Conectați-vă cu noi

OPINII

Politica, o tichie a interesului!

Publicat

pe

Teoretic, de preferat, ar fi ca politica să fie făcută pentru oameni, pentru binele comun, pentru bunăstarea poporului, în numele libertăţii şi al democraţiei. Practic, şi nu este greu să observăm acest lucru, politica se realizează doar pentru un cerc de interese. Legi benefice dezvoltării, favorizatoare tuturor cetăţenilor, se concep doar sporadic şi cu reţinerile de rigoare. Ba chiar cu aplicarea metodei una bună şi alte zece rele, care să o anihilieze, treptat, pe cea care ar putea avea pe termen lung efecte pozitive.

Politicianul cu har, iubitor al naţiei, patriot adevărat, se gândeşte de două ori, de trei ori, înainte de a vorbi şi nu este încrâncenat, nu falsează, nu abuzează de discurs. Se exprimă modest, calm, bine intenţionat, simplu şi fără să deranjeze poporul care, până la urmă, l-a trimis în Parlament.

Ceilalţi, din păcate, prea mulţi, altoiţi pe trupul grupului, fac pe eroii, folosesc figuri de stil, gesticulează, ascund falsitatea mesajului în mişcările lor, în răcnelile cu iz de talent oratoric. Vor să arate cu orice prilej cât de indispensabili sunt. Caută argumente pe care să le folosească la distrugerea adevărului.

Cum ar putea un politician supus şi credincios poporului român să ceară cetăţenilor să nu mai mânânce fasole fiindcă contribuie, prin fâsurile trase, la poluarea universală? Cum ar putea un politician dedicat ţării să critice durerea tuturor românilor care, de 30 de ani, aşteaptă şi ei o autostradă ca în Occident şi pun la cale o formă de a-şi arăta dezamăgirea, tristeţile? Cetăţeni care nu au nominalizat, în demersurile lor, un anume partid, un anume lider, ci o stare de fapt? Dacă eşti politician adevărat, credincios poporului tău, te alături lor, deplângi neajunsul, soarta pe care o avem cu toţii, nu îi numeşti şmecheri şi profitori pe respectivii protestatari. Te descalifici! Cum poate un politician adevărat, care nu este încă uns pe o funcţie ce i-a fost promisă, dar care, prin natura situaţiei, este încă ocupată, să se erijeze în stăpânul acelei instituţii, să iasă în faţă ca şi cum este, de fapt, şef pe acolo, să lanseze programe, să se laude cu ce va face şi va drege?

Asta înseamnă că îţi pasă de ţară, că eşti dezinteresat în tot ceea ce întreprinzi? Că te gândeşti doar la binele comun? Hai, că îmi vine să plâng!

Cum poate un politician pur-sânge să se opună legilor justiţiei, reintrării în normalitate a unor organe care au cam uitat că trăim totuşi într-o ţară europeană, democratică? S-au adus munţi de argumente, s-a demonstrat existenţa statului paralel, au fost dezvăluite abuzurile comise de unii procurori, de alte entităţi ale statului şi ei, politicienii, servitorii naţiunii, spun că nu a fost nimic! Trec cu vederea anomaliile. Provoacă alte discuţii, te duc în alte zone. Acceptă să fii aruncat în puşcărie nevinovat, după făcături, invocând patriotismul, statul de drept!

Comportamentul unora pe care i-am prezentat fără să dăm nume, fiindcă ce mai contează, este unul care dovedeşte clar că nu le pasă de ţară, de popor. Este stilul, ieşirea la interval a celor care sunt roşi de ambiţie, a celor care nu suportă să fie contrazişi, a celor orgolioşi şi care se cred buricul pământului, a celor dispuşi tot timpul să se răzbune pe cei ce le stau în cale. Ei urmăresc doar interesul personal şi al grupului din care provin.

Acolo unde apar găşti, împărţirea caşcavalului în felii doar cât să ajungă supuşilor din grup, curente contradictorii, conflicte, limitare, manipulare, dezinformare, prea mult verb sau prea multă tăcere, ordine discrete de a fi redus la tăcere opozantul, vibrează doar dezmăţatul interes.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Sfidarea, ca normă a democraţiei!

Publicat

pe

Mă cuprinde lehamitea, scârba, când văd cum ne sfidează unii oameni, care trăiesc ca nababii din banul public, cu maşină la scară, cu conturile grase, cu tot soiul de facilităţi, stăpâni, de cele mai multe ori, pe viaţa muritorului de rând.

Nu vrea burghezul comunist aflat la cârma unor instituţii de forţă, păstrat în jilţuri de pe vremea lui Ceauşeacu, să se retragă când i se găsesc diferite vine, când se află că nu a fost tocmai uşă de biserică, aşa cum se credea.

Mentalitatea celor care au impresia că li se cuvine totul, caracterul unor indivizi care şi-au făcut un ideal din a-i timora pe alţi, din a-i abuza şi persecuta, de a răspunde unor comenzi venite prin varii canale, de a te executa când i se cere fără milă şi remuşcări, încă rezistă, ba chiar înfloreşte în România!

Asistăm, de mai multe zile, la un spectacol grotesc, pe care ni-l oferă procurorul general al României, Augustin Lazăr, acest înalt funcţionar al statului, care nu ştie ce înseamnă cum este să trăieşti de azi pe mâine, care de-o viaţă s-a adăpat la găleata de aur a banului public, acum, când s-a demonstrat, cu martori, că, în perioada comunistă, ca tânăr procuror, a dat dovadă de un comportament inuman vizavi de unii români care luptau împotriva regimului comunist. Un procuror care a slujit Aiudul, una dintre cele mai groaznice închisori din România, nu vrea să se retragă din funcţie. Ţine cu dinţii de scaun. Cineva îi spune să nu cedeze, să stea acolo, să agite spiritele, să arate că sistemul este încă în forţă. Ce atâta democraţie!

Comportamentul discreţionar, la ordin, este încă tare prin instituţiile de forţă ale statului, de parcă nu am şti. Avem exemple nenumărate. Şi, din păcate, unii nu se sfiesc să o arate. Augustin Lazăr nu vrea să facă un pas înapoi. Merge înainte. Sfidează. Ne consideră proşti, pigmei, neînsemnaţi, neputincioşi. Ba chiar se crede el victima unor comploturi politice!

Nu-ţi vine să crezi că tocmai apărătorii democraţiei şi libertăţii, aceia care reprezintă partidele istorice a-i căror înaintaşi au pătimit şi au pierit în închisorile comuniste, care au trăit şi s-au confruntat cu cerberii sistemului stalinist, tac şi fac pe mieluşeii. Ruşinos!

Citește în continuare

OPINII

Incursiune prin… obişnuit!

Publicat

pe

Vedem cum ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, a început să umble prin lume, precum o făcea odată Vodă Cuza, pentru a vedea cum stau lucrurile şi pentru a-i prinde pe cei care umblau cu ocaua mică.

Metoda doamnei Pintea de a realiza vizite neanunţate, la ore când, tu, cadru medical, nu te mai aştepţi să vină vreun ministru peste tine în spital, este arhaică, rudimentară şi dovedeşte că nu suntem serioşi. Nu ar trebui ca un demnitar să facă acest lucru, adică să descindă noaptea pe nepusă masă într-un spital. Ar trebui să aibă încredere în sistemul pe care îl coordonează, în oamenii care îl alcătuiesc, în principii. Dar se vede treaba că, la noi, mai durează cu alinierea la standardele normalităţii occidentale, suntem mai balcanici, mai delăsători… Carenţe venite din istorie până la urmă!

Totuşi, metoda Pintea a dat roade! A găsit foarte multe lucruri în neregulă. Ce bucurie. Ce recoltă… S-a lăsat cu demisii, cu sancţiuni, cu, cu… Şefa peste sănătatea naţiei a văzut că prin spitalele patriei este încă degringoladă. Şi asta după ce salariile mediciilor şi asistenţilor le-au prins din urmă pe cele ale confraţilor din Occident, fără să mai punem la socoteală tradiţia valahă, respectiv, nelipsita şpagă numită, politicos, atenţie pentru promtitudine şi profesionalism!

A putut să vadă doamna Pintea, cu ochii ei, de parcă nu ştia, că treburile nu merg deloc bine prin unităţile noastre medicale, nici măcar după normative, că nu punem la socoteală picurii de umanitate şi responsabilitate. A putut să constate doamna Pintea că bietul pacient, când se plânge la presă sau pe reţelele de socializare, nu o face de dragul de a ieşi în faţă, de a capta atenţia şi like-urile după care aleargă în general internauţii, ci se confruntă cu închistarea unui sistem bolnav, care ştie să se autoconserve, să se autoprotejeze, indiferent de împrejurările politice şi sociale…

A mers Sorina Pintea, la ceas de noapte, prin câteva spitale şi, spre tristeţea noastră, nu a găsit în niciunul oaza mult dorită a încrederii şi speranţei, nu a găsit treburile desfăşurându-se ceas. Peste tot probleme, dezordine, sfidare, apatie, rutină.

Vestea că ministra Sănătăţii nu are somn şi pleacă prin spitale i-a pus în stare de alarmă pe managerii de unităţi medicale, care au dat, pe aici, pe colea, ordine cu „aveţi grijă, puneţi-vă la punct, să nu aud de necazuri” şi alte d’astea care se practică la noi doar când se porneşte ceva neprevăzut, că, în rest, curgem malcom, ca dintotdeauna, fără să ne pese de conceputul de bine comun. Trece şi asta. Ne revenim. Normalitatea e plicticoasă.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Servicii Web Florin Web



error: Conținutul este protejat!!