Connect with us

OPINII

Anormalul, ca normalitate!

Publicat

pe

Aţi mai auzit ca, în vreo ţară din lume, procurorii să iasă la miting? Să îşi pună pancarte, lozinci în piept şi deasupra capului, pentru a manifesta împotriva guvernului, împotriva unor modificări legislative? Nu cred. Este ceva specific nouă. Să cochetăm cu absurdul! Să clădim din nimic orice, folosindu-ne de abuz. Dosare penale, interceptări ilegale, supravegheri 24 de ore din 24, cu tot tacâmul aferent, pentru vina de a fi vorbit la telefon cu cineva anume sau pentru că vrea un ins de la butoane să te înfunde şi aşteaptă momentul propice…

Sunt lucruri care ţin de piesele de teatru ale lui Eugen Ionesco, sunt tare ale terorii, amestecate cu penibil şi absurd. Aşa a fost în România ultimilor ani şi unii vor să menţină sistemul. S-a creat o dictatură, nu a legii, ci a celor care o pot aplica după cum le cer interesele, orgoliile, ambiţiile.

Cine este de vină pentru faptul că s-a ajuns până acolo încât procurorii, probabil cei mai bine plătiţi dintre bugetari, cei care au o aureolă de semizei deasupra capului, cei care calcă parcă la 10 centimetri deasupra pământului şi care vorbesc cu omul de rând cu foarte mare sictir, de parcă au în faţa lor un prezumtiv infractor? Politicienii! Ei au tolerat abuzul. Ei l-au înscăunat prin legi nefireşti, neclare, confuze, grăbite, interpretabile.

Aleşii noştri au cohabitat cu binomul, l-au hrănit, mângâiat şi îmbuibat până ce a crescut mare, a devenit puternic şi le-a muşcat mâna, ba chiar i-a devorat fără milă pe mulţi dintre ei.

Să vezi procurorii ieşiţi la miting pentru ce? Este democraţia pusă în pericol, libertatea? Parcă, nu. Din câte ştim, unii dintre procurori au abuzat, transformând libertatea într-o jucărie de tip stalinist. Protestează fiindcă li se cam ia din privilegii. Nu le convine că trebuie să dea şi ei socoteală, atunci când greşesc, fără sau cu bună ştiinţă.

Reclama

Ţara trebuie să intre în matca ei firească. Mi-e frică, din păcate, că nu mai ştim care este firescul, normalul…

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Ei cu ei și noi cu cine?

Publicat

pe

Cabinetul Sigfriend Mureșan este gata. Ce nebunie! Este încărcat la refuz de USR-iști, asortați cu Raluca Țurcan (iar?!) și destui liberali care, sincer, au performat doar în discurs demagogic.

Rămâne guralivul și spontanul confuz Miriță la Apărare. Revine renumitul Drulă, cu abnegația lui bolnăvicioasă de a da la o parte ceea ce nu îi convine. La Mediu, vrea Sigfriend să ne ducem mai departe blestemul cu doamna Buzoianu, iar la Externe să rămânem cu aceeași imagine ștearsă, cenușie? Sebastian Burduja la Energie? Nu, zău? Omul acela plin de el, tare în teorii și alocuțiuni. Impecabil în a nu da rezultate! Și la agricultură, un român get-beget, iubitor de glie, de roade: Tánczos Barna!

Și mai sunt în Cabinetul lui Sigfriend Mureșan două rezerve de premier: Irineu Darău și Alexandru Nazare. Oameni buni, ce facem? Cine ne mânuie păgubos destinele nației din umbră? Țara ar trebui condusă de cei care au câștigat alegerile! E simplu, ca democrația! Hai, la anticipate! Este singurul rost bun!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

De ce pierde România?

Publicat

pe

Inconsecvența politicienilor, jocurile de interese, de culise, găștile formate, fini și afini, nași, unchi, mătușe și nepoți, un cerc ciudat care se învârte nebunește, fără o țintă și nimeni nu îl mai poate opri! Un perpetuum mobile al dezastrului. Analfabetism funcțional. Posturi cheie în stat ocupate prin numiri partinice sau concursuri jalnice, în care cel bun este picat la interviul obligatoriu, la proba fizică sau la semnele de punctuație!

Dezinteresul manifestat față de țară. Colosal! Avalanșă! Totul de fațadă. Lipsa unor programe de guvernare stabile, sigure, cu rezultantă. Legislația schimbată continuu, ca la apelul bocancilor. Deloc în beneficiul românului. Întărirea statului spre absurd, cu tot tacâmul de favoruri, în detrimentul cetățeanului de rând, al mediului privat. Săracul poate să piară înăbușit în taxe, impozite și alte călușuri birocratice.

Statul a devenit ca o cetate de nepătruns, parcă nu mai contează ce se întâmplă dincolo de zidurile sale. Specialii, o clasă hrănită bine, care, în curând, își vor dori case și cartiere securizate deasupra pământului.

Demagogie crasă. Cât carul! Ăla mare, de pe cer! Politicieni orgolioși, ambiție personală. Își ascund slăbiciunea, nepriceperea și neputința în spatele unor discursuri pseudomilitante și patriotarde. Dincolo de cuvintele lor, reci, tip placă zgâriată, multe parcă create de AI, nu este nimic. Inerție!

Nu sunt capabili să facă nici un compromis dacă țara o cere, dacă este nevoie de o asemenea măsură. Nu stăpânesc această artă și nici nu vor. Pentru ei, pare mai important partidul din care fac parte decât țara! Doctrine? Care? Maculatură. Istorie. Totul are gust de ghiveci acru, din care noi suntem siliți să gustăm și să vomăm disperare.

Reclama

Suntem împinși cu bună știință într-un vortex al deznădejdii, din care nu știm dacă mai scăpăm. Noi, cei de acum, și, din păcate, și generațiile viitoare.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

Cele mai citite