Conectați-vă cu noi

OPINII

Aparenţa, ca normă de viaţă!

Publicat

pe

Am intrat în noul an într-o aparentă linişte. Toată lumea, cum este obiceiul în astfel de momente, disimulează concordia, echilibrul, mai binele, înţelegerea, ba chiar şi milostenia. Sunt elemente înşelătoare, diseminate de dragul comunicării virtuale, pentru a primi cât mai multe like-uri.

La români, minunile nu ţin mai mult de câteva zile. Vom intra, cât de curând, în vâltoarea urii şi războiului politic, în lupta de zi cu zi cu existenţa. Sau suntem tot în război, dar ne-am aflat doar într-o scurtă încetare a ostilităţilor de sărbători.

Din ce în ce mai mulţi conaţionali nu mai cred în promisiunile politicienilor. Nici măcar bugetarii şi beneficiarii pensiilor speciale, categorii socio-profesionale privigeliate în statul nostru pseudo-capitalist şi care au câştigat câte ceva la salarii, la venituri, plus alte facilităţi şi oportunităţi! Şi ei îşi fac griji cum vor mai trăi, dacă, mâine-poimâine, se termină banul din visteria statului.

Primarii, la fel, sunt şi ei îngrijoraţi că bugetele locale, constituite din taxe şi impozite, nu prea mai pot susţine, fără un ajutor de la stat, prin rectificări şi alte manevre fiscale, salariile măricele pe care le au acum, ei şi aparatul din subordine. Ce să mai vorbim de investiţii din fonduri proprii în comunele mici? Nici nu se mai pune problema! Există dificultăţi şi atunci când sunt derulate proiecte cu fonduri europene, fiindcă unităţiile administrativ-teritoriale nu dispun nici măcar de banii pentru cota lor de finanţare.

La privat, lucrurile nu stau deloc bine, oricât ar încerca unii să cânte o melodie mai optimistă. Salariul minim pe economie a crescut. Efortul financiar pe care trebuie să-l facă o firmă pentru a-şi plăti angajaţii este imens. Ce să mai vorbim de măriri de salarii, de sporuri, de bani de hrană, de pregătire profesională, bonuri de vacanţă! Nu se ştie dacă va putea fi menţinută intactă schema de personal, dacă nu cumva este nevoie să se treacă la concedieri…

Tinerii, din ce în ce mai mulţi şi de la vârste destul de fragede, de pe băncile şcolii primare, ale liceului, se gândesc să plece în străinătate pentru a-şi face un rost, iar, dacă rămân în ţară, vor musai să se angajeze la stat, unde salariile sunt bune şi există oarece siguranţă pentru ziua de mâine. Vor să fie poliţişti, jandarmi, gardieni de penitenciar, infirmieri, pompieri, educatori, învăţători, profesori, funcţionari, orice, numai să fie sub ocrotirea contractului de muncă bugetat de stat. Puţini sunt cei care ar porni o afacere pe cont propriu sau care s-ar angaja la patron. Sincer, sunt soluţii de visători sau de compromis!

Bine, statisticile ar spune altfel. De fapt, pentru asta sunt făcute, pentru a ne prezenta o altă faţetă a realităţii, pentru a cosmetiza un pic răul şi incertitudinea în care se zbate societatea, în care se zbate economia .

Anul acesta vom avea şi alegeri. Pentru Parlamentul European – în luna mai şi pentru Preşedinţia României – târziu, în toamnă. Mă întreb cu ce motivaţii şi lozinci vor ieşi în faţă politicienii. Ce strategii vor mai inventa consilierii de imagine, de campanie, pentru a capacita măcar puţin atenţia electoratului buimac şi dezamăgit? Oricum, sunt convins că nu vom avea cozi ca la gogoşi la secţiile de vot. Va fi poate primul an cu eşec la capitolul proces electoral.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Democrația, ca un vaccin…

Publicat

pe

Nesimțenia pământului! Aceasta ar putea fi titulatura actualului Guvern, PNL – USR PLUS și umplutura de conjunctură UDMR, care a rămas pe poziție și după episodul jenant, de neimaginat, aproape apocaliptic, de la Spitalul Foișor, unde bolnavii au fost scoși în stradă, la umbra întunericului, trimiși acasă cu perfuziie agățate de brațe. Nu s-a mișcat nimeni. Nu a căzut nici măcar un fir de păr de pe capetele lui Cîțu, Arafat și Voiculescu. Sunt bine mersi pe poziție. Tari. Te întrebi cine îi tot ține în funcții? Cine are grijă de ei?

Uite, șeful SMURD-ului a comis o mulțime de gafe și este tot în picioare. Pe rezistul Voiculescu pare să îl doară la bască de popor. Criticăm încă, după 30 de ani, regimul comunist. Și s-au comis într-un an atâtea gafe cât Ceaușescu în 20!

Păi, băi, fanți ai democrației închipuite, dictatorul, cum îi ziceți voi, nu am auzit să fi scos oamenii de prin spitale și să îi trimită acasă cu acele înfipte în vene! Apropo, de ce spitalele superbugetarilor, ale celor cu salarii de mii de euro lunar și beneficiari de pensii speciale nu sunt transformate în unități suport COVID? Tăbărâți numai pe alea unde merg de obicei amărăștenii cu banii în batistă pentru a-și plăti serviciile? Am înțeles, le-ați făcut și centre speciale de vaccinare. Strategie națională de tipul cine poate oase roade.

Metodele astea fac parte din democrație. Egalitate în drepturi nu mai au decât puii de la Avicola, când sunt puși pe banda de prelucrare.

Revenind la nemernicia petrecută la Spitalul Foișor, sincer, mă așteptam, după un asemenea moment incalificabil, să văd România în stradă. De unde! Nu s-a întâmplat nimic. Ceva vuiet prin televiziuni, prin presă, un soi de vaccin obținut din aceeași tulpină pentru a tempera spiritele. E și asta o soluție. Refulează cetățeanul în fața televizorului, apoi se liniștește. Nici dinspre opoziție nu am văzut cine știe ce nori negri. Așa, ceva ușor, o boare, încadrată în șabloanele firii politice universale. Tonuri normale, texte de citit în aulă, ce țin mai mult de datorie.

S-a manifestat săptămânile trecute în toată țara că nu mai vrem restricții, că vrem libertate de mișcare și alte chestii din astea, ușor demontabile. Dar, când au fost bolnavii luați din pat din spitale și trimiși acasă noaptea, fără nicio explicație, nu am mai văzut nicio mișcare. Este un mod așa ciudat de a-și alege manifestanții subiectele unor proteste încât te duce gândul imediat la faptul că este o regie mare în spate. Când se adună presiune prea mare pe țeavă și dă să explodeze, cineva deschide supapa de refulare. Cam așa funcționează democrația românească.

Citește în continuare

OPINII

Pandemia, ca scut pentru guvernanții slabi

Publicat

pe

Bună și pandemia! Resposabilitatea celor care ne conduc este dirijată spre zone ale superficialității. Ajungi la putere în baza unor promisiuni electorale. Spui că te ocupi de economie, de societate, de prosperitatea oamenilor, locuri de muncă, educație, sănătate, proiecte de infrastructură etc. E o placă veche care, din păcate, în politica românească este întoarsă de pe-o parte pe cealalta până la gâjâitul suprem, ce mai contează.

După alegeri constatăm cu stupoare că lucrurile stau cu totul invers. S-a uitat tot. Spectacolul s-a încheiat. Promisiunile se transformă în scuze, în teorii ale neputinței și nepriceperii spuse frumos… Apare premierul, apar miniștrii și ne vorbesc cât este ziua de lungă despre pandemie, despre vaccinuri, restricții, cum trebuie să purtăm masca, locuri la ATI, de morți, de vii etc. Mai puțin de problemele firești pentru care i-am ales să ne conducă.

De fapt, am văzut. Economia, viața de zi cu zi a românilor contează mai puțin. Bugetul a trecut în Parlament așa cum a trecut. La foc automat. La ordin. Fără să fie acceptat niciun amendament al Opoziției. Că turismul este pe ducă, nu interesează. Că despre agricultură ministrul de resort vorbește tot mai puțin fiindcă nu se pricepe, iar nu interesează. Drumurile naționale, autostrăzile par la capitolul diverse în preocupările actualilor guvernanți. Nu prea îi mai mișcă nici nemulțumirea celor care ies în stradă. Protestatarii sunt considerați agitatori, fasciști, oameni care vor să sfideze regulile, democrația!

Niciunul din Guvernul PNL-Rezist nu a catadicsit să intre în dialog cu românii din stradă care, fie vorba între noi, sunt solii altor zeci de mii de cetățeni nemulțumiți care stau acasă. Să spui tu, politician aflat la putere, că nu este așa, că se întinde coarda, că sunt la mijloc destabilizatorii, înseamnă că nu trăiești în această realitate, că ești pierdut într-un sistem clientelar, care își vede amenințată existența prin astfel de manifestări democratice.

Au început unii din gașca „rezist” să jignească Sfânta Biserică străbună, să o acuze că stă într-o zonă de obscurantism, că este alături de un anumit partid politic… S-a ajuns prea departe. Extremismul îndobitocește și nimeni nu ia nicio măsură….

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT