Peste 5.000 de oameni, membri şi simpatizanţi ALDE, veniţi din mai multe judeţe ale ţării, au participat la „Marşul Demnităţii ” desfăşurat ieri, 12 mai 2019, în municipiul Braşov. Din Dâmboviţa, au fost prezenţi 250 de membri ALDE, în frunte cu liderul organizaţiei – Ionel Petre.

La evenimentul electoral, ce a avut ca principal argument protestul faţă de abuzurile de orice tip, s-au aflat: Călin Popescu Tăriceanu – preşedintele ALDE şi eurocandidaţii Norica Nicolai, Renate Weber şi Varujan Vosganian.

Marşul s-a desfăşurat pe traseul parcurs, în 15 noiembrie 1987, de muncitorii de la Autocamioane Braşov, respectiv: Întreprinderea Roman – Calea Bucureşti – Spitalul Judeţean de Urgenţă – Prefectură.

Printre cei care au luat cuvântul la acest miting s-a numărat şi Dănuţ Iacob – unul dintre greviştii care, acum 32 de ani, a participat la revolta muncitorească împotriva regimului comunist.

„După 30 de ani, vedem că celor care ne-au cerut atunci condamnarea la moarte nu li s-a întâmplat nimic, iar unii ocupă funcţii politice. Nu doresc decât să se facă dreptate”, a cerut Iacob.

Discursul preşedintelui ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, a fost unul curajos, dătător de speranţe. Un mesaj vibrant despre sacrificiu, despre democraţie şi libertate. Preşedintele Senatului României şi-a început alocuţiunea cinstind numele regretatei Doina Cornea, o cunoscută luptătoare anticomunistă, unul dintre primii români care, în acel 15 noiembrie fierbinte al anului 1987, s-a solidarizat, fără teamă, cu muncitorii braşoveni.

„Pe 4 mai, anul acesta s-a împlinit un an de când doamna Doina Cornea nu mai este printre noi. Sunteți printre aceia care i-au fost aproape, așa cum și ea v-a fost alături. S-a solidarizat cu voi în 15 noiembrie 1987, motiv pentru care, apoi, a fost aspru pedepsită de Securitate. Doamna Doina Cornea ne-a lăsat moștenire o lecție extraordinară, o lecție a solidarității și a curajului. Dar, la un an de la trecerea ei în neființă, confuzia și dezinformarea, semănate de moștenitorii Securității, au făcut din România un stat captiv.

Pe de o parte, îl vedem pe Dacian Cioloș, fost militar în trupele de Securitate și paznic la poarta dizidentei anticomuniste în 1987, lansându-și alianța politică tocmai la Cluj, tocmai exact la un an de la moartea ei.

Apoi, îl vedem pe procurorul general Augustin Lazăr, părăsind fără glorie fotoliul înalt de procuror general al României, și asta după ce nedreptatea comisă împotriva lui Iulius Filip a fost dezvăluită. Știu că Iulius Filip este un alt prieten al Asociației și membru de onoare al Asociației 15 noiembrie 1987. Iulius Filip, la puțin după eliberarea din închisoare, a fost rearestat pentru că s-a solidarizat cu Doina Cornea și cu voi, curajoșii muncitori brașoveni, supuși celor mai crunte metode de tortură ale Securității. Ați fost în pragul morții pentru curajul incredibil de a-l sfida pe Ceaușescu, de a-i arde portretul și de a cere pentru români pâine și libertate.

De cealaltă parte, sunt torționarii voștri și complicii lor, care îi apără și îi protejează de condamnare pentru faptele lor. Și de partea aceasta sunteți voi, suntem noi, cei care ne comemorăm în liniște eroii.

Ce obrăznicie incredibilă a celor care, după ce au fost de partea torționarilor, să pozeze în lideri care vor schimba România sau în cavaleri ai dreptății! Mai mult, ei sunt onorați de o parte a societății civile, captivă și ea de sistemul creat de Securitate și de urmașii ei. Sistemul vrea nu numai să-și conserve puterea, dar și să ne fure trecutul. Și acest lucru este mult prea mult.

Foto: bzb.ro

Atunci când am semnat, fără să ezit, actul legislativ prin care cei care ați fost în vârful protestelor din 15 noiembrie 1987, atunci când ați primit o indemnizație egală cu a revoluționarilor din decembrie 1989, am avut în minte ceea ce-mi spusese fostul meu consilier, Marius Oprea, și anume că pensia doamnei Doina Cornea nu-i ajunge nici cât să-și acopere factura la gaze.

Dar, dincolo de orice compensație, știu că ceea ce vă doriți cel mai mult este aflarea adevărului în legătură cu actele de teroare la care ați fost supuși. Situația voastră, a muncitorilor care v-ați ridicat împotriva dictaturii lui Nicolae Ceaușescu și care nici până acum nu ați aflat numele celor care v-au anchetat și torturat în beciurile Securității, este una simptomatică pentru complicitatea între instituții ale statului român așa-zis democratic și fosta poliție politică.

Este indiscutabil că securiștii au fost protejați de acest stat paralel, într-o largă complicitate. Ştiu că, exact când se marcau 30 de ani de la revolta din 1987, ați primit promisiuni ferme din partea directorului SRI, că dosarele voastre de anchetă vor fi predate la CNSAS. Știu și că acest lucru nu s-a petrecut, iar peste dosarul de anchetă, deschis la Parchetul General s-a așternut praful. Se așteaptă probabil o nouă marcare a revoltei, pentru că, probabil, alte noi și neonorate promisiuni vor trebui să vă stârnească revolta.

Securiștii și milițienii care v-au arestat și anchetat nu au fost trași la răspundere pentru abuzurile lor deoarece mulți dintre cei care ar fi putut să-i tragă la răspundere nu au avut niciun interes să facă acest lucru. Motivele sunt lesne de înțeles dacă ne gândim ce poziție ocupa Augustin Lazăr, și anume aceea de procuror general al României!

Dar sunt și alte exemple: Vasile Hodiș, anchetatorul lui Gheorghe Ursu. Cercetarea și tragerea la răspundere a acestuia a fost împiedicată de faptul că el a ocupat, până în 1997, o înaltă funcție în Serviciul Român de Informații, deși legea interzicea SRI-ului să angajeze foști ofițeri de securitate implicați în acțiuni de poliție politică. Dacă s-ar fi făcut dreptate, mulți dintre cei responsabili să o facă ar fi trebuit, de fapt, să se condamne pe ei înșiși.

Știu că sunteți sătui de atâtea promisiuni și eu nu vă fac niciun fel de promisiune. Eu obișnuiesc să spun ceea ce fac. Așadar, cazul „Augustin Lazăr” nu poate rămâne fără niciun efect, acum, după ce acesta a renunțat să mai solicite un nou mandat de procuror general. Dacă ne vom mulțumi numai cu atât, înseamnă că nu am învățat nimic din această lecție, care m-a făcut să mă întreb, încă o dată, cine este de fapt „ciuma roșie”?

Am credința că acesta nu este un caz izolat și că șirul complicităților care a creat un adevărat complot, căruia i-ați căzut încă o dată victimă voi, ca și toți cei persecutați politic în anii regimului Ceaușescu este unul mult mai larg.

De aceea, pentru a restabili adevărul, acum în ceasul al 12-lea, voi solicita înființarea unei subcomisii de anchetă, fie în cadrul Comisiei Juridice a Senatului, fie în cadrul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor. O Comisie pentru cercetarea abuzurilor Securității și a complicilor ei este necesară. Comisia va avea drept scop restabilirea adevărului, identificarea celor care au comis aceste abuzuri din postura lor de anchetatori ai Securității, magistrați sau comandanți de penitenciare. Și nu numai a lor, dar mai ales a celor care din 1989 încoace, din pozițiile pe care le-au avut, au împiedicat ca victimele să-și poată face dreptate, au secretizat abuziv, au ascuns sau chiar au distrus dosare.

Comisia la care mă gândesc îi va identifica și cerceta atât pe torționarii voștri, cât și pe cei susceptibili că i-au protejat, vreme pe peste trei decenii, pe cei vinovați de persecuțiile îndurate tot de cei ce au avut curajul să se ridice împotriva dictaturii comuniste. Fără îndoială că atât faptele torționarilor, cât mai ales ale celor care i-au protejat din pozițiile lor de putere după decembrie 1989, care au împiedicat accesul la justiție al victimelor, au mușamalizat dosare și au protejat vinovații sunt prevăzute de Codul Penal. Comisia va face recomandări atât instituțiilor abilitate să ia măsuri, dar va întreprinde și propuneri legislative pentru stabilirea unui echilibru al compensațiilor acordate victimelor regimului comunist, prin măsuri legislative concrete. Și pentru asta ne vom consulta cu dumneavoastră.

Am credința că pentru a întreprinde ceva concret și bun, pentru a repara o nedreptate, trebuie în primul rând să stăm de vorbă cu victimele acelei nedreptăți. În cele trei decenii scurse la la revoltă, în afara aniversărilor, nu prea a stat nimeni de vorbă cu voi. Dar am făcut-o și atunci când am fost prim – ministru și o fac și acum și o voi face și în viitor. Măcar atât pot să fac pentru voi. Ați fost și sunteți oameni extraordinar de curajoși, al căror exemplu mă motivează și pe mine în lupta cu Securitatea și sistemul ei, atât de influent din păcate încă în România, prin moștenitorii și complicii ei. Și nu e o promisiune aceasta, este un adevăr. Pentru că văd aici adunați foarte mulți oameni maturi, foarte mulți cei care sunteți la vârsta a treia, dar și foarte mulți tineri. Vreau să vă spun în încheiere ceva. Că împreună putem și trebuie să reușim ca fiii securiștilor noștri să nu devină securiștii copiilor noștri! Acesta este legământul pe care îl fac împreună cu dumneavoastră, pentru o Românie liberă și democrată! Pentru o Românie ferită de abuzuri, penrtru o Românie în care votul fiecărui cetățean contează împotriva statului paralel și a abuzurilor acestora.

Sunt convins că împreună vom putea învinge!”, a spus Călin Popescu Tăriceanu.