Connect with us

OPINII

Aparenţa, ca normă de viaţă!

Publicat

pe

Am intrat în noul an într-o aparentă linişte. Toată lumea, cum este obiceiul în astfel de momente, disimulează concordia, echilibrul, mai binele, înţelegerea, ba chiar şi milostenia. Sunt elemente înşelătoare, diseminate de dragul comunicării virtuale, pentru a primi cât mai multe like-uri.

La români, minunile nu ţin mai mult de câteva zile. Vom intra, cât de curând, în vâltoarea urii şi războiului politic, în lupta de zi cu zi cu existenţa. Sau suntem tot în război, dar ne-am aflat doar într-o scurtă încetare a ostilităţilor de sărbători.

Din ce în ce mai mulţi conaţionali nu mai cred în promisiunile politicienilor. Nici măcar bugetarii şi beneficiarii pensiilor speciale, categorii socio-profesionale privigeliate în statul nostru pseudo-capitalist şi care au câştigat câte ceva la salarii, la venituri, plus alte facilităţi şi oportunităţi! Şi ei îşi fac griji cum vor mai trăi, dacă, mâine-poimâine, se termină banul din visteria statului.

Primarii, la fel, sunt şi ei îngrijoraţi că bugetele locale, constituite din taxe şi impozite, nu prea mai pot susţine, fără un ajutor de la stat, prin rectificări şi alte manevre fiscale, salariile măricele pe care le au acum, ei şi aparatul din subordine. Ce să mai vorbim de investiţii din fonduri proprii în comunele mici? Nici nu se mai pune problema! Există dificultăţi şi atunci când sunt derulate proiecte cu fonduri europene, fiindcă unităţiile administrativ-teritoriale nu dispun nici măcar de banii pentru cota lor de finanţare.

La privat, lucrurile nu stau deloc bine, oricât ar încerca unii să cânte o melodie mai optimistă. Salariul minim pe economie a crescut. Efortul financiar pe care trebuie să-l facă o firmă pentru a-şi plăti angajaţii este imens. Ce să mai vorbim de măriri de salarii, de sporuri, de bani de hrană, de pregătire profesională, bonuri de vacanţă! Nu se ştie dacă va putea fi menţinută intactă schema de personal, dacă nu cumva este nevoie să se treacă la concedieri…

Tinerii, din ce în ce mai mulţi şi de la vârste destul de fragede, de pe băncile şcolii primare, ale liceului, se gândesc să plece în străinătate pentru a-şi face un rost, iar, dacă rămân în ţară, vor musai să se angajeze la stat, unde salariile sunt bune şi există oarece siguranţă pentru ziua de mâine. Vor să fie poliţişti, jandarmi, gardieni de penitenciar, infirmieri, pompieri, educatori, învăţători, profesori, funcţionari, orice, numai să fie sub ocrotirea contractului de muncă bugetat de stat. Puţini sunt cei care ar porni o afacere pe cont propriu sau care s-ar angaja la patron. Sincer, sunt soluţii de visători sau de compromis!

Bine, statisticile ar spune altfel. De fapt, pentru asta sunt făcute, pentru a ne prezenta o altă faţetă a realităţii, pentru a cosmetiza un pic răul şi incertitudinea în care se zbate societatea, în care se zbate economia .

Anul acesta vom avea şi alegeri. Pentru Parlamentul European – în luna mai şi pentru Preşedinţia României – târziu, în toamnă. Mă întreb cu ce motivaţii şi lozinci vor ieşi în faţă politicienii. Ce strategii vor mai inventa consilierii de imagine, de campanie, pentru a capacita măcar puţin atenţia electoratului buimac şi dezamăgit? Oricum, sunt convins că nu vom avea cozi ca la gogoşi la secţiile de vot. Va fi poate primul an cu eşec la capitolul proces electoral.

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Asumați-vă guvernarea, dacă nu, la anticipate!

Publicat

pe

Hai să vorbim un pic de guvernare! Așa, pe bune! Fără menajamente! În plan general, văzută de la distanță, situația este incertă. De unde pleacă această stare? Bineînțeles, de la indecizia politicienilor, de la neprofesionalismul pe care îl afișează și de la lipsa de ardoare, de viziune chiar, pentru scoaterea țării din criza asta penibilă pentru un stat membru al Europei prospere.

De ce am ajuns aici? Fiindcă totul se reduce la calcul politic, la teama pentru ziua de mâine. Aaaa! Să nu credeți că își fac probleme pentru noi! Nu! Este vorba de sondaje, voturi, de credibilitate, de poziția partidelor. Orgolii, funcții, scaune, interese. Normal ar fi, în logica politicii adevărate, ca cei care au semnat, au depus și au votat moțiunea de cenzură să își asume guvernarea. Mai sunt doi ani până la alegerile parlamentare din 2028. În intervalul acesta de timp, un guvern capabil, care vrea binele țării, poate face multe. Și nu ar pierde electoratul, cum se tem ei. Dar nu vor! De ce? Poate nu se simt capabili, nu mai au cadre de anvergură. Îi ține ceva. Cineva. Cine?!

PSD și AUR greșesc teribil dacă votul moțiunii rămâne doar la stadiul de furtună într-un pahar cu apă! Țara este cu ochii pe ei. Poporul are așteptări de la cele două partide care, până la urmă, în 2024, au câștigat alegerile, iar acum au alimentat din nou rezervorul cu speranțe.

