Conectați-vă cu noi

OPINII

Politica, o tichie a interesului!

Publicat

pe

Teoretic, de preferat, ar fi ca politica să fie făcută pentru oameni, pentru binele comun, pentru bunăstarea poporului, în numele libertăţii şi al democraţiei. Practic, şi nu este greu să observăm acest lucru, politica se realizează doar pentru un cerc de interese. Legi benefice dezvoltării, favorizatoare tuturor cetăţenilor, se concep doar sporadic şi cu reţinerile de rigoare. Ba chiar cu aplicarea metodei una bună şi alte zece rele, care să o anihilieze, treptat, pe cea care ar putea avea pe termen lung efecte pozitive.

Politicianul cu har, iubitor al naţiei, patriot adevărat, se gândeşte de două ori, de trei ori, înainte de a vorbi şi nu este încrâncenat, nu falsează, nu abuzează de discurs. Se exprimă modest, calm, bine intenţionat, simplu şi fără să deranjeze poporul care, până la urmă, l-a trimis în Parlament.

Ceilalţi, din păcate, prea mulţi, altoiţi pe trupul grupului, fac pe eroii, folosesc figuri de stil, gesticulează, ascund falsitatea mesajului în mişcările lor, în răcnelile cu iz de talent oratoric. Vor să arate cu orice prilej cât de indispensabili sunt. Caută argumente pe care să le folosească la distrugerea adevărului.

Cum ar putea un politician supus şi credincios poporului român să ceară cetăţenilor să nu mai mânânce fasole fiindcă contribuie, prin fâsurile trase, la poluarea universală? Cum ar putea un politician dedicat ţării să critice durerea tuturor românilor care, de 30 de ani, aşteaptă şi ei o autostradă ca în Occident şi pun la cale o formă de a-şi arăta dezamăgirea, tristeţile? Cetăţeni care nu au nominalizat, în demersurile lor, un anume partid, un anume lider, ci o stare de fapt? Dacă eşti politician adevărat, credincios poporului tău, te alături lor, deplângi neajunsul, soarta pe care o avem cu toţii, nu îi numeşti şmecheri şi profitori pe respectivii protestatari. Te descalifici! Cum poate un politician adevărat, care nu este încă uns pe o funcţie ce i-a fost promisă, dar care, prin natura situaţiei, este încă ocupată, să se erijeze în stăpânul acelei instituţii, să iasă în faţă ca şi cum este, de fapt, şef pe acolo, să lanseze programe, să se laude cu ce va face şi va drege?

Asta înseamnă că îţi pasă de ţară, că eşti dezinteresat în tot ceea ce întreprinzi? Că te gândeşti doar la binele comun? Hai, că îmi vine să plâng!

Cum poate un politician pur-sânge să se opună legilor justiţiei, reintrării în normalitate a unor organe care au cam uitat că trăim totuşi într-o ţară europeană, democratică? S-au adus munţi de argumente, s-a demonstrat existenţa statului paralel, au fost dezvăluite abuzurile comise de unii procurori, de alte entităţi ale statului şi ei, politicienii, servitorii naţiunii, spun că nu a fost nimic! Trec cu vederea anomaliile. Provoacă alte discuţii, te duc în alte zone. Acceptă să fii aruncat în puşcărie nevinovat, după făcături, invocând patriotismul, statul de drept!

Comportamentul unora pe care i-am prezentat fără să dăm nume, fiindcă ce mai contează, este unul care dovedeşte clar că nu le pasă de ţară, de popor. Este stilul, ieşirea la interval a celor care sunt roşi de ambiţie, a celor care nu suportă să fie contrazişi, a celor orgolioşi şi care se cred buricul pământului, a celor dispuşi tot timpul să se răzbune pe cei ce le stau în cale. Ei urmăresc doar interesul personal şi al grupului din care provin.

Acolo unde apar găşti, împărţirea caşcavalului în felii doar cât să ajungă supuşilor din grup, curente contradictorii, conflicte, limitare, manipulare, dezinformare, prea mult verb sau prea multă tăcere, ordine discrete de a fi redus la tăcere opozantul, vibrează doar dezmăţatul interes.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Congresul, ca o cremă ieftină de regenerare!

Publicat

pe

Sâmbătă, avem congres! La PSD. Să nu credeţi că va fi la fel ca în 2018, când social-democraţii din toată ţara au venit la Bucureşti pentru a întări poziţia lui Liviu Dragnea. Nici atunci nu a fost tocmai linişte şi prin Sala Palatului se vedeau de la o poştă insuliţe de nemulţumiţi şi abătuţi.

Atunci, din câte îmi amintesc, Viorica Dăncilă, cea care va fi unsă sâmbătă lider al PSD, a candidat pentru funcţia de preşedinte executiv, la ordinul lui Dragnea. Ceilalţi doi candidaţi, Ecaterina Andronescu şi Nicolae Bănicioiu, s-au retras, supăraţi fiindcă nu li s-a permis nici măcar să le vorbească delegaţilor prezenţi. Mai erau pe scenă Marian Neacşu, ales secretar general, ba chiar şi Adrian Ţuţuianu, care, deşi intrase în vizorul echipei de eliminare Dragnea, a reuşit să fie ales vicepreşedinte PSD.

Problemele mari ale partidului nu au fost atinse de lideri. Aceştia s-au temut să vorbească, nu au vrut sau nu au avut acces la microfon. Au dat ceva culoare congresului câţiva bătrâni ai formaţiunii social-democrate, care, îmi amintesc, au vorbit bine, dar totul semăna a literatură povestită unei… incinte aproape goală.

Când s-a dat citire rezultatului votului, parcă doar cei de la Dâmboviţa mai erau prin sală. Era clar că a fost o acţiune care să întărească şi mai mult poziţia lui Dragnea. Era pentru ultima dată când se vota secret, apoi, prin toate organizaţiile, s-a dat voie la binecunoscuta ridicare de mână, simbol clar al manipulării şi dictaturii.

La un an diferenţă, lucrurile s-au schimbat cum numai în politica din România se poate întâmpla. Mulţi dintre cei aleşi atunci, aflaţi în diferite poziţii de conducere, au ajuns la PRO România, iar liderul maximo la puşcărie. Practic, la acel congres din 2018, a început decăderea PSD, lupta pe viaţă şi pe moarte a lui Liviu Dragnea pentru a-i elimina pe toţi cei care îi stăteau în cale, lupta cu propriile probleme.

Acum, constat că fenomenul pare să se repete. Aceeaşi regie, acelaşi tip de organizare, de solidaritate venită de prin filialele judeţene. Cineva vrea să-şi consolideze poziţia şi o va face. Numai că nu va fi chiar aşa de multă linişte ca în 2018. Sunt destui contestastari ai politicii pe care o duce Viorica Dăncilă după încarcerarea lui Dragnea.

Se vede de la o poştă că s-a tras macazul, iar trenul PSD a intrat pe o altă linie, mai blândă, mai înţelegătoare cu toţi aceia de care se temea Dragnea. Nu se mai vorbeşte de stat paralel, de binoame, de protocoale, de legile justiţiei, de luptă cu sistemul nevăzut, de schimbarea lui Isărescu şi lista poate continua.

Unii spun că adoptarea acestui tip de politică, defensivă, are ca scop încercarea de conservare a partidului, de refacere a forţelor obosite, hărţuite şi destabilizate de diferite jocuri interne şi externe, de alegerile europarlamentare, care i-au secătuit pe social-democraţi de vlagă.

La congresul de sâmbătă, Viorica Dăncilă ar vrea să aibă lângă ea oameni fideli, care să nu iasă din front şi care să nu atace la baionetă instituţiile văzute şi nevăzute. Este nevoie de o politică mai moale, mai docilă, mai atentă la caroseria partidului, lovită cu pietre în ultimele luni.

Nici ideea de a aproba prin ordonanţă de urgenţă Codul Administrativ, unde este prevăzută acordarea de pensii speciale primarilor şi preşedinţilor de Consilii Judeţene, nu a fost una bună. Inflamează şi mai mult spiritele în România. Au împărţit social-democraţii gratis muniţie opoziţiei. Parcă fac orice le stă în putinţă să piardă puterea şi să se mai întâlnească cu ea, hăt, departe…

Sămbătă, la congresul de după Dragnea, vom auzi lozinci de genul să fim solidari, uniţi, să nu ne lăsăm învinşi, noi am luptat pentru ţară, pentru popor, avem realizări, grămadă de proiecte, suntem cei mai tari şi alte d’astea uzitate în situaţii limită. Nu vor lipsi îndemnurile de genul „Să fim alături de doamna premier Dăncilă, o femeie de forţă, un social democrat adevărat”… Cine ar putea rosti aşa ceva, ştiu, dar nu spun aici.

Sarea şi piperul congresului îl vor asigura Liviu Pleşoianu şi Codrin Ştefănescu, dacă nu li se vor tăia microfoanele. Mai este de aşteptat un discurs demn de reţinut cel al Gabrielei Firea, dacă e pe lista de vorbitori sau nu se răzgândeşte.

Marea masă a delegaţilor va veni, ca dintodeauna, cu lecţia învăţată, veseli, plictisiţi, neinteresaţi de jocurile de culise şi de drumul pe care a pornit-o partidul. Bufetele din holuri vor reprezenta bucuria şi desfătarea participanţilor.

P.S. Acum, nu ştiu, la congresul de sâmbătă, va fi vot secret sau prin ridicare de mână?

Citește în continuare

OPINII

Abuzul, în haina normalităţii…

Publicat

pe

Nu am nimic împotriva domniei legii, a dreptăţii, a pedepsirii celor vinovaţi dacă ei există cu adevărat, dar nu pot înghiţi abuzul, excesul de zel, folosirea unor instituţii în scop de ameninţare şi intimidare, dosarele făcute la comandă etc.

Poate binomul a existat sau nu, statul paralel este o poveste sau fiinţează cu adevărat. Ce mai contează… Vedem cu ochii noştri cum în societatea românească, democratică, europeană, se propagă unele măsuri de forţă, aduse parcă din cine ştie ce dictaturi bananiere. Sunt români de ai noştri care, din păcate, tot fac apel la astfel de metode. Le face plăcere să timoreze, să inoculeze sentimentele de teamă şi nesiguranţă.

O ţară întreagă s-a cutremurat, s-a mâniat, s-a oripilat când a văzut, pe viu, cum o echipă de mascaţi, în frunte cu un procuror, femeie pe deasupra, a mers să ridice de la locuinţa asistentului maternal o copilă de 8 ani. Cum să nu te apuce durerile de cap când vezi ce forţe au fost implicate într-un asemenea caz…

De obicei, astfel de legiuni apar să ridice infractori periculoşi, criminali, contrabandişti, persoane impreviziblie, capabile de reacţii violente. Să duci mascaţii pentru a lua o fetiţă din cuibul în care trăiese o gramadă de ani a fost clar o greşeală, un act necalculat, care, în loc să tempereze, să bage frica în oameni, în cei care ar putea reacţiona violet, a agitat şi mi mult, a creat revoltă, proteste, a mai pus o etichetă negativă unui sistem care şi aşa nu stă prea bine la capitolul imagine, şi asta fiindcă mai sunt în el indivizi care acţionează neprofesionist, neadecvat, punând într-un con de umbră munca adevăraţilor meseriaşi.

Românul de rând, cel care nu credea în republica procurorilor, în binoame, în sisteme paralele, în subiectivitate în aplicarea legii, acum îşi pune semne de întrebare. Acel incident nefericit, petrecut la Baia de Aramă, i-a stimultat temerile, întrebările, i-a scăzut încrederea în democraţie, în puterea şi echilibrul legii, în dreptate, în oamenii care se ocupă de treburile astea.

Pe bună dreptate îţi faci probleme. Dacă un copil, într-o cauză aproape nevinovată, ce ţine mai mult de legislaţia civilă, este ridicat cu un astfel de dispozitiv, în alte situaţii, ce mai facem? Pentru orice vină, mică sau mare, te poţi trezi cu oameni înarmaţi până în dinţi, cărora li se văd doar ochii de sub cagulă, cum te ridică ca pe un colet. Mascaţii, până la urmă luptători care trebuie să intervină în condiţii de excepţie, nu aveau ce să caute acolo! Putea merge procurorul însoţit de un psiholog bun, un sociolog, un comunicator, să lanseze discuţii, să explice, să caute soluţii…

Parcă se militează în ţara asta pentru drepturile copilului, pentru protejarea integrităţii sale fizice şi psihice şi noi, slujitorii legii, ce facem, îl speriem cu mascaţii? Îl târâm pe stradă? Expunem aceste imagini publicului cu dezinvoltură, ca şi cum ar fi normal? Asta ce înseamnă, că nouă, celor aflaţi în slujba legii, apărătorii cetăţeanului nevinovat, ai statului de drept, nu de drepţi, nu ne pasă, dispunem şi procedăm aşa cum ne convine? Demonstraţiile de forţă ţin de dictaturi, de statele unde democraţia este doar mimată. Cred că, în România, nu poate fi vorba despre aceste lucruri. Sperăm…

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Servicii Web Florin Web



error: Conținutul este protejat!!