Connect with us

OPINII

Statul paralel, în diverse… sortimente!

Publicat

pe

Suntem aşa de prinşi să relatăm conflictele dintre politicieni, cum se înjură reciproc, cum îşi găsesc unii altora diferite vine, deşi clasa politică românească în ultimii ani, în afară de faptul că s-a îmbogăţit şi a trăit regeşte adăpându-se din visteria statului, nu a produs lucruri esenţiale pentru acest popor, încât parcă nu mai vedem ce se întâmplă cu adevărat urât în jurul nostru. Au creat binomuri, structuri paralele de putere, au stimulat aparatul represiv, au întărit ideea de delaţiune, au dat mână liberă oricărui cioflingar, în uniformă sau în civil, să te urmărească non-stop, să te asculte ce vorbeşti la telefon ca o delectare, cu mandat sau fără, să-ţi schiţeze dosare, să te tracaseze, să abuzeze de funcţia vremelnică pe care o deţine…

Aflăm că, prin 2013, sub oblăduirea lui Victor Ponta (câte s-au mai făcut şi atunci!), s-a mai creat o structură, un binom, cum spune maestrul Cristoiu. Încă o armă represivă care să îi pună la zid, imediat şi sigur, pe cei care ies din front, care marşează prea mult pe ideea de libertate, pe ceea ce puternicii zilei cred că este un desfrâu al democraţiei.

Procurorii lucrează mână în mână cu inspectorii fiscali. Crează dosare, caută acul în carul cu fân, poate chiar inventează acul sau carul, se nasc infracţiuni la comandă. Este de neimaginat ce au putut politicienii ăştia ai noştri să creeze în România de după 1989! Zici că au mers să se şcolească în Venezuela sau Guatemala, să nu mă duc mai departe în inima Africii. Şi aşa, se spunea, odată, că ar trebui să ne mutăm în Congo, pe vremea altui premier celebru!

Auzisem, în urmă cu ceva ani, că ofiţerii SRI au fost detaşaţi în masă prin ANAF-uri, dar acum, prin investigaţiile făcute de maestrul Ion Cristoiu, am aflat că asta a fost nimic. Ciucurei la ureche! Conform unui protocol semnat, în vremea lui Victor Ponta, între Parchetul General şi ANAF, inspectotrii fiscali au lucrat cot la cot cu procurorii la facerea de dosare. Ba chiar s-au mutat cu bagaje, uniforme şi insigne în sediile parchetelor. Şi, uite aşa, româneşte, în timp ce ne hlizim la Dăncilă, mârâim la Dragnea, facem ochii mari la Tăriceanu, ne strâmbăm la Cioloş, admirăm abnegaţia declarativă a USR-iştilor, aplaudăm ascensiunea lui Ponta, băieţii lucrează, bine mersi, pentru liniştea noastră, fiindcă actul cu pricina, protocolul, este în picioare, nu l-a abrogat nimeni!

Se dau puternicii zilei de ceasul morţii ca să nu ajungă Kovesi la Parchetul European, dar purceaua se pare că este ţeapănă şi proptită cu fundul în uşă chiar în ograda noastră. Şi toată lumea se face că nu vede!

Democraţia noastră originală şi folosită din exces pentru interesul celor care ne conduc, se vede treaba, a creat mai multe state paralele. Fiecare cu binomul sau trinomul lui! Şi câte or mai fi. Unde ajungem în asemenea situaţie? Ne mai mirăm de ce nu avem autostrăzi, de ce nu am aderat la spaţiul Shengen, de ce există sărăcie, de ce nu avem spitale? Avem un apetit nemăsurat spre represiune, spre asuprirea şi ţinerea piciorului pe gâtul celui care iese din formaţie. Suntem orgolioşi, ambiţioşi în a face rău cu orice preţ şi dezinteresat. Este şi o expresie pe care o folosesc unii politicieni răzbunători şi mai libertini în exprimare când vorbesc de cei care li se opun. „Îi calc pe cap”.

Ne vom reveni vreodată? Se vor întoarece reprezentanţii instituţiilor de forţă şi neforţă, cum ar fi normal, european, democratic, firesc, fiecare în cazărmile lor, să-şi vadă de treabă omeneşte? Vom vedea desfiinţate comando-urile acestea care seamănă subtil în noi teroarea şi dragostea de a-ţi lua lumea în cap? Până atunci, ne bucurăm de statul paralel în diverse sortimente, ca la tarabă, să ajungă la toată lumea, să ne sature pe toţi de democraţie!

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Cioc-cioc, bate la ușă noul USL

Publicat

pe

Se tot aude că, pe la vârfurile puterii politice, unde se urmărește mai puțin ceea ce mișcă prin țară dar se țin urechile lipite de Bruxelles și Washington, se pun la cale liste comune PSD-PNL, la snopul de alegeri din 2024. În mod special la cele europarlamentare și parlamentare. De președinție și locale, unde cu siguranţă s-ar inflama rău spiritele, încă nu circulă zvonuri din astea deșucheate și croite parcă în alte cancelarii europene.