De ce să vrei, tu, PSD, din nou, guvern cu PNL, eventual și cu USR? Cât să tragi de un cal mort? Probabil vor să se ducă în cap de tot! S-a mai lansat și ideea cu reîntoarcerea lui Bolojan! Este penibil, și așa, ca zvon. Abundă rețelele de socializare, de comentarii făcute de cetățeni cu îndemnul către PSD și AUR: Ați câștigat moțiunea, asumați-vă guvernarea! Orice alt tertip, fugă de responsabilitate, vă va costa, stimați social democrați! Politica însemnă și riscuri. Treceți la treabă! Veniți cu un program de guvernare, cu un plan de măsuri. Luați taurul de coarne! Nu o mai cotiți pe după coceni. Pierdeți! Și voi, dar mai ales țara!

Dacă nu se poate ieși onorabil, cu sânge în instalație, din acest impas, mai rămâne un pas. Democratic. Normal. Alegeri anticipate! Separăm grâul de neghină! Vedem ce iese!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

ACTUALITATE

Radu Popa, despre cum funcționează descurajarea în presă fără cenzură formală…

Publicat

pe

Radu Popa, fost deputat, fost jurnalist (foto arhivă)

Fapt fără precedent în România! Jurnalistul Victor Ciutacu a pierdut, în primă instanță, procesul pe care i l-a deschis Asociația „Dăruiește Viață” și cele două doamne fondatoare, respectiv Oana Gheorghiu – actualul vicepremier al României și Carmen Uscatu. Spune Victor Ciutacu că, în conformitate cu decizia magistraților judecători de la Tribunalul București, ar trebui să plătească, în solidar cu România TV, asta în condițiile în care sentința rămâne definitivă, 500.000 de lei respectivei organizații non-guvernamentale și câte 250.000 de mii de lei celor două fondatoare, adică peste 200.000 de euro!

Păi, zici să mai faci jurnalism în România! Vorbesc de ziariști, nu de pirații care navighează pe apele tulburi ale rețelelor de socializare! Să te mai complici cu investigații, cu scos la lumină afaceri necurate și alte mânării? Să lucrezi deontologic! Nu. Mai bine stai în banca ta. Te ocupi de floricele. Jurnalismul de investigație nu se mai poate practica în țărișoara noastră decât dacă ai un spate puternic, dacă ești parte dintr-un trust cu finanțe, dispus și care poate prelua o astfel de situație de criză, când subiecții anchetei tale, chiar dacă sunt vinovați, fiindcă li s-a stricat imaginea, le-ai alterat prestanța prin dezvăluirile tale, te târâsc prin tribunale și, cu avocați buni și cu un judecător care nu înghite breasla jurnaliștilor, te fac. Singur sau în doi-trei, cum se practică acum presa în România, și cu bani puțini, lași investigația la o parte dacă vrei să nu fii pus la zid, să nu ajungi muritor de foame, redus la tăcere.

Lucrul acesta îl înțeleg și politicienii. Dar nu toți. Doar cei care cunosc dedesubturile profesiunii și care au trudit în această breaslă mereu supusă unor riscuri enorme. Fostul deputat PSD Radu Popa este unul dintre politicienii care știu cu ce se mănâncă jurnalismul, câte riscuri implică dacă deranjezi și printre puținii care au luat poziție împotriva condamnării în primă instanță a jurnalistului Victor Ciutacu.

Victor Ciutacu – jurnalist

„Am citit și eu ceea ce i s-a întâmplat lui Victor Ciutacu. Nu comentez fondul procesului, nu știu toate probele, nu am citit dosarul, nu am urmărit emisiunea. Și, sincer, nici nu contează pentru ce vreau să spun. Contează altceva.

Când o instanță română impută daune morale de 200.000 de euro unui jurnalist care a preluat și comentat o anchetă – indiferent cât de corectă sau incorectă ar fi acea anchetă – trimite un semnal foarte clar către breaslă: anchetele sunt scumpe. Nu ilegal de scumpe. Legal de scumpe. Ceea ce e, în anumite privințe, mai grav.

Nimeni nu te oprește să scrii. Nimeni nu-ți confiscă redacția. Nimeni nu te arestează la miezul nopții. Te lasă să lucrezi. Și după aceea, printr-o sentință pronunțată în secret pe 30 aprilie și comunicată în siajul Zilei Libertății Presei – subtilitățile puterii – te informează că libertatea ta valorează sute de mii de euro daune morale, plus cheltuieli de judecată! Mesajul e simplu și eficient: data viitoare, cântărește bine”, a scris Radu Popa pe pagina sa de Facebook.

Fostul parlamentar recunoaște că jurnalismul adevărat, de investigație, nu se face doar cu oameni curajoși. Trebuie să ai în spate organizații media care să poată absorbi riscul financiar al unui eventual proces.

„Când riscul devine 200.000 de euro per dosar, cercul celor care își permit curajul se îngustează dramatic. Acesta nu e un editorial pro sau contra Victor Ciutacu. E o observație despre mecanică. Despre cum funcționează descurajarea fără cenzură formală. Despre cum o democrație poate arăta sănătoasă în statistici și bolnavă în practică.

Justiția nu a spus că ancheta e interzisă. A spus doar că e costisitoare. Ceea ce, în limbajul redacțiilor mici și al jurnaliștilor independenți, înseamnă același lucru.

E trist. E trist pentru că judecătorii nu văd nimic grav, în România, de vreo 10 ani și au ajuns să ceară sute de mii de euro de la un jurnalist”, a adăugat Radu Popa.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite