Connect with us

OPINII

Statul paralel, în diverse… sortimente!

Publicat

pe

Suntem aşa de prinşi să relatăm conflictele dintre politicieni, cum se înjură reciproc, cum îşi găsesc unii altora diferite vine, deşi clasa politică românească în ultimii ani, în afară de faptul că s-a îmbogăţit şi a trăit regeşte adăpându-se din visteria statului, nu a produs lucruri esenţiale pentru acest popor, încât parcă nu mai vedem ce se întâmplă cu adevărat urât în jurul nostru. Au creat binomuri, structuri paralele de putere, au stimulat aparatul represiv, au întărit ideea de delaţiune, au dat mână liberă oricărui cioflingar, în uniformă sau în civil, să te urmărească non-stop, să te asculte ce vorbeşti la telefon ca o delectare, cu mandat sau fără, să-ţi schiţeze dosare, să te tracaseze, să abuzeze de funcţia vremelnică pe care o deţine…

Aflăm că, prin 2013, sub oblăduirea lui Victor Ponta (câte s-au mai făcut şi atunci!), s-a mai creat o structură, un binom, cum spune maestrul Cristoiu. Încă o armă represivă care să îi pună la zid, imediat şi sigur, pe cei care ies din front, care marşează prea mult pe ideea de libertate, pe ceea ce puternicii zilei cred că este un desfrâu al democraţiei.

Procurorii lucrează mână în mână cu inspectorii fiscali. Crează dosare, caută acul în carul cu fân, poate chiar inventează acul sau carul, se nasc infracţiuni la comandă. Este de neimaginat ce au putut politicienii ăştia ai noştri să creeze în România de după 1989! Zici că au mers să se şcolească în Venezuela sau Guatemala, să nu mă duc mai departe în inima Africii. Şi aşa, se spunea, odată, că ar trebui să ne mutăm în Congo, pe vremea altui premier celebru!

Auzisem, în urmă cu ceva ani, că ofiţerii SRI au fost detaşaţi în masă prin ANAF-uri, dar acum, prin investigaţiile făcute de maestrul Ion Cristoiu, am aflat că asta a fost nimic. Ciucurei la ureche! Conform unui protocol semnat, în vremea lui Victor Ponta, între Parchetul General şi ANAF, inspectotrii fiscali au lucrat cot la cot cu procurorii la facerea de dosare. Ba chiar s-au mutat cu bagaje, uniforme şi insigne în sediile parchetelor. Şi, uite aşa, româneşte, în timp ce ne hlizim la Dăncilă, mârâim la Dragnea, facem ochii mari la Tăriceanu, ne strâmbăm la Cioloş, admirăm abnegaţia declarativă a USR-iştilor, aplaudăm ascensiunea lui Ponta, băieţii lucrează, bine mersi, pentru liniştea noastră, fiindcă actul cu pricina, protocolul, este în picioare, nu l-a abrogat nimeni!

Se dau puternicii zilei de ceasul morţii ca să nu ajungă Kovesi la Parchetul European, dar purceaua se pare că este ţeapănă şi proptită cu fundul în uşă chiar în ograda noastră. Şi toată lumea se face că nu vede!

Democraţia noastră originală şi folosită din exces pentru interesul celor care ne conduc, se vede treaba, a creat mai multe state paralele. Fiecare cu binomul sau trinomul lui! Şi câte or mai fi. Unde ajungem în asemenea situaţie? Ne mai mirăm de ce nu avem autostrăzi, de ce nu am aderat la spaţiul Shengen, de ce există sărăcie, de ce nu avem spitale? Avem un apetit nemăsurat spre represiune, spre asuprirea şi ţinerea piciorului pe gâtul celui care iese din formaţie. Suntem orgolioşi, ambiţioşi în a face rău cu orice preţ şi dezinteresat. Este şi o expresie pe care o folosesc unii politicieni răzbunători şi mai libertini în exprimare când vorbesc de cei care li se opun. „Îi calc pe cap”.

Ne vom reveni vreodată? Se vor întoarece reprezentanţii instituţiilor de forţă şi neforţă, cum ar fi normal, european, democratic, firesc, fiecare în cazărmile lor, să-şi vadă de treabă omeneşte? Vom vedea desfiinţate comando-urile acestea care seamănă subtil în noi teroarea şi dragostea de a-ţi lua lumea în cap? Până atunci, ne bucurăm de statul paralel în diverse sortimente, ca la tarabă, să ajungă la toată lumea, să ne sature pe toţi de democraţie!

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Pulanul, ca remediu anticoronavirus…

Publicat

pe

Starea de alertă pe care onor Guvernul ne-o tot prelungește pe mâna lui Raed Arafat, restricțiile impuse de lege, a creat și un soi de vrajă care se pare că i-a cam luat de cap pe unii purtători de uniformă a statului. Își ies din pepeni vigilenții polițiști și jandarmi exact când și cum nu trebuie.

La orele de comunicare pe care le fac, în special cei aduși în sistem din sursă externă, nu li se spune probabil cum trebuie să poarte un dialog cu cetățeanul, cum să-i studieze comportamentul, personalitatea, obiceiurile, tarele de caracter și să acționeze diferit în funcție de situație.

Ce atâta studiu și talent! Pulanul este argumentul suprem pentru unii dintre apărătorii legii care fac dezacorduri gramaticale până și în procesele verbale de contravenție. Îl ai în mână, dai cu el. Nu contează pe cine lovești. Bărbat, femeie, bătrân. Până la urmă, au și ei dreptate.

Toți suntem egali în fața legii. Cred că așa au gândit polițiștii dintr-o comună din Ardeal când au tăbărât să bată a femeie fiindcă nu purta mască de protecție! Nu a înțeles cum stă treaba cu starea de alertă, i-au aplicat o corecție! Ca în India. Pe acolo am auzit că se mai poartă astfel de sancțiuni.

Săritul calului este cumva specific românilor, indiferent din ce castă sau grup provin, dar cred că trebuie să îi punem stop. Să lovești o femeie, tu polițist, indiferent de condiția ei socială și mentală, fiindcă nu purta obiectul care ne amărește viața de atâta timp, mi se pare o mizerie.

Polițiștii respectivi ar trebui să fie dezbrăcați de haina statului și trimiși la munca pământului. Sau la pensie, că este o modă acum ca, după ce faci o prostie, sistemul să îți propună să devii pensionar.

Citește în continuare

OPINII

Ursul Arthur și noua aristocrație…

Publicat

pe

Și au trecut și Sfintele Sărbători de Paște. Așa se întâmplă mereu. Ne revenim din vraja mai mult de sorginte alimentară, pitită și de data aceasta sub măștile de protecție, și intrăm în obișnuit.

Am început starea de normalitate în bolnăvicioasa societate românească, pentru care nu s-a găsit încă un vaccin, cu uciderea ursului Arthur, cel mai mare exemplar din specia sa, care mai hălăduia prin pădurile României. A venit un prinț de prin Austria plin de bani și l-a culcat la pământ. Așa, din pasiune pentru vânătoare.

Românii noștri, cei care ar trebui să protejeze fauna și flora care ne-au mai rămas, s-au făcut preș în fața nobilului. Așa este tradiția istorică. Nu putem face rabat în contemporaneitate de ea. Mai ales că „prinții” s-au înmulțit și în România, nu numai în Europa. Dispun de bani, putere și multă nesimțire, absolut necesară când vrei să calci pe capetele celor din jur, când vrei să acaparezi totul.

Povestea tragică a ursului Arthur este, așa, o bombonică acrișoară pe tortul a tot ceea ce se întâmplă ilegal și ciudat în țărișoara noastră. Au băieții rezervații de vânătoare întinse, nici nu se mai știe bine numărul orataniilor de pe acolo, tocmai pentru a le împușca fără probleme. Au cabane, paznici cu Rover și pistol la brâu, iar proprietățile sunt împrejmuite cu garduri electrice. Unii le-au mai desființat după ce și-au văzut atinse scopurile. Așa că drama bietului Arthur este o boare în marea de lucruri urâte care se întâmplă la noi, din păcate cu știința unor reprezentanți ai statului.

Vânarea ursului brun cel mai mare din Europa care trăise totuși liniștit prin pădurile românești vreo 17 ani arată că noi, ăștia mulți, nu prea contăm în ochii noii aristocrații, ai celor care aspiră totul și pe care, nu de puține ori, îi vezi în haită cum își etalează, zic ei, prietenia pe rețelele de socializare. Pentru acești soi de prinți, totul este de vânat. Arthur a creat acum doar un simbol.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT