2018, considerat a fi anul Centenarului, al unităţii şi solidarităţii, al păcii, în primul rând între români, a fost, dimpotrivă, deosebit de tensionat şi înecat în ură. Nota de sărbătoare a rămas rece, rutinată, doar pe formularele tipizate ale instituţiilor statului. Chemările la concordie naţională, colaborarea pe principii democratice, reconciliante, au fost doar apă de ploaie, lozinci plimbate prin presă şi prin viu grai de unii politicieni, care nici ei nu au crezut în ele.

2018, anul în care am aflat clar, cu subiect şi predicat, că statul paralel nu a fost o fantasmagorie, că această structură ocultă ne-a fabricat dosare, ne-a urmărit telefoanele 24 de ore din 24! Ne împărţea între buni şi răi. Am aflat că există procurori, anchetatori desemnaţi să te execute la comandă, complete de judecată dedicate.

2018 a fost anul în care preşedintele României, Klaus Iohannis, s-a luptat la baionetă cu reprezentanţii PSD-ALDE, depăşindu-l la scor pe bătrânul Traian Băsescu. Şeful statului, mimând democraţia, şi-a făcut un ţel din răfuirea cu social-democraţii.

2018 a fost anul în care, culmea, opoziţia, liberalii, urmaşii celor care au pierit în închisorile comuniste, la Aiud, Râmnicu Sărat, Jilava, Sighet, au apărat cu înverşunare binomul, sistemul paralel, abuzurile din justiţie şi nu ne explicăm nici acum de ce.

În 2018 jandarmii au fost cercetaţi pentru că au apărat ordinea şi statul de drept, atât cât este el. 2018 a fost anul în care Liviu Dragnea, şeful PSD, i-a executat pe toţi aceia care i-au fost potrivnici, reuşind să sfârtece cel mai mare partid din România. Chiar dacă acum rana este bine cosmetizată, nu se vede, se simte la tot pasul mirosul de puroi…

Reclama

În 2018, spre mâhnirea mea, nu am ştiut cine sunt şefii majorităţii ministerelor din Guvernul României, fiindcă, cu mici excepţii, numele şi activitatea lor, ieşirile publice firave nu au spus nimic, incapabile de a scrijeli ceva în memoria colectivă.

2018 rămâne anul în care medicii au obţinut salarii ca în Occident, chiar dacă, la capitolul prestaţie, nu s-a văzut nicio modificare.

În 2018, angajaţii de la stat au ajuns regii salarizării, România devenind, într-un timp record, un fel de republica a bugetarilor, doar această cremă sociO-profesională primind lefuri mari, facilităţi de diferite tipuri, tichete de masă, de vacanţă, bani de cărţi, de bocanci, nasturi la veston, prime, zile libere fără număr şi, pe alocuri, sporuri de radiaţii.

2018 a fost anul în care pesta porcină africană, venită dracu ştie de unde, a ruinat combinatele pentru creşterea suinelor şi a lăsat cu mâna la burtă mii de gospodari.

2018 a fost anul în care am auzit cei mai mulţi tineri că vor să plece în străinătate la muncă sau la studii sau, dacă rămân în ţară, încearcă prin toate mijloacele posibile şi imposibile să devină slujbaşi la stat.

Reclama

În 2018 a căzut referendumul pentru redefinirea familiei, un test constituţional creat de politicieni, susţinut de biserică şi flituit de poporul care nu mai crede în scrutine şi în bunele intenţii ale celor care conduc.

În 2018 am văzut, şi mai clar ca în anii trecuţi, că, dacă nu faci parte dintr-un cerc politic, dintr-un grup de interese, indiferent de pregătirea profesională pe care o ai, rămâi pe dinafară, nu primeşti funcţii, oscior, ciolan…

2018 a fost anul în care cu toţii am sperat mai mult de la politicieni, de la cei aleşi să ne conducă destinele şi am primit mai nimic.