Preşedintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, a fost tot timpul un luptător curajos împotriva statului paralel, împotriva sistemului opresiv creat în România după 2004, împotriva protocoalelor anti-democratice încheiate între instituţiile de forţă. Chiar el a fost ţinta unor instrumentări oculte, menite să-l scoată pe linie moartă. Preşedintele Senatului României a făcut, pe pagina sa de Facebook, un comentariu cu privire la modul în care a funcţionat şi încă funcţionează statul paralel.

„Am inventariat nu o dată abuzurile care s-au produs în România ultimilor 15 ani, de când statul paralel a devenit mai puternic decât statul oficial; şi ele nu au fost deloc puţine. Am avut spectacolele cătuşelor, oameni legaţi şi târâţi pe treptele parchetelor cu program fix, corelat cu prime-time-ul televiziunilor, în timp ce prietenii puterii erau strecuraţi discret pe uşa din dos şi aflam de audierea lor cine ştie când.

Am avut dosare deschise şi ţinute aşa un deceniu şi mai bine, timp în care, evident, anchetatul era în ochii publicului un „penal” ordinar, lipsit complet de posibilitatea de a se apăra. Am avut arestări ultra-mediatizate cu scurgeri de informaţii către presă despre fapte terifiante, pentru ca mai apoi instanţele să retrimită rechizitoriile procurorilor, pentru refacere, adică umilinţă supremă pentru un anchetator.

Am avut condamnări jenante, pe bază de note secretizate ale serviciilor, ori de mărturii smulse prin şantaj sau chiar falsificate de-a dreptul. Am avut motivări ale instanţelor care întârziau şi mai bine de un an, lipsind condamnaţii de posibilitatea apelării la CEDO. Credeam că le-am inventariat, în timp, pe toate. M-am înşelat: a apărut pe piaţă una nouă.

Dosarul deschis cu mare tam-tam, mediatizat, rostogolit, generator de oprobriu public și acuzații, pentru ca mai apoi să fie închis pe șest, fără să se comunice asta nimănui.
Clasare ultrasecretă, se poate imagina ceva mai tare de atât?

Mulțumesc pe aceasă cale presei, fără ale cărei demersuri către DNA nu aș fi aflat prea curând că dosarul în care mi se imputa o șpagă de un milion de euro de la Sorin Vîntu pentru a-l numi, în calitate de premier, pe ziaristul Liviu Mihaiu guvernator al Deltei s-a clasat încă din vara trecută. În cea mai deplină muțenie, ”noaptea, ca hoții”. Și asta, după ani buni în care și eu și gazetarul am fost tăvăliți prin noroi de către mașina de zgomote a doamnei Kovesi, inclusiv DUPĂ clasare. Apropo, o fi vreo întâmplare că acest dosar a fost închis nu mult după revocarea doamnei Kovesi, după ce au dispărut, probabil, presiunile de sus asupra procurorilor care instrumentau ”cazul”? Doar întreb…
Dosarul a fost închis pentru că ”fapta nu există” și ”nu este prevăzută de legea penală, ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege”.Mai e ceva de comentat?

E clar că nu Liviu Mihaiu a fost ținta, ci doar o victimă colaterală. Ținta am fost eu, în calitatea mea de om politic, de președinte de partid aflat la guvernare, de potențial candidat la prezidențiale.

Îi cer scuze lui Liviu Mihaiu pentru suferințele sale, pentru faptul că a fost pus sub ascultare permanentă, pentru că aproape a fost eliminat din viața publică din cauza acestui dosar.Și sper ca, într-o zi, cineva să dea socoteală pentru asta.

Mă întreb, nu ar fi normal ca cei care au făcut tam-tam la deschiderea dosarului să facă cel puțin același tam-tam și la închiderea lui”, a scris Tăriceanu pe pagina sa de Facebook.