Am citit cu atenţie pactul pentru bunăstarea românilor, document preelectoral lansat de preşedinta PSD Viorica Dăncilă înaintea declanşării campaniei pentru alegerile prezidenţiale. Dacă te limitezi doar la titulatura patriotardă a acestui apel, ai zice că premierul României se gândeşte la soarta tuturor românilor. În sfârşit, cineva, de acolo din vârf, ţine cont de tot boborul, nu doar de anumite categorii socio-profesionale!

Dar, uite că am trecut la analizat pactul cu pricina mai atent! Am suflat discret peste praful auriu cu iz electoral, lăsând mesajul în pielea goală. Constatările nu sunt neapărat uluitoare, fiindcă, oarecum, bănuiam unde se bate. De fapt, de câţiva ani, PSD trage pe o singură direcţie: sistemul bugetar şi pensionarii. Şi nici aceia toţi! De cei care trudesc în zona privată, că, deh, suntem ţară capitalistă şi ne conducem după principiile economiei de piaţă, mai nimic!

Măsurile propuse cu atâta tam-tam de Viorica Dăncilă nu au ca finalitate combaterea sărăciei, readucerea în ţară a românilor plecaţi în afară, fiscalitate redusă pentru mediul privat, susţinerea angajaţilor nebugetari, asistenţă medicală, autostrăzi, mai mult respect. Nu!

Premierul îi asigură pe bugetari, pe pensionari, în mod special pe cei care sunt îngrijoraţi că le vor scădea pensiile babane sau că nu se mai pune ceva la ele, că totul o să fie bine. Să stea liniştiţi.

A spus Dăncilă că salariile au avut o creştere fără precedent! Unde? În mediul privat nu am auzit. Se practică la greu minimul pe economie. Mai mult nu poate întreprinzătorul. Aaa! Au crescut la stat! Prin instituţiile publice. Prin primării, spitale, parlament, agenţii, servicii, instituţii de forţă şi tot soiul de deconcentrate! Ziceţi aşa.

În rest, documentul este un apel antipanică, îmbrăcat în haină electorală. Să nu se sperie românul că vin vremuri grele, că ne paşte criza, aşa cum tot cântă opoziţia pe toate drumurile. La noi e bine. Avem bani! Staţi liniştiţi la locurile voastre!

Adrian Ţuţuianu a scos în faţă o temă pe care cetăţenii, oamenii normali care urmăresc sincer ceea ce se întâmplă în România şi care îşi doresc schimbări cu adevărat democratice, au cam uitat-o, nu i-au mai dat importanţă: apariţia şi întărirea grupărilor transpartinice.

Nu ştim încă din cine sunt alcătuite cu adevărat. Există doar indicii. Avem doar bănuieli şi cercetăm. Punem piesă lângă piesă, element lângă element. Este vorba de un puzzle uriaş, dar care se încheagă logic.

Aceste asocieri ale interesului financiar sunt alcătuite din oameni de afaceri, din foşti şi actuali politicieni cam din toate partidele de pe scena politică, reprezentanţi ai unor instituţii publice cu vizbilitate, anumiţi vectori de imagine, pentru a fi folosiţi atunci când nevoia o cere.

De obicei, gruparea este condusă de cel mai tare, de cel care deţine forţa financiară. Un tătuc care şade în umbră şi coordonează întreaga activitate. Trimite la vedere doar oameni de încredere. Sunt folosite, pentru a contura şi individualiza grupul, anumite sintagme, coduri, enunţuri naive, pe care le fololosesc în spaţiul public. Se lucrează în culise, pe diferite paliere ale puterii şi ale mediului de afaceri. Pentru a arăta că ei există şi că sunt uniţi, puternici, nu se sfiesc să se afişeze în diferite împrejurări considerate a fi întruniri nevinovate, întâmplătoare.

Tipul acesta de grupări, care nu au mamă, nu au tată când este în joc interesul, sunt alcătuite, cum am spus, din politicieni activi, din cei ieşiţi din primele rânduri, dar care deţin încă plasa de relaţii. Sunt implicaţi în afaceri şi cunosc structurile politice, administrative, pe care le-au penetrat prin diferiţi indivizi. Ştiu cum să ajungă acolo unde le dictează ţelul. Membrii acestor organizaţii transpartinice, de obicei, vor să supună politicul, să îl subordoneze, să îl caleze pe propriile nevoi. Politica se face în spaţiul public, în faţa alegătorului. Acolo ne certăm, batem cu pumnul în masă, ne contrazicem, lansăm programe etc. În spate, suntem prieteni şi ne vedem de ale noastre.

În general, pentru membrii organizaţiilor transpartinice nu contează culoarea unui partid, doctrina, programul. Vor doar să fie supuse, virusate, să nu le strice planurile, să-i scoată din orice impas, să le susţină afacerile. Pentru a ajunge la acest deziderat, grupul transpartinic trebuie să le stăpânească prin proprii oameni, pe care îi infiltrează în repectivele formaţiuni politice, le sprijină ascensiunea sau caută să capaciteze membri cu responsabilitate din interior.

Oamenii de afaceri care sunt incluşi în astfel de grupuri sunt abonaţi la contractele cu statul, cu diferite entităţi administrative, câştigă tot, se implică în tot ceea ce există, nu scapă nicio oportunitate care înseamnă bani mulţi.

La începutul anilor 2000, s-a încercat constituirea unor astfel de grupări, dar, cel puţin în judeţul Dâmboviţa, nu au rezistat. Probabil, instituţiile care încă mai veghează la ţărişoara noastră şi unde mai există patrioţi adevăraţi, i-au destructurat, le-au stricat planurile.

Acum, aud că se pun din nou bazele unor asemenea entităţi elitiste, care vor să-şi aservească totul, pornind de la partide, mediu de afaceri, administraţie etc.

Crizele, incertitudinile şi nesiguranţa din sânul unor formaţiuni politice, tensiunile interne, luptele intestine sunt, nu de puţine ori, susţinute de grupările transpartinice. Un partid mai slab, mai dezbinat, este o pradă sigură pentru ei!