În țară, cei mai mici, pătura de lână a celor două formațiuni care își țin liderii bine înfipți în jilțurile guvernamentale, nici nu vor să audă de liste comune. Cum să creezi acest ghiveci politico-electoral? Cum să așezi alături, să îi faci să zâmbească, să se pupe, să-și strângă mâinile precum frații de cruce, doi politicieni, de la PNL și PSD, care, ani de zile, nu s-au înghițit nici cu lapte bătut?

Să apari în fața electoratul și ce să spui? Vrăjeli. Demagogie. Că ne-am adunat să salvăm țara? Că această conjunctură europeană nefericită ne determină să acționăm în acest mod? Greu de crezut că asemenea broască va mai fi înghițită de cetățean. Știți ce ar urma? Afluirea spontană spre partidele și liderii cu gură mare care prin mutarea „deșteaptă” a protagoniștilor de pe tabla de șah a puterii primesc aer proaspăt. Adică, voturi.

Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă tot aruncă fumigene legate de listele comune. Testează teritoriul. Așteaptă să iasă în față nemulțumiții. Ori să îi cunoască și să încerce să îi îndrepte, ori să îi căsăpească. Rămâne de văzut. Ciolacu pare mai șiret. Dacă activul nu vrea și nu vrea liste comune, nu o va face. Ciucă, fiindcă oricum este pe drojdie în partid, dar răspunde bine la comenzile de afară, va mai cârcoti. Rămâne de văzut. Câștigă țara sau ordinul din afară.

Un semnal interesant l-a dat Grindeanu, ministrul Transporturilor, considerat a fi a doua voce în PSD și un posibil succesor cu șanse mari al lui Marcel Ciolacu. A spus clar prim-vicepreședintele social-democrat că „în acest moment nu există argumente” pentru varianta unor liste comune cu PNL alegerile europarlamentare din 2024. Punct și de la capăt. La capăt este Marcel Ciolacu. Dar, atenție, Grindeanu a vorbit doar de alegerile europarlamentare, restul a rămas lipit pe gard. Așa că inițiatorii listelor comune, dacă văd că la europarlamentare lucrurile nu ies bine, vor întinde coarda cu parlamentarele, prezidențialele și, de ce nu, localele. Noul USL bate la ușă. Deocamdată, voalat.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Revoluția fiscală și mita de un milion de lei

Publicat

pe

Se întâmplă ceva trist și ciudat. Politicienii români, prinși în rosturile planetare, nevrând să iasă din plutonul secular în care ne aflăm cu blândețea și pacea noastră, uneori profundă până la naivitate, nu realizează că pierd teren în fața cetățenilor români, că prostimea începe să își pună întrebări, să facă alergie la tronurile de aur ale lumii și la planurile lor de a ne transforma în oameni de fermă.

Înainte cu câteva luni de super anul electoral 2024, pentru români începe încă un pic de urgie, se dă iar drumul la câinii taxelor și impozitelor. Premierul Ciolacu ne asigură că ține bine de lanțul fiarelor, că nu îi lasă să ne muște profund, doar ne zdrențuiesc un pic izmenele. Motive sunt multe. Și, cum se întâmplă mereu în politică, se pasează responsabilitatea eșecului în gestionarea țării asupra celor care au diriguit treburile țării în pandemie și după. De parcă mulți dintre cei aflați acum la cârmă nu beau și fumat trabucuri cu Orban Ludovic prin Palatul Victoria, pe vremea când oamenii simpli umblau năuci pe străzi, oblujiți în măști neconforme aduse de firme de casă de pe te miri unde!

Politica, cam întotdeauna, se bazează pe sintagma „una zicem, alta facem”. Nu se potrivesc pliantele și flayerele electorale cu ceea ce este pe ogor. Știe toată lumea treaba asta, dar coana Mița, politiciana, trebuie gătită bine. Și uite unde am ajuns! Din nou la fundul sacului. Pentru noi, pulimea, cei care mergem la vot și nu știm dacă opțiunea noastră rămâne aceeași sau este convertită pe rețele și în servere complexe, începe din nou depresia. Poate din cauza asta stau liniștiți politicienii din vârful absolut. Știu ei ce știu! La alegeri, se merge pe calcule exacte, algoritmi, procente, permutări și un pic de entuziasm de fațadă ascuns în imagini fotoshopate.

Acum, parcă totul ține doar de ambalaj. Cei care mai performează, care vor să demonstreze că politica este totuși pentru oameni, pentru prosperitatea poporului, sunt loviți imediat sub centură de câte un pumn a la Buzatu. Păi, unuia care ia mită, la o strigare, la un petec de drum, milionul de lei, ce îi mai pasă de revoluția fiscală a lui Marcel Ciolacu? Îl doare în cot!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite