Connect with us

OPINII

Binomul, pe butuci?

Publicat

pe

Decizia fără de precedent luată de Curtea Constituţională ne mai dă o speranţă că, în România, drepturile şi libertăţile cetăţeanului nu rămân doar un vis, o himeră, o jucărie în mâinile reprezentanţilor instituţiilor de forţă.

Protocoalele încheiate între Serviciul Român de Informaţii şi Parchete au fost declarate a fi anticonstuţionale, ilegale şi abuzive. În baza acestor înţelegeri parafate între instituţiile de forţă, românul a devenit o victimă sigură în mâinile celor care voiau să conducă din umbră statul, să-i pună în genunchi, să-i anihilieze chiar şi fizic pe cei care ies din formaţie.

După această decizie, ar trebui ca toţi cei care au creat şi s-au folosit de sistemul represiv, care au viciat, prin intervenţiile lor obscure, actul de justiţie, să intre la puşcărie. Primii ar fi Codruţa Kovesi, Florian Coldea şi George Maior. Lista cu cei care ne-au transformat în ţinte vii, sub acoperământul luptei împotriva corupţiei, este lungă.

Ne-au ascultat băieţii şi în culcare şi în sculare. Ne-au ascultat şi cu mandat şi fără. Cred că şi acum o fac! Dacă prindeau vreun indiciu cum că, gata, suntem buni de ridicat, o făceau. Cu mascaţi sau fără!

Curtea Constituţională a luat, pe 16 ianuarie 2019, o decizie istorică. Am scăpat, măcar la nivel de teorie, că cine ştie ce se mai întâmplă în subteranul statului paralel, de abuz, de domnia binomului.

Nu ne-am fi aşteptat niciodată ca, după ce l-am dat jos pe Ceauşescu, după ce s-a murit pe baricade pentru dreptate şi libertate, în România, să renască un sistem represiv, o forţă ocultă căreia să nu îi stea nimeni în faţă.

Erau semnale că se pregăteşte ceva, că lucrurile au scăpat de sub control încă de pe vremea lui Adrian Năstase. Stăteau demnitarii prin birouri şi vorbeau în şoaptă sau bruiaţi de televizor ori de aparatul de radio, fiindcă ştiau că sunt interceptaţi şi cine ştie cum puteau fi interpretate vorbele lor, cum puteau fi traduse şi răstălmăcite.

Clasa politică a tolerat foarte multă vreme aceste abuzuri, probabil unii de frică, alţii fiindcă au absolvit la foc automat nişte instituţii ale sistemului… E bine că a venit un sfârşit. Sau măcar un început de sfârşit! Chiar dacă pe vremea lui Dragnea, mult prea hulit! Sunt mulţi politicieni care au cohabitat cu sistemul represiv. Pe mulţi îi ştim. Şi acum fac pe mieluşeii! Se bat chiar cu pumnii în piept cât de corecţi sunt ei.

Unde s-a mai pomenit, într-o democraţie adevărată, ca acuzaţii, avocaţii apărării, să nu aibă acces la anumite elemente din dosar? Să fie declarate secrete! Unde s-a mai întâlnit ca la unele instanţe să fie aduse plicuri galbene în care, probabil, erau ascunse verdictele ce trebuiau date?

Sper să intrăm în normalitate. Instituţiile de forţă să lase abuzurile şi jocurile deoparte. Să aibă grijă de cei care într-adevăr încalcă legea, care comit fapte penale, nu de cetăţenii care îi deranjează sau care trebuie „făcuţi” la ordin.

Regret enorm că nu a mai prins această zi şi deputatul dâmboviţean Ion Stan, şi el o victimă a sistemului represiv. Ştim cât s-a luptat pentru a demonsta că unele înregistrări erau aranjate. Şi-a adus expert chiar şi din Statele Unite pentru a arăta făcăturile. Degeaba! Omul trebuia executat.

Cartea sa, „Idealuri social-democrate versus trădare naţională”, care cuprinde declaraţii politice şi interpelări, reprezintă o frântură din istoria abuzului. Ion Stan a sesizat derapajele, a tras semnale de alarmă, dar era prea târziu…

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Moartea, ca un fapt divers…

Publicat

pe

Moartea a doi bătrâni, în vârstă de 89 de ani, din Capitală, a fost tratată de toată presa care abundă în virtual, antene și cablu, ca o știre de fapt divers. Cei doi soți hârșiți de viață, pierduți în jungla deznădejdii, au hotărât să-și pună capăt zilelor aruncându-se, amândoi, de la etajul șapte al unui bloc. Pentru noi toți, prinși în amețeala informațională, a fost doar o știre, o informație împinsă rapid din spate de alte calupuri de vești care mai de care mai dătătoare de depresii și incertitudine. Nu a mai interesat pe nimeni de ce au ales să se sinucidă doi oameni aflați la vârsta înțelepciunii supreme, când viața începe să se contopească cu absolutul, când privim mai mult spre cer, căutându-ne parcă un locșor acolo.

Nu se simte nimeni vinovat în treaba asta care sfidează dur acordurile lui Dumnezeu cu viața, cu noi, ca oameni? Ce a făcut societatea, comunitatea? Încotro ne îndreptăm? Când bătrânii noștri hotăresc să își curme viețile, în loc să se pregătească senini, calmi, înconjurați de cei dragi, pentru Marea Trecere, este clar că ceva nu mai merge. Un semnal că existența noastră a devenit indiferentă pentru cei care ar trebui să păstreze echilibrul social, pentru cei aflați la butoanele puterii.

Cei doi bătrâni au ajuns în situația respectivă sugrumați de disperare, de nesiguranța zilei de mâine, de neputință, de boală și de nepăsarea autorităților. Este un semnal grav. Oamenii încep să fie otrăviți de firesc, de normalitate. Ceea ce pentru ei, ieri, reprezenta banalul, elemente ale obișnuitului existențial, astăzi au devenit piese de lux, piese provocatoare de coșmar.

Cum să își mai păstreze echilibrul psihic un bătrân care aude ce valori au facturile la gaze și la curentul electric, primite de unii români? Când intră în magazine și văd că zahărul, de la doi lei, a ajuns șapte lei kilogramul, uleiul bate spre 15 de lei, iar prețul la pâine l-a depășit pe cel al cozonacului de acum un an de zile.

Moartea celor doi bucureșteni este clar un indicator al disperării. Plătește cineva pentru moartea lor? Se simt mai marii acestei țări vinovați? Nu. Fiindcă ei mușcă deocamdată doar din realitatea lor prosperă. Nu cunosc ceea ce se întâmplă mai jos de televizor…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Putin, un prevestitor al răului…

Publicat

pe

Omenirea se află la o periculoasă răscruce a istoriei. Mulți ne gândeam că acum, în secolul XXI, conflictul armat rămâne doar apanajul celor cu mințile sufocate de anumite credințe și doctrine regionale. Ne-am înșelat. Războiul modern ține de orgolii, de sfere de influență și, nu în ultimul rând, de calculele făcute de diriguitorii oculți ai acestei lumi.

Eram ferm convins că mesajul lui Vladimir Putin, președintele Rusiei, pe care toată lumea îl aștepta cu sufletul la gură, va fi unul dur, cu multe accente militărești, chiar despotic, că va flutura sabia răzbunării pe deasupra capului. Sunt convins că cei care credeau că își va cere scuze umanității, că va opri războiul din Ucraina și că va redeschide robinetele de la conductele cu gaze sunt puțini și, eventual, se regăsesc printre naivii de la conducerea Uniunii Europene, care au băgat întregul continent în semibeznă.

Putin a sunat mobilizare parțială! A dat de înțeles că Rusia continuă războiul, ba chiar vrea să îl extindă la nivel planetar. Este primul pas. Este secvența de pregătire a marii mobilizări generale. Când se va auzi în văzduh și această goarnă, va fi clar că viitorul nu mai este sigur…

Pe undeva, ai impresia că ni se face de pe acum încălzirea pentru marele necaz. Criza de energie, de alimente, disoluția politicii generale într-o găleată a unicului ton, verva subiectivă a unor canale media, sunt doar semne. Exerciții. Un soi de vaccinuri ale conștiinței și răbdării. Ne călim la foc domol pentru ceea ce urmează. Diplomația, după cum stau lucrurile acum, nu are decât valoare de literatură. Întâlnirile pe teme ale păcii, ale binelui general, sunt doar de complezență, festivaluri ale elocinței de care Vladimir Putin pare să nu țină seamă. Nu îl interesează.

I-am urmărit expresivitatea în timp ce anunța țara despre semnarea decretului privind mobilizarea parțială. Nici o cută pe fața lui. Nici o indiscreție gestuală care ar putea fi interpretată. Senin. Rece. Ușor aplecat în față. Discurs mașinal. Mitraliat. Doar ușoare ridicări de sprâncene și cutele fruntei trădau seriozitatea masajului transmis. Faptul că poate fi mai rău decât spune.

Evident, primii care s-au speriat sunt rușii sătui de război și care, intuind pericolul, încearcă să plece care încotro. Mobilizarea parțială este un gest de disperare. Putin nu vrea să cedeze. Discursul său seamănă cu o declarație de război la adresa Occidentului. Ziua internațională a păcii transformată fără nicio subtilitate de Putin într-o zi a prevestitirii unei nenorociri globale…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT