Conectați-vă cu noi

OPINII

Statul paralel, în diverse… sortimente!

Publicat

pe

Suntem aşa de prinşi să relatăm conflictele dintre politicieni, cum se înjură reciproc, cum îşi găsesc unii altora diferite vine, deşi clasa politică românească în ultimii ani, în afară de faptul că s-a îmbogăţit şi a trăit regeşte adăpându-se din visteria statului, nu a produs lucruri esenţiale pentru acest popor, încât parcă nu mai vedem ce se întâmplă cu adevărat urât în jurul nostru. Au creat binomuri, structuri paralele de putere, au stimulat aparatul represiv, au întărit ideea de delaţiune, au dat mână liberă oricărui cioflingar, în uniformă sau în civil, să te urmărească non-stop, să te asculte ce vorbeşti la telefon ca o delectare, cu mandat sau fără, să-ţi schiţeze dosare, să te tracaseze, să abuzeze de funcţia vremelnică pe care o deţine…

Aflăm că, prin 2013, sub oblăduirea lui Victor Ponta (câte s-au mai făcut şi atunci!), s-a mai creat o structură, un binom, cum spune maestrul Cristoiu. Încă o armă represivă care să îi pună la zid, imediat şi sigur, pe cei care ies din front, care marşează prea mult pe ideea de libertate, pe ceea ce puternicii zilei cred că este un desfrâu al democraţiei.

Procurorii lucrează mână în mână cu inspectorii fiscali. Crează dosare, caută acul în carul cu fân, poate chiar inventează acul sau carul, se nasc infracţiuni la comandă. Este de neimaginat ce au putut politicienii ăştia ai noştri să creeze în România de după 1989! Zici că au mers să se şcolească în Venezuela sau Guatemala, să nu mă duc mai departe în inima Africii. Şi aşa, se spunea, odată, că ar trebui să ne mutăm în Congo, pe vremea altui premier celebru!

Auzisem, în urmă cu ceva ani, că ofiţerii SRI au fost detaşaţi în masă prin ANAF-uri, dar acum, prin investigaţiile făcute de maestrul Ion Cristoiu, am aflat că asta a fost nimic. Ciucurei la ureche! Conform unui protocol semnat, în vremea lui Victor Ponta, între Parchetul General şi ANAF, inspectotrii fiscali au lucrat cot la cot cu procurorii la facerea de dosare. Ba chiar s-au mutat cu bagaje, uniforme şi insigne în sediile parchetelor. Şi, uite aşa, româneşte, în timp ce ne hlizim la Dăncilă, mârâim la Dragnea, facem ochii mari la Tăriceanu, ne strâmbăm la Cioloş, admirăm abnegaţia declarativă a USR-iştilor, aplaudăm ascensiunea lui Ponta, băieţii lucrează, bine mersi, pentru liniştea noastră, fiindcă actul cu pricina, protocolul, este în picioare, nu l-a abrogat nimeni!

Se dau puternicii zilei de ceasul morţii ca să nu ajungă Kovesi la Parchetul European, dar purceaua se pare că este ţeapănă şi proptită cu fundul în uşă chiar în ograda noastră. Şi toată lumea se face că nu vede!

Democraţia noastră originală şi folosită din exces pentru interesul celor care ne conduc, se vede treaba, a creat mai multe state paralele. Fiecare cu binomul sau trinomul lui! Şi câte or mai fi. Unde ajungem în asemenea situaţie? Ne mai mirăm de ce nu avem autostrăzi, de ce nu am aderat la spaţiul Shengen, de ce există sărăcie, de ce nu avem spitale? Avem un apetit nemăsurat spre represiune, spre asuprirea şi ţinerea piciorului pe gâtul celui care iese din formaţie. Suntem orgolioşi, ambiţioşi în a face rău cu orice preţ şi dezinteresat. Este şi o expresie pe care o folosesc unii politicieni răzbunători şi mai libertini în exprimare când vorbesc de cei care li se opun. „Îi calc pe cap”.

Ne vom reveni vreodată? Se vor întoarece reprezentanţii instituţiilor de forţă şi neforţă, cum ar fi normal, european, democratic, firesc, fiecare în cazărmile lor, să-şi vadă de treabă omeneşte? Vom vedea desfiinţate comando-urile acestea care seamănă subtil în noi teroarea şi dragostea de a-ţi lua lumea în cap? Până atunci, ne bucurăm de statul paralel în diverse sortimente, ca la tarabă, să ajungă la toată lumea, să ne sature pe toţi de democraţie!

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Chemarea străbunilor

Publicat

pe

Uite că am trăit să o vedem și pe asta. Alexandru Oprea, considerat de unii a fi un social-democrat pur sânge, a trecut la Partidul Mișcarea Populară. Va candida, primul pr listă, pentru o funcție de senator. Evident, șansele de câștig sunt minime, dar gestul este mare și spune multe. Despre candidat și despre politică!

Este, de fapt, o formă a deznodământului, a ceea ce s-a întâmplat în PSD Dâmbovița de câțiva ani. Oprea, bănuit că ar fi stat la baza orchestrării expulzării din PSD a lui Adrian Țuțuianu, părăsește corabia și se rostoiește, cred eu vremelnic, la PMP. Este o mișcare de conjunctură, un răcnet al nemulțumitului, al celui care, după ce a tăiat capul regelui, avea probabil convingerea că o să fie ridicat în slăvi, venerat, că va fi de temut. Uite că nu a fost așa!

Organismul numit PSD Dâmbovița a reacționat altfel. Așa cum nu s-a așteptat nici Țuțuianu, care a sperat că va aduna în spatele său droaie de primari și simpatizanți, măcar pe cei pe care i-a cules de jos și i-a pus în jilțuri. Așa cum nu credea nici Rovana Plumb, care își formase un desant interesant în Dâmbovița și, până în ultima clipă, ciracii au asigurat-o că va ieși președintă. Așa cum nu intuia nici Oprea, care avea intenția să pună șaua pe organizație, dar aceasta, nărăvașă, nu a acceptat să fie călărită…

Partidul și-a căutat forța de regenerare într-o altă echipă, într-un alt tip de comportament și viziune. Până acum, a ieșit bine. Corneliu Ștefan a uns cum trebuie motorul organizației și acum funcționează din plin. Până când, depinde de domnia sa și de sfaturile celor pe care îi are în preajmă. Se știe, orice povață ascunde în spate un interes personal. De asta trebuie să țină cont tânărul lider.

Revenind la trecerea lui Alexandru Oprea la PMP și candidatura pentru un post de senator, spun că mișcarea era previzibilă. Se auzise de mai multă vreme că intenționează să se îndrepte spre acest partid, un fel de colac de salvare, de încercare de a mai rămâne măcar un pic în văzul lumii. Încă o linguriță de notorietate, înainte de a cădea în uitare.

Cu câteva zile înainte de a apărea informația în presa agreată de Oprea, l-am întrebat pe președintele încă în funcție al CJ Dâmbovița dacă este adevarat că va candida de la PMP. Mi-a răspuns că este zvon și că așteaptă să vadă ce se întâmplă prin PSD. Și, cum probabil lucrurile nu au ieșit cum voia, alta este lista acolo, una câștigătoare, cum zic unii în glumă, cu popă în coadă, social-democratul Oprea a transformat ceea ce el numea zvon în certitudine. A fost un fel de chemare a străbunilor.

Mă așteptam, știind că este ofițer de informații, nu spun fost fiindcă în domeniu nu există termenul ăsta, să-mi raspundă franc da. În schimb, m-a învârtit prin păpușoi și tot acolo a ajuns. La PMP. În aceste condiții, prefigurez că vom avea parte de o campanie electorală interesantă. Cu bombe, bombițe, și bineînțeles, fumigene. Vom vedea clar cum și pentru cine se fac jocurile…

Citește în continuare

OPINII

Semnele nefirescului…

Publicat

pe

Trăim vremuri ciudate. Aproape neomenești. Rupte parcă dintr-un scenariu de film sau dintr-un coșmar. De luni de zile, ne chinuim să ne redescoperim echilibrul. Să intrăm în normalitate. Dar parcă nu se vrea. Toate zbaterile noastre de mai bine ne conduc spre mai rău, spre și o mai mare incertitudine. Ne zguduie faptul că, în această pandemie cumplită, încă nedescifrată până la capăt, până și Dumnezeu a început să ne fie interzis. Locurile sacre, bisericile, punctele de legătură între noi și Divinitate, stațiile de emise-recepție ale sufletului ne sunt deconectate.

Acest coronavirus zămislit parcă în adâncurile iadului, pare că vrea să ne distrugă și încrederea și speranța în Dumnezeu. Simt acest lucru. Văd la tot pasul, prin comportamentul manifestat de unii semeni, că Dumnezeu este târât în legendă. Sabotat. Ascuns sub diferite tipuri de măști. Se vrea parcă să ne pierdem echilibrul spiritual, puterea. Omul, suprema creație, a devenit în aceste luni doar o simplă vietate, fragilă, nesemnificativă. Un soi de număr de inventar. O cifră cuprinsă în statistici zilnice. Moartea a fost adusă la rangul de normalitate. Când vorbim de o mie de decedați, de două mii, de trei mii, pare firesc. Nimic nu ne mai mișcă în pandemie.

În aceste zile, la Iași, de ani și ani, creștinii ortodocși din toată țara merg cu sufletul deschis în pelerinajul sacru la Moaștele Sfintei Parascheva. Pentru mulți români, această călătorie încheiată cu ruga la Moaștele Sfintei a fost și este piatra de temelie a credinței și încrederii lor în Dumnezeu. Sâmburele de speranță, fiindcă mulți mergeau acolo să se roage pentru sănătate, pentru familie și câte alte lucruri de suflet. Acum, pandemia, regulile impuse de autorități i-au lăsat și fără această licărire de încredere. Oamenii sunt triști, panicați și debusolați. Privesc spre cer și nu știu cum să-și mai conceapă rugăciunea în atâta neprevăzut. Ce ne așteaptă? Greu și totuși ușor de presupus. Faptul că acum acest coronavirus a reușit din nou să ne îngenuncheze tradiția, credința, năzuințele și speranțele este un semn rău. Uniformizarea substanței umane continuă. Deocamdată suntem ascunși sub mască.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT



error: Conținutul este protejat!!