Connect with us

OPINII

Demonstraţia lui Iohannis…

Publicat

pe

E o joacă în politica românească ceva de speriat! Stimabilii noştri conducători, aleşi sau numiţi între ei prin structurile intitulate CEX-uri, BPJ-uri, BPN-uri şi alte entităţi cu alint de democraţie internă, au cam uitat de bietul popor. Rostul lor pare a fi acela de a satisface clica.

Uitaţi-vă doar la scandalul momentului! Ce tare joacă Iohannis, care a decis să respingă, pentru a patra oară, nominalizarea Olguţei Vasilescu la Ministerul Dezvoltării.

Chestia este bine regizată. Finuţ! Preşedintele vrea să arate, să demonstreze ţării, folosindu-se de armele social-democraţilor, că mai marii partidului de guvernământ îşi apără doar grupul, clica, oamenii care contează pentru ei.

Nu vrea Dragnea să renunţe la Olguţa. Merge cu ea până în pânzele albe. Da ce, partidul ăsta, considerat cel mai mare din România, nu mai are cadre, profesionişti, nu mai dispune de somităţi care să poată prelua Ministerul Dezvoltării? Madam Vasilescu s-a născut ministră? Ai zice că plânge că nu mai este numită odată, spre satisfacţia lui Iohannis. O prinde nunta pe dinafara Guvernului!

Faptul că se tot insistă cu Olguţa alimentează de minune planul lui Klaus Iohannis de a lovi în PSD. Să vii cu acelaşi om de patru ori ar putea să îi pună pe români pe gânduri, şi asta şi vrea Iohannis. Să deschidă mintea electoratului. Să le arate oamenilor, cu probe, cum am mai spus, că PSD nu este un partid al celor mulţi, ci doar al unei elite, al unui grup care dispune după bunul plac de tot ceea ce înseamnă putere şi, cine i se opune, este aruncat urgent peste bord.

Ar mai fi o şansă de rezolvare. Să demareze procedura de suspendare a lui Klaus Iohannis. Dar şi asta e o sabie cu două tăişuri. Înainte de europarlamentare, nu prea este indicat. Nu ştii ce iese după, ce zice poporul. Să declanşezi o asemenea bombă doar pentru Olguţa Vasilescu e prea de tot. Dacă o fac, înseamnă că grupul din jurul lui Dragnea este unul unit şi îşi urmăreşte scopurile cu mare grijă. Să vedem…

OPINII

Vorbe sincere de după Paște…

Publicat

pe

Au trecut și Sfintele Sărbători de Paște. Cum trec toate, cum ne trecem noi. Rămânem, unii, o vreme, cu gândul proaspăt al credinței și al victoriei vieții asupra morții. Un fel de speranță care se subțiază pe măsură ce ne afundăm în canalele existențiale. Alții rămân cu sechele, după consumul necontrolat de mâncare și băutură. Că așa se petrece de Paște! Între câteva ritualuri bisericești, sub deviza „așa e bine”, și dezmățul bahic și culinar. Partea spirituală a fost scoasă cu totul din tomul Sărbătorii de Înviere.

Ne amintim de Dumnezeu, de Mântuitorul Iisus Hristos, doar atunci când ne lovește necazul. Schițăm atunci un fel de rugă semipură. În rest, ne amăgim. Folosim totul ca pe un afiș de spectacol. Sărbătorile sunt prilej de petrecere, de îmbuibare, de a-ți arata ostentativ roadele muncii silnice și oarbe pentru a face avere. Unii își deschid casele, nu neapărat pentru oaspeți, cu gândul și inima curate, ci pentru a arăta, arogant, celor care îi vizitează, cât au adunat ei, cât au putut să construiască. Lumânarea arde într-o odaie veche, mai în fund, să nu afume pereții tapetați cu bani grei, făcuți stând cu anii prin străinătățuri.

E liniște azi. Mâine, nu. Începe campania electorală. Blândețea va fi risipită de politicienii care își scot tunurile de sub masa plină cu ouă roșii, vin și cozonac… Lozincile sunt pregătite. Discursurile au pe ele pete de grăsime de la carnea de miel, iar flayer-le au aromele mărilor îndepărtate, pe unde și-au făcut vacanțele aleșii, în numele Paștelui, în ideea de a reveni cu bateriile încărcate pentru jocul electoral care tocmai se va încinge.

Au trecut Sfintele Sărbători de Paște. Suntem aceiași. Parcă mai schimbați un pic. Cumpărăm mai multă haleală. Mai rotunzi. Ne rugăm mai puțin. Ne amintim de Dumnezeu doar într-o doară. Ciudat! Tocmai acum când răul a prins planeta ca într-o menghină și nu este rost să îi mai dea drumul…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Care libertate a presei?

Publicat

pe

Astăzi, 3 mai, este ziua libertății presei. Mai știți? Vă mai aduceți aminte? Care presă? Acum, în noianul de răgălii online numite pagini, publicații, așa-zise podcasturi cu ifose de televiziuni online, cu ciurdă de influenceri plătiți la negru de politicieni cu interese, cu orgoliu sau dintre cei care vor să facă mișto chiar de colegii de partid, de prieteni, cu bezmetici care calomniază, insultă și hărțuiesc tot ce nu concordă cu gândirea lor ușor spre patologic, mai putem vorbi despre presă?

Când coțofeni și coțofene, vorba maestrului Cristoiu, se adună pe un ram, creazându-se spuma jurnalismului și cântă ode la comandă, pun întrebări năroade, comandate prin SMS, și publică aceleași partituri sub culori diferite, vorbim despre presă?

Când jurnalistul nu mai este angrenat în investigații și nu mai scrie anchete, fiindcă vrea să supraviețuiască, vorbim despre presă? Când așa-zisul ziarist lansează atacuri la adresa unora doar în campanii electorale, bazându-se doar pe zvonuri și minciuni, mai vorbim despre presă?

Ce este aia libertate a presei în epoca în care instituțiile statului nu mai dau doi bani pe acest concept, preferând să trimită, mașinal, conform legii, comunicate anoste și reci, iar alții nu îi mai înșir aici, nici nu mai bagă în seamă media, situându-se deasupra muritorului de rând?

Care presă? Aceea care abia reușește să încropească un minim pe economie din urări, felicitări, interviuri și reportaje cu dedicație, articolul vânzându-se ca o banală marfă?

Libertatea presei nu a murit, dar se târâie bolnavă, slugarnic, jos, printre cei nebăgați în seamă. Cine a adus-o aici? Ghici? Atunci când mai îmbobocește un pic, cu vervă, talent și dăruire față de adevăr, față de societate, se găsește un bocanc să o strivească. Fiindcă bocancii care nu agreează presa și libertatea ei, din păcate, s-au înmulțit.

Totuși, trăiască libertatea presei, acolo, pe unde o mai fi, ascunsă, în suflet și în conștiințe!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite