Conectați-vă cu noi

OPINII

Binomul, pe butuci?

Publicat

pe

Decizia fără de precedent luată de Curtea Constituţională ne mai dă o speranţă că, în România, drepturile şi libertăţile cetăţeanului nu rămân doar un vis, o himeră, o jucărie în mâinile reprezentanţilor instituţiilor de forţă.

Protocoalele încheiate între Serviciul Român de Informaţii şi Parchete au fost declarate a fi anticonstuţionale, ilegale şi abuzive. În baza acestor înţelegeri parafate între instituţiile de forţă, românul a devenit o victimă sigură în mâinile celor care voiau să conducă din umbră statul, să-i pună în genunchi, să-i anihilieze chiar şi fizic pe cei care ies din formaţie.

După această decizie, ar trebui ca toţi cei care au creat şi s-au folosit de sistemul represiv, care au viciat, prin intervenţiile lor obscure, actul de justiţie, să intre la puşcărie. Primii ar fi Codruţa Kovesi, Florian Coldea şi George Maior. Lista cu cei care ne-au transformat în ţinte vii, sub acoperământul luptei împotriva corupţiei, este lungă.

Ne-au ascultat băieţii şi în culcare şi în sculare. Ne-au ascultat şi cu mandat şi fără. Cred că şi acum o fac! Dacă prindeau vreun indiciu cum că, gata, suntem buni de ridicat, o făceau. Cu mascaţi sau fără!

Curtea Constituţională a luat, pe 16 ianuarie 2019, o decizie istorică. Am scăpat, măcar la nivel de teorie, că cine ştie ce se mai întâmplă în subteranul statului paralel, de abuz, de domnia binomului.

Nu ne-am fi aşteptat niciodată ca, după ce l-am dat jos pe Ceauşescu, după ce s-a murit pe baricade pentru dreptate şi libertate, în România, să renască un sistem represiv, o forţă ocultă căreia să nu îi stea nimeni în faţă.

Erau semnale că se pregăteşte ceva, că lucrurile au scăpat de sub control încă de pe vremea lui Adrian Năstase. Stăteau demnitarii prin birouri şi vorbeau în şoaptă sau bruiaţi de televizor ori de aparatul de radio, fiindcă ştiau că sunt interceptaţi şi cine ştie cum puteau fi interpretate vorbele lor, cum puteau fi traduse şi răstălmăcite.

Clasa politică a tolerat foarte multă vreme aceste abuzuri, probabil unii de frică, alţii fiindcă au absolvit la foc automat nişte instituţii ale sistemului… E bine că a venit un sfârşit. Sau măcar un început de sfârşit! Chiar dacă pe vremea lui Dragnea, mult prea hulit! Sunt mulţi politicieni care au cohabitat cu sistemul represiv. Pe mulţi îi ştim. Şi acum fac pe mieluşeii! Se bat chiar cu pumnii în piept cât de corecţi sunt ei.

Unde s-a mai pomenit, într-o democraţie adevărată, ca acuzaţii, avocaţii apărării, să nu aibă acces la anumite elemente din dosar? Să fie declarate secrete! Unde s-a mai întâlnit ca la unele instanţe să fie aduse plicuri galbene în care, probabil, erau ascunse verdictele ce trebuiau date?

Sper să intrăm în normalitate. Instituţiile de forţă să lase abuzurile şi jocurile deoparte. Să aibă grijă de cei care într-adevăr încalcă legea, care comit fapte penale, nu de cetăţenii care îi deranjează sau care trebuie „făcuţi” la ordin.

Regret enorm că nu a mai prins această zi şi deputatul dâmboviţean Ion Stan, şi el o victimă a sistemului represiv. Ştim cât s-a luptat pentru a demonsta că unele înregistrări erau aranjate. Şi-a adus expert chiar şi din Statele Unite pentru a arăta făcăturile. Degeaba! Omul trebuia executat.

Cartea sa, „Idealuri social-democrate versus trădare naţională”, care cuprinde declaraţii politice şi interpelări, reprezintă o frântură din istoria abuzului. Ion Stan a sesizat derapajele, a tras semnale de alarmă, dar era prea târziu…

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Lumi paralele

Publicat

pe

Uneori, am un simţământ ciudat, că suntem captivi într-un stat paralel din toate punctele de vedere. Democraţia adevărată, cu toate conceptele ei măreţe, frumoase, nu funcţionează! E doar mimată! Instituţiile statului, populate în ultimii ani de indivizi aduşi pe criterii de apartenenţă politică, de simpatii, găşti şi alte tipuri de interese, funcţionează din inerţie sau după un şablon neschimbat de zeci de ani, neanimat de competenţă, profesionalism, har, dăruire faţă de semeni etc.! Multe posturi sunt moştenite din tată în fiu sau tradiţia de bugetar se transmite din generaţie în generaţie, făcând în ciudă capitalismului palid în care trăim.

După cum se derulează evenimentele la noi, totul capătă importanţă, valoare de lucru, se pun în mişcare resorturile gripate ale unor entităţi statale, doar după ce se produce o nenorocire, două, trei, după ce se întâmplă ceva ieşit din comun.

Trebuia să aibă loc tragediile de la Caracal pentru ca sistemul de urgenţă 112 să fie reevaluat. Au fost omorâte două adolescente pentru ca autorităţile să redefinească, greoi şi încă nu în termeni clari, conceptul de intervenţie în caz de forţă majoră.

A trebuit ca cinci oameni să moară într-un spital, cu trupurile zdrobite de un alcoolic furoios, pentru ca ministrul Sorina Pintea să apară public şi să spună că se vor produce schimbări în ceea ce priveşte sistemul de organizare al unităţilor de psihiatrie. Să mai vin cu exemple?

Statul are forţa de a-şi obloji rănile, de a masca certitudinea, de a ascunde în timp, rapid şi calculat, într-o ilogică… logică, gafele, neajunsurile, incompetenţele.

Ne uităm acum la analistul Alexandru Cumpănaşu, unchiul adolescentei omorâte la Caracal. Se luptă să ţină în alertă organismul statal, nu îl lasă să se decupleze de la realitate, deşi acesta vomită zilnic de silă, îl ţine în priză, vrea să îl facă să funcţioneze corect, drept, să fie util societăţii, cetăţeanului, democraţiei.

Se pare că deja a început să iasă fum, nu mai vrea, nu mai poate, nu mai este capabil acest motor al statului, alimentat cu multă nepăsare, superficialitate şi orgoliu, să ducă aceste greutăţi de conjunctură, numite competenţă, profesionalism, dăruire. Evenimentele nedorite consumate în ultimul timp l-au scos din ritmul său planificat, i-au sabotat tabieturile.

Citește în continuare

OPINII

Apărătorii democraţiei, lipsă la apel!

Publicat

pe

Nenorocirea de la Caracal ne determină să ne întrebam dacă democraţia în România funcționează la parametri normali? Răspunsul meu ar fi că nu. Hibele existente în sistem, nepăsarea, amatorismul, nepotismul şi parvenitismul sunt elemente de bază ale epocii în care trăim.

Prin democrație, în mod simplu, înțelegem că poporul, prin reprezentanții săi aleși, conduce, decide mersul lucrurilor în societate, în stat. Dar, oare, aleșii se mai achită de aceste obligații nobile? Nu cumva a intervenit și la ei rutina, obișnuința? Nu cumva li se pare normal celor care sunt deputați, senatori, primari, președinți de consilii județene, miniștri ca doar ei să fie la butoane? Nu cumva democrația este doar mobilul prin care ei își întăresc continuu poziția?

Ideal ar fi ca aleșii să pună la punct statul, să-l curețe, să-l primenească prin legi, să îi supravegheze atent pe cei care slujesc în ministere, sub acoperământul de funcționari și înalți funcționari cu diferite tipuri de statute.

Parlamentarii, miniștrii, secretarii de stat, ba chiar și președintele ţării sunt trimiși de noi, oamenii de rând, să țină în frâu oastea functionărimii care alcătuieşte de fapt entitatea numită stat. Aleșii fac legii și îi trag la răspundere, în numele poporului, pe polițiști, procurori, judecători, militari din diferite servicii, pe funcționarii din tot noianul de instituții, atunci când nu își fac datoria. Ei, aleșii, ar trebui să întrețină echilibrul, să înlăture abuzul, să curețe statul de posibile excese, de incompetenţă, de delăsare, de neprofesioniști.

Ei, aleșii, prin votul nostru, au primit puteri depline de a-i pune la punct pe toți cei care greșesc, care iau în râs democrația. La noi, din păcate, politicianul, demnitarul peste care am suflat forță la alegeri, se complace. Își uită menirea. Se alătură prea repede celor are alcătuiesc celulele statului, le mănâncă din pumn, îi lasă să își facă de cap, închid ochii la fărădelege, ba chiar îi ajută pe unii, total neaveniți, să pătrundă în mecanismul numit stat, fiindcă acolo se trăiește bine.

Tot ceea ce se întâmplă urât în societate, tot ceea ce întinează democrația se întâmplă din cauza politicianului, vectorului principal al democrației care, din păcate, se lasă prins în mrejele sistemului, uită să-i mai corecteze și să-i țină în frâu pe reprezentanții săi.

Ceea ce s-a întâmplat la Caracal este doar o secvență a nepăsării, a scăpării de sub controlul democrației, a unui sistem care acum se conduce singur, care nu mai are treabă cu restul. Un sistem în care au pătruns tot soiul de indivizi ghidați doar de interesul personal. S-a ajuns aici pentru că politicienii au tolerat mizeria. Au lăsat statul pe mâna unor căpușe…

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Servicii Web Florin Web



error: Conținutul este protejat!!