Connect with us

OPINII

Aparenţa, ca normă de viaţă!

Publicat

pe

Am intrat în noul an într-o aparentă linişte. Toată lumea, cum este obiceiul în astfel de momente, disimulează concordia, echilibrul, mai binele, înţelegerea, ba chiar şi milostenia. Sunt elemente înşelătoare, diseminate de dragul comunicării virtuale, pentru a primi cât mai multe like-uri.

La români, minunile nu ţin mai mult de câteva zile. Vom intra, cât de curând, în vâltoarea urii şi războiului politic, în lupta de zi cu zi cu existenţa. Sau suntem tot în război, dar ne-am aflat doar într-o scurtă încetare a ostilităţilor de sărbători.

Din ce în ce mai mulţi conaţionali nu mai cred în promisiunile politicienilor. Nici măcar bugetarii şi beneficiarii pensiilor speciale, categorii socio-profesionale privigeliate în statul nostru pseudo-capitalist şi care au câştigat câte ceva la salarii, la venituri, plus alte facilităţi şi oportunităţi! Şi ei îşi fac griji cum vor mai trăi, dacă, mâine-poimâine, se termină banul din visteria statului.

Primarii, la fel, sunt şi ei îngrijoraţi că bugetele locale, constituite din taxe şi impozite, nu prea mai pot susţine, fără un ajutor de la stat, prin rectificări şi alte manevre fiscale, salariile măricele pe care le au acum, ei şi aparatul din subordine. Ce să mai vorbim de investiţii din fonduri proprii în comunele mici? Nici nu se mai pune problema! Există dificultăţi şi atunci când sunt derulate proiecte cu fonduri europene, fiindcă unităţiile administrativ-teritoriale nu dispun nici măcar de banii pentru cota lor de finanţare.

La privat, lucrurile nu stau deloc bine, oricât ar încerca unii să cânte o melodie mai optimistă. Salariul minim pe economie a crescut. Efortul financiar pe care trebuie să-l facă o firmă pentru a-şi plăti angajaţii este imens. Ce să mai vorbim de măriri de salarii, de sporuri, de bani de hrană, de pregătire profesională, bonuri de vacanţă! Nu se ştie dacă va putea fi menţinută intactă schema de personal, dacă nu cumva este nevoie să se treacă la concedieri…

Reclama

Tinerii, din ce în ce mai mulţi şi de la vârste destul de fragede, de pe băncile şcolii primare, ale liceului, se gândesc să plece în străinătate pentru a-şi face un rost, iar, dacă rămân în ţară, vor musai să se angajeze la stat, unde salariile sunt bune şi există oarece siguranţă pentru ziua de mâine. Vor să fie poliţişti, jandarmi, gardieni de penitenciar, infirmieri, pompieri, educatori, învăţători, profesori, funcţionari, orice, numai să fie sub ocrotirea contractului de muncă bugetat de stat. Puţini sunt cei care ar porni o afacere pe cont propriu sau care s-ar angaja la patron. Sincer, sunt soluţii de visători sau de compromis!

Bine, statisticile ar spune altfel. De fapt, pentru asta sunt făcute, pentru a ne prezenta o altă faţetă a realităţii, pentru a cosmetiza un pic răul şi incertitudinea în care se zbate societatea, în care se zbate economia .

Anul acesta vom avea şi alegeri. Pentru Parlamentul European – în luna mai şi pentru Preşedinţia României – târziu, în toamnă. Mă întreb cu ce motivaţii şi lozinci vor ieşi în faţă politicienii. Ce strategii vor mai inventa consilierii de imagine, de campanie, pentru a capacita măcar puţin atenţia electoratului buimac şi dezamăgit? Oricum, sunt convins că nu vom avea cozi ca la gogoşi la secţiile de vot. Va fi poate primul an cu eşec la capitolul proces electoral.

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Hai, la anticipate!

Publicat

pe

De ce vrea musai Nicușor Dan premier tehnocrat? Ce este ăla? Parcă am mai avut mofturi din astea și nu s-a întâmplat nimic bun, ne-a fost mai rău. În toate sondajele urmărite se vede clar că cetățeanul nu mai are încredere în tehnocrați. Oamenii vor să fie conduși de politicieni, de cei pe care i-au ales. Democratic, încă! Încearcă Nicușor Dan din nou cu Eugen Tomac? De ce? Fiindcă vrea să controleze guvernul, să-i atașeze un haștag la butonieră! Ne ține de atâta timp sub controlul USR-ului! Un partid de 10%. Păi, este corect? Doar UDMR-ul zâmbește satisfăcut! Chiar nu vede nimeni cum se comportă acest partid tip dop? Spune Nicușor Dan că nu îi vrea pe reprezentanțiii AUR la putere! Abordare total greșită! Nu așa ar trebui să gândească un șef de stat, mai ales acum, într-o situație de criză când unitatea și concordia sunt esențiale.

Păi, domnule președinte, îi jignești pe români, pe cele câteva milioane de cetățeni care au votat pentru acest partid, sperând evident în ceva mai bun și săturați până în gât de clasa politică care a prestat până acum, care ne-a adus în sapă de lemn! Opțiunea de vot este un exercițiu esențial, o speranță, un crez. Așa funcționează democrația, libertatea. Nu anulând alegerile sau dezavuându-i pe cei aleși de popor salvăm țara! Ce faci, îi scoți în afara legii? Le suspenzi drepturile? Îi consideri cetățeni de mâna a doua? Pentru mofturile unora de prin cancelariile Europei care parcă nu mai disting negrul de alb întorci spatele poporul român? Am pornit pe o cale greșită. Constat că, din decembrie 2024 încoace, suntem tot pe drumul pierzător. Până când?

PS. Nu am cuvinte frumoase nici față de cei care sunt acum la cârma PSD. S-au complăcut în tot soiul de jocuri pierzătoare, urmărind doar interesul și păstrarea unor privilegii. Au dat dovadă de o lașitate politică fără de precedent. Compromisul în politică trebuie să aducă bine, stabilitate, prosperitate. Cel făcut de social democrați cât au fost în barca puterii ne-a făcut doar rău. Abia acum pare să strige și ei hoții, dar e cam târziu… Hai, la anticipate! Singura cale dreaptă!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Chiar, în ce țară trăim?

Publicat

pe

Parcă suntem părți, consumabile nevinovate, ale unui plan universal al supraviețuirii în orice condiții. Altfel nu îmi explic de ce se face pe acest biet popor român atâta experimente economice, sociale și politice. Am ajuns în coada Europei. Suntem tari în superlativele disperării. Se uită la noi cu milă până și albanezii. Mâine, poimâine poate, cine știe, și niscaiva triburi pierdute de prin Africa o să ne trimită mesaje de îmbărbătare!

Nu vi se pare că celor care ne conduc li s-a urcat rău la cap? Ori nu mai știu să coordoneze țara, ori așa li se comandă de la Înalta Poartă, mutată acum la Bruxelles, ori nu mai judecă limpede! Văd atâta incoerență și inconsecvență în tot ceea ce fac acești iluștrii aleși purtători de doctorate, profesorate și alte titluri pe care și le țin înrămate deasupra capului, prin birouri, încât îmi vine să îmi iau lumea în cap, dar nu îmi mai permite vârsta. Voi pieri aici, pe glie, sub focul dezamăgirii că la noi încă se sapă adânc sub temelia neamului!

Au trecut luni de zile de la trecerea moțiunii de cenzură și nu avem guvern stabil, constituțional. Ne bălăcim cu cei pe care nu i-am ales. Cu ultimii de pe listă! Cum vine asta? Așa se consumă democrația? Nicușor Dan, președintele pe care eu nu l-am votat, ne vrăjește, gesticulează și privește în gol, spre un colț nedefinit. Sunt dezamăgit și de reprezentanții clasei politice. De cei care ar fi trebuit să conteze! Aceștia nu vorbesc de sacrificiu, de compromisuri, de scos pieptul înainte pentru binele țării. La bază sunt numai calcule subiective, de interes. Cum stăm în sondaje? Ce facem dacă intrăm acum la guvernare, pierdem electoratul? Lasă-i mai bine să se frigă ei! Așteptăm momentul!

Fraților, țara contează mai puțin pentru acești aleși de complezență ai neamului! Ăștia sunt îndrăgostiți de putere, de funcții, de onoruri. Vor doar bani mai mulți! Sunt doar ei și sistemul care îi ține în față de-a pururea!

Mă uitam zilele trecute la un podcast realizat de Marius Tucă. L-a avut ca invitat pe jurnalistul Dan Tomozei, stabilit de vreo 16 ani în China. Spunea acesta, oripilat, că nu pricepe cum noi, românii din țară, mai facem față existenței dure pe care o ducem din cauza unei conduceri nesăbuite. Mărturisea Tomozei, cu tristețe, că, în două săptămâni, a scos din buzunar, în România, pentru cele de trebuință vieții de zi cu zi, cât ar fi cheltuit în China trei luni! Rău am ajuns! Uitați-vă la românii care muncesc prin străinătățuri și au venit acasă în vacanță. August este luna lor. Pot fi recunoscuți ușor. Umblă dezinvolt, în pantaloni scurți, tricouri ușoare și papuci. Unii mai cară la gât câte un lanț greu de aur, să se vadă că trudesc pe acolo.

Revenind la ce ne doare. Și românașii noștri veniți acasă pentru câteva zile sunt triști, năuci. Nu mai înțeleg sistemul nostru. Și ei spun că în țară cheltuie pe mâncare în câteva zile cât ar da în Germania, Belgia sau Spania pentru cel puțin o lună de zile! Îi obosește România. De abia așteaptă să fugă de ceea ce reprezintă acasă! Nu se simt în siguranță aici. Nu îi protejează nimeni. Nu văd nicio schimbare în bine. Așa am ajuns. Suntem la nivelul de jos, ne târâm spre înainte. Suntem supraviețuitori. Urmașii lui „dă din coate până nu mai poate”! Chiar, în ce țară trăim?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite