suntem deja amorțiți. Nu știm încotro să ne mai îndreptăm atenția. Totul lucrează împotriva noastră. Nu ne sperie infectarea cu omicron cât ne înspăimântă facturile la utilități. Așteptăm cu inima cât un purece să intre în cutia poștală factura la gaze sau să primim notificarea pe email.

Afară este ger, iar a naibii centrală termică, supărată că în curând va fi și ea în afara legii, ne face parcă în ciudă și înghite gaze în draci.

Ei, lăsă, ne ajută compensarea dată de Guvern. Glumesc! Știți cât mi-a venit pe factură reducerea mult mediatizată și cântată? 3 lei. Doi covrigi. Fără mac. Nici măcar cât o folie de aspirină. O rușine de ajutor!

Și, în tot acest timp al confuzie, pe un tărâm al supraviețuirii, guvernanții, săracii, mai au puterea să ne promită un trai mai bun. Sau au rămas așa, precum placa de vinilin, cu acul blocat într-o incrustație de refren. La, la, la…

Nici ei nu mai știu cum să reacționeze. Par depășiți de situație. Așa se întâmplă când ora exactă nu se mai dă din țară. Nu le-a mai rămas decât să se țină de scaune. Bine și cu orice preț! Și pentru asta apelează din greu la fabrica de promisiuni. Imprimă la ambalaje. Poate, odată și odată, vor avea și conținut. Până atunci, disperarea bântuie prin țară ca un vifor năprasnic…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT