Conectați-vă cu noi

ACTUALITATE

Târgovişte: „Sonata Kreutzer”, un spectacol de Mc Ranin care îmbrăcă haina profunzimii extreme!

Publicat

pe

Şi a fost, aseară, la Târgovişte, pe scena Teatrului Tony Bulandra, un regal cultural de excepţie, care ne-a bucurat sufletul şi ne-a hrănit mintea cu un buchet de filosofie existenţială servită prin har şi artă regizorală, prin talent actoricesc dus la limite…

O premieră, un spectacol complex, plin de semnificaţii, mesaje, coduri, pus în scenă de regizorul MC Ranin. O transpunerere scenică cum puţine se întâmplă în România. „Sonata Kreutzer”, după celebra nuvelă cu acelaşi nume de Lev Tolstoi, a îmbrăcat pe scena târgovişteană de trei ori haina profunzimii extreme.

Prima, a fost dată de scriitura marelui geniu al literaturii ruse, a doua – de concepţia regizorală unică a lui MC Ranin şi a treia – de jocul actorilor, care s-au consumat precis, cu exactitate de ceasornic, în universul creat de decor şi de efectele de sunet şi lumină, pentru a traduce trăiri, pentru a exprima, prin gest, mimică, cuvânt şi coregrafie, personajele plămădite de Tolstoi.

Spectatorii, de cum au păşit în sală, au intrat în atmosfera dramei care urma să se deruleze sub ochii lor. Pe scenă, era deja proiectată o furtună, cu valuri uriaşe, tunete, fulgere, zbuciumul apelor aidoma zbuciumului sufletesc, chinurile născute din prea multe întrebări, din prea multe obsesii, din prea multe regrete.

Decorul simplu, dar sugestiv, ca să nu înghită prea mult din spaţiul vital al actorului ce trebuia să exprime reviziunea regizorală, dar care să cuprindă elementele necesare: scaune, canapeaua de tren, măsuţa pe care tronează o sticlă de votcă şi, nu în ultimul rând, instrumentele muzicale – pianul şi violoncelul, de fapt, un fel de unelte care creează sensibilitate, arme care nasc iubire şi contopesc acest sentiment, dar, totodată, animă ura, dorinţă de răzbunare.

În piesa „Sonata Kreutzer”, muzica aduce linişte, iubire, tristeţe, nostalgie, dă naştere la patimi, dar şi la zvârcoliri generate de gelozia patologică a personajului Pozdnîşev. În final, acesta, îmbătat de muzică dar şi de gânduri negre, foloseşte arcuşul (frumoasă şi crudă alcătuire!) să cânte pe trupul soţiei, pe care o iubeşte în modul său ciudat, apăsat, dur, malcom, graţios, ritmic, să îşi trăiască parcă o sumedenie de amintri frumoase, de stări clare sau confuze, dar, în cele din urmă, răpus de gelozie, o ucide…

Viaţa, destinul ca o partitură! Arcuşul, devine arma letală! Tragică, dar superbă această scenă de final, prin valoarea ei artistică. Un tablou excepţional realizat prin tonurile umane folosite de regizor.

„Sonata Kreutzer” expusă de Mc Ranin este povestea unui bărbat care, deşi în tinereţea sa a fost prins în focul desfrânărilor, a vieţii trăite doar pentru plăceri, acum, dezavuează aceste stări, nu le acceptă, sedat fiind de conservatorismul său, de gelozia sa extremă, alimentată şi de băutură, de dorinţa de a-şi ţine soţia lângă el, sechestrată în casă, lângă copii, ruptă de tot ceea ce se întâmplă în jur, de anturaje, de prieteni, de viaţa socială. Îi este teamă ca ea să nu ajungă în braţele altcuiva.

Natalia este o femeie care vrea să iasă din rutina zilnică, care vrea să trăiască altfel, care iubeşte muzica. Din păcate, dorinţele ei nasc întrebări negre…

Podinîşev este ros pe dinăuntru de temerile sale, de neîncredere, vorbeşte cu propria-i conştiinţă, cu autorul, pare a fi însăşi Tolstoi, se explică, pune întrebări, caută răspunsuri, sfaturi, îşi alimentează ura, dorinţa de răzbunare, încearcă să afle mai multe, forţează destinul, deznodământul. Pare un fel de Othello.

Crează chiar el ambianţa, scena menită să o surprindă pe soţia sa, Natalia, în braţele mai tânărului vecin, Truhacevscki. Aceste zvârcoliri ale minţii şi sufletului lui Pozdnîşev sunt bine reliefate de regizor prin proiecţiile unor adâncuri marine, coşmaruri, gânduri negre, nuanţe ale consumului său interior dat de apariţia unor vieţuitoare tenebroase, fiinţe care trăiesc în zone necunoscute. Personajul Vibrează prin muzică gravă şi, totuşi, suavă, caldă, dar plină de neprevăzut.

Actorul Ilie Iordan s-a consumat pe scenă. S-a chinuit pe bune! A expus, prin cuvânt, prin gest şi printr-o excelentă coregrafie, suferinţele unui om, zbuciumul său, căutările sale, îndoiala. Un rol greu, prin multitudinea de aspecte emoţionale, dar dus excelent până la capăt. Artistul a vibrat continuu, neînşelând concepţia regizorului, a demonstrat o vitalitate actoricească de invidiat.

Mihai Verbiţchi, de la Teatrul Naţional din Bucureşti, l-a întruchipat excelent pe titanul literaturii ruse. Parcă însuşi Tolstoi coborâse pe scenă, prins în acest joc dramatic, pe undeva, al coşmarurilor şi trăirilor sale.

Actriţa Iulia Verdeş a ştiut să se muleze, trup, minte şi inimă, pe personajul Natalia, variind neobosit între candoare, gingăşie, poezie şi tensiunea şi conflictul create de soţul său, dar şi de dorinţele ei.

Natalia a vrut să iasă din obişnuitul cotidian, să depăşească statutul de mamă şi soţie de casă, să experimenteze, să încerce altceva, să-şi reanime sentimentele, simţurile, folsindu-l ca mobil al acestui plan pe tânărul violonist Truhacevski.

Gândul său, materializat în cele din urmă, de a vibra împreună cu tânărul vecin, de a se contopi muzical cu acesta, l-a înnebunit pe Pozdnîşev. Aceste stări şi trăiri extreme au fost scheletul pe care a brodat, cu multă sensibilitate dar, totodată, dur, regizorul MC Ranin, transpunând scenic o adevărată operă existenţială…

ACTUALITATE

A trecut la cele veșnice Ștefan Pîrvu, fost protopop al Protoieriei Titu

Publicat

pe

de

Vineri – 4 decembrie 2020, a trecut la cele veşnice Părintele Ștefan Pîrvu, fost Protopop al Protoieriei Titu și slujitor la Parohia Titu Nou. Părintele s-a născut în ziua de 20 martie 1946, în Satul Tomșani, comuna Costești Vale, ca cel de al treilea din cei patru copii ai unor buni creştini, Vasile și Maria Pîrvu. A urmat cursurile școlii generale din comună, iar între anii 1961-1966, pe cele ale Seminarului Teologic din București. Între anii 1966-1970, a urmat cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din București. S-a căsătorit, în anul 1970, cu tânara Rada, profesor de Matematică, cu care are doi fii: Aurelian Pîrvu, Preot la Parohia Titu Nou, și Cristian Ștefan Pîrvu, inginer.

A fost hirotonit preot, pe seama Parohiei Titu Nou, în anul 1970. S-a remarcat prin grija deosebită pe care a avut-o pentru reabilitarea, repictarea, înfrumusețarea și dotarea cu mobilier nou a bisericii parohiale, dar și a bisericii, pe atunci filie a parohiei sale, de la Codreanu. A ridicat capela cimitirului din Parohia Titu Nou. Între anii 1978-1982 a fost contabilul Protoieriei Titu, iar între anii 1982-2005 a fost protopop al acestei protoierii. Iubit și respectat, deopotrivă, de preoți și de credincioși, s-a remarcat prin prestanța, noblețea, generozitatea și dăruirea cu care și-a îndeplinit misiunea sa pastorală. Împreună cu preoții din zonă a cumpărat un necesar sediu pentru protoierie.

Slujba de înmormântare va fi săvârşită în biserica Parohiei Titu Nou, duminică, 6 decembrie 2020, după săvârșirea Sfintei Liturghii. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

BIROUL DE PRESĂ AL ARHIEPISCOPIEI TÂRGOVIȘTEI

Citește în continuare

ACTUALITATE

Voluntariatul manifestă acel bine existent în adâncul omului

Publicat

pe

de

Astăzi – 5 decembrie, când se sărbătorește Ziua Internațională a Voluntariatului, președintele Crucii Roșii Dâmboviţa, vicarul eparhial Ionuț Ghibanu, îi îndeamnă pe toții membrii comunității să se implice, fiecare după putere, pentru rezolvarea unor nevoi concrete, pentru a da o mărturie reală, vie și dinamică de solidaritate, umanitate și filantropie!

„Ca președinte al Societății Naționale de Cruce Roșie, filiala Dâmbovița – organizație care apreciază voluntariatul și se bazează foarte mult pe el, am avut ocazia să cunosc multe persoane dedicate slujirii semenilor, gata de a veni în ajutorul lor și de a contribui la rezolvarea diferitelor provocări, cu deosebită responsabilitate, generozitate și dedicare.

Programele, proiectele și activitățile Crucii Roșii se fundamentează pe voluntariat, pe acea dorință de a te pune în slujba aproapelui și de a-l ajuta, de a-ți aduce o contribuție vie, concretă și necesară la dezvoltarea durabilă a comunității noastre.

Voluntariatul manifestă acel bine existent în adâncul omului, acea nevoie concretă de manifestare a iubirii față de cei de lângă noi și de implicare în problemele comunității, fiind expresia specificului social sau comunitar al ființei umane.

Fapte extraordinare și numeroase lucruri bune s-au întâmplat de-a lungul timpului prin înțeleapta valorificare a voluntariatului, iar aici amintesc pe foarte numeroșii noștri semeni implicați, pe câmpurile de bătălie sau în vremuri de pace, atunci când s-au întâmplat cataclisme, dezastre naturale sau provocate de om, în alinarea suferințelor, ajutorarea concretă cu cele necesare vieții ori rezolvarea unor probleme urgente din anumite timpuri și locuri.

Expresie socială certă a acelei iubiri față de aproapele, propovăduită de Creștinism de două milenii, voluntariatul manifestă o nevoie profundă a sufletului uman și anume aceea de a fi mereu alături de semeni, de a-i ajuta, de a le susține nevoile și lipsurile și de a fi solidari cu ei, mai cu seamă în momentele grele. Altfel spus, este vorba despre a manifesta acea necesară solidaritate umană dincolo de orice limitare sau discriminare, dincolo de orice ideologie, etnie sau gen, de a fi alături de cel de lângă tine și de a nu uita că, înainte de orice, trebuie să fii om în toate momentele vieții, fiindcă încercările existențiale sunt aceleași pentru toți, însă unii le traversează mai ușor, alții mai greu sau chiar sunt înfrânți de ele.

De aceea, avem nevoie unii de alții, avem nevoie de cel de lângă noi, pentru că omul este resursa și comoara cea mai prețioasă a lumii și a vieților noastre, este cu adevărat centrul universului și nu avem voie absolut niciodată să fim nepăsători față de încercările celor de lângă noi.

Adresez, în această zi specială, alese aprecieri și felicitări voluntarilor Crucii Roșii, de oriunde ar fi ei, ca de altfel tuturor voluntarilor implicați necondiționat în situații concrete de ajutorare a semenilor, dorindu-le tuturor mulți ani cu sănătate și împliniri pe măsura dăruirii lor”, a scris părintele vicar pe blogul său.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT



error: Conținutul este protejat!!