Conectați-vă cu noi

OPINII

Statul paralel, în diverse… sortimente!

Publicat

pe

Suntem aşa de prinşi să relatăm conflictele dintre politicieni, cum se înjură reciproc, cum îşi găsesc unii altora diferite vine, deşi clasa politică românească în ultimii ani, în afară de faptul că s-a îmbogăţit şi a trăit regeşte adăpându-se din visteria statului, nu a produs lucruri esenţiale pentru acest popor, încât parcă nu mai vedem ce se întâmplă cu adevărat urât în jurul nostru. Au creat binomuri, structuri paralele de putere, au stimulat aparatul represiv, au întărit ideea de delaţiune, au dat mână liberă oricărui cioflingar, în uniformă sau în civil, să te urmărească non-stop, să te asculte ce vorbeşti la telefon ca o delectare, cu mandat sau fără, să-ţi schiţeze dosare, să te tracaseze, să abuzeze de funcţia vremelnică pe care o deţine…

Aflăm că, prin 2013, sub oblăduirea lui Victor Ponta (câte s-au mai făcut şi atunci!), s-a mai creat o structură, un binom, cum spune maestrul Cristoiu. Încă o armă represivă care să îi pună la zid, imediat şi sigur, pe cei care ies din front, care marşează prea mult pe ideea de libertate, pe ceea ce puternicii zilei cred că este un desfrâu al democraţiei.

Procurorii lucrează mână în mână cu inspectorii fiscali. Crează dosare, caută acul în carul cu fân, poate chiar inventează acul sau carul, se nasc infracţiuni la comandă. Este de neimaginat ce au putut politicienii ăştia ai noştri să creeze în România de după 1989! Zici că au mers să se şcolească în Venezuela sau Guatemala, să nu mă duc mai departe în inima Africii. Şi aşa, se spunea, odată, că ar trebui să ne mutăm în Congo, pe vremea altui premier celebru!

Auzisem, în urmă cu ceva ani, că ofiţerii SRI au fost detaşaţi în masă prin ANAF-uri, dar acum, prin investigaţiile făcute de maestrul Ion Cristoiu, am aflat că asta a fost nimic. Ciucurei la ureche! Conform unui protocol semnat, în vremea lui Victor Ponta, între Parchetul General şi ANAF, inspectotrii fiscali au lucrat cot la cot cu procurorii la facerea de dosare. Ba chiar s-au mutat cu bagaje, uniforme şi insigne în sediile parchetelor. Şi, uite aşa, româneşte, în timp ce ne hlizim la Dăncilă, mârâim la Dragnea, facem ochii mari la Tăriceanu, ne strâmbăm la Cioloş, admirăm abnegaţia declarativă a USR-iştilor, aplaudăm ascensiunea lui Ponta, băieţii lucrează, bine mersi, pentru liniştea noastră, fiindcă actul cu pricina, protocolul, este în picioare, nu l-a abrogat nimeni!

Se dau puternicii zilei de ceasul morţii ca să nu ajungă Kovesi la Parchetul European, dar purceaua se pare că este ţeapănă şi proptită cu fundul în uşă chiar în ograda noastră. Şi toată lumea se face că nu vede!

Democraţia noastră originală şi folosită din exces pentru interesul celor care ne conduc, se vede treaba, a creat mai multe state paralele. Fiecare cu binomul sau trinomul lui! Şi câte or mai fi. Unde ajungem în asemenea situaţie? Ne mai mirăm de ce nu avem autostrăzi, de ce nu am aderat la spaţiul Shengen, de ce există sărăcie, de ce nu avem spitale? Avem un apetit nemăsurat spre represiune, spre asuprirea şi ţinerea piciorului pe gâtul celui care iese din formaţie. Suntem orgolioşi, ambiţioşi în a face rău cu orice preţ şi dezinteresat. Este şi o expresie pe care o folosesc unii politicieni răzbunători şi mai libertini în exprimare când vorbesc de cei care li se opun. „Îi calc pe cap”.

Ne vom reveni vreodată? Se vor întoarece reprezentanţii instituţiilor de forţă şi neforţă, cum ar fi normal, european, democratic, firesc, fiecare în cazărmile lor, să-şi vadă de treabă omeneşte? Vom vedea desfiinţate comando-urile acestea care seamănă subtil în noi teroarea şi dragostea de a-ţi lua lumea în cap? Până atunci, ne bucurăm de statul paralel în diverse sortimente, ca la tarabă, să ajungă la toată lumea, să ne sature pe toţi de democraţie!

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Cheful premierului, ca un păcat iertat…

Publicat

pe

Sunt un pic dezamăgit de reacția opiniei publice, a presei, în general, vizavi de episodul grotesc, cinic, sfidător al premierului Orban care, în plină pandemie, își sărbătorea în obiectivul de înaltă securitate numit Palatul Victoria, ziua de naștere. Era Ludovicul înconjurat de câțiva miniștri, care stăteau răsturnați pe fotoliii, unii chiar fumau trabuc, ca semn al grandorii.

Întâmplarea a făcut câteva valuri. S-a aprins ușor focul pe rețelele de socializare, câteva comentarii și editoriale scoase de anumiți jurnaliști. Televiziunile, nici măcar cele la care ne-am fi așteptat, nu prea au băgat în seamă subiectul. Ce mai, s-a pus batista pe țambal! A devenit gafă impardonabilă, un banal can-can.

Am constatat, ulterior, că mai important decât fenomenul deosebit de sfidător și arogant al celor întâmplate era să se afle cine a produs fotografia. Prezenta mai mult interes persoana care a imortalizat penibilul moment. Ce importanță mai avea dovada intensă a ciocoismului, a încălcării unor norme chiar de către cei care le-au emis? Să dăm de urmă fotografului! Și, uite așa, a fost manipulat cetățeanul și ocolită problema esențială…

Într-o țară civilizată, după o asemenea scenă, ar fi urmat demisia Cabinetului, valuri de nemulțumiri, poate chiar proteste stradale. La noi, nimic. Bășcălie! Am înghițit-o și pe asta. Ne-am mulțumit cu scuzele premierului Orban. Nu au fost suficiente și nu ar fi trebuit acceptate. Să apară și să spună așa, sec, fără nicio jenă, fără remușcare, că greșeala este omenească.

Păi, tovarășe Orban, noi nu te-am trimis la putere să greșești și să te scuzi apoi! Acolo trebuia să fii spumă de exemplu. Ești plătit regește din bani publici să gestionezi așa cum trebuie țara. Nu să transformi Palatul Victoria, biroul de Premier, în loc de petrecere sfidătoare!

Citește în continuare

OPINII

Opoziția ca putere și opoziția ca opoziție!

Publicat

pe

Sincer, în momentul de față, când aud că avem în Parlament partide de opoziție la PNL, am o tresărire ușoară. Nu îmi vine să cred acest lucru. Poate sună bine din punct de vedere politologic, dar, faptic, lucrurilor nu stau întocmai așa.

Într-adevăr, PNL este la guvernare. Dar cine i-a adus? Cine l-a înscăunat de două ori pe Ludovic Orban, ba le-a mai votat masiv și stările de urgență și alertă pe care acum le critică toată lumea? Liberalii, de unii singuri, ar fi fost pe făraș demult. Nici cu ajutorul USR, care a devenit ușor transparent, nu ar fi făcut o majoritate stabilă în Parlament.

PSD, care este acum în Opoziție, deși nu ar fi trebuit, fiindcă avea forțe și resurse să conducă țara, singuri, cu ALDE, cu PRO România sau într-un guvern de uniune națională, dorește să creeze marea opoziție unită. Păi, o opoziție la ce? La partidul lui Klaus Iohannis și Ludovic Orban ajuns la putere conjunctural și pe baza unui joc ciudat apărut imediat după alegerile europarlamentare?

PNL a gafat la greu, și prin decizie politică și guvernamentală, și prin tot soiul de întâmplări insolite (vezi cheful de la Palatul Victoria). Sau, așa cum se fac calculele politice șablon, opoziția care stăpânește Parlamentul a vrut să pornească o reacție de erodare masivă a liberalilor, să-i clatine de pe picioare. A reușit, dar cu riscuri mari și cu propria bălăbăneală.

Alianța dintre PSD-ALDE și PRO România este o figură de stil, un concept care nu se știe cât va funcționa, fiindcă sunt orgolii cam peste tot, iar ca imagine, că forță, PNL nu reprezintă chiar așa un mamut politic de care să se teamă cei care se numesc acum opoziție.

Din punctul meu de vedere, opoziție te chemi atunci când urli în Parlament fiindcă se fac legi aiurea și, prin numărul mic de aleși, nu ai forță să le schimbi, să le echilibrezi. Dar, deocamdată, în Parlamentul României, opoziția poate propune și adopta singură legi. Nici un proiect nu poate trece fără votul majoritar al… opoziției!

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT



error: Conținutul este protejat!!