Conectați-vă cu noi

OPINII

Salamul, ca unitate de măsură a nepăsării!

Publicat

pe

Sistemul medical românesc este la pământ. Majorarea salariilor medicilor şi cadrelor medii nu a rezolvat problema responsabilizării, a nemulţumirilor şi delăsărilor create, zic unii, de neîndestularea personalului medical. Despre sfânta şpagă, ce să mai vorbim, a rămas în vogă.

Că suntem trataţi ca nişte bibilici, mai mult cu sictir şi plictis, vedem ori de câte ori suntem nevoiţi de organismul ăsta în care trăim vremelnic, să ajungem în faţa vreunui doctor sau pe patul de spital.

M-a revoltat enorm când am văzut un individ îmbrăcat în hainele statului, plătit regeşte, că deh, e de la SMURD, cum se juca ironic, nesimţit, cu o bucată de salam pe lângă capul unui nefericit, căruia trebuia să-i acorde, aceşti bugetari, salvatori de oameni, asistenţă medicală, să-l trateze ca pe un om.

Ce s-a întâmplat în acea ambulanţă este doar vârful infect al unui sistem care ne tratează cu greaţă, un mecanism pentru care nu reprezentăm mare lucru. Doar o motivaţie a muncii lor. De ce am ajuns aici, în acest gol nefiresc? De ce suntem încă departe de ceea ce se întâmplă în Occident? Fiindcă statul, prin grija onor clasei politice, mereu adulmecătoare de voturi şi simpatie bugetară, i-a hrănit, i-a tolerat pe aceşti cetăţeni membri ai aristocraţiei bugetare.

Că ministra de Interne, Carmen Dan, a criticat în termeni duri comportamentul angajatului SMURD nu reprezintă o rezolvare a problemelor existente. Este doar o petardă cu efect imediat, apoi, ne revenim. Intrăm în obişnuita sfidare. Salamul a devent unitate de măsură a nesimţirii şi nepăsării unor bugetari din sănătate şi nu numai!

Citește mai departe
Reclamă
1 Comentariu

1 Comment

  1. florin

    iunie 3, 2019 at 6:28 pm

    Așa se întâmplă când eșți angajat pe bani și nu îți sunt evaluate competențele!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Lumi paralele

Publicat

pe

Uneori, am un simţământ ciudat, că suntem captivi într-un stat paralel din toate punctele de vedere. Democraţia adevărată, cu toate conceptele ei măreţe, frumoase, nu funcţionează! E doar mimată! Instituţiile statului, populate în ultimii ani de indivizi aduşi pe criterii de apartenenţă politică, de simpatii, găşti şi alte tipuri de interese, funcţionează din inerţie sau după un şablon neschimbat de zeci de ani, neanimat de competenţă, profesionalism, har, dăruire faţă de semeni etc.! Multe posturi sunt moştenite din tată în fiu sau tradiţia de bugetar se transmite din generaţie în generaţie, făcând în ciudă capitalismului palid în care trăim.

După cum se derulează evenimentele la noi, totul capătă importanţă, valoare de lucru, se pun în mişcare resorturile gripate ale unor entităţi statale, doar după ce se produce o nenorocire, două, trei, după ce se întâmplă ceva ieşit din comun.

Trebuia să aibă loc tragediile de la Caracal pentru ca sistemul de urgenţă 112 să fie reevaluat. Au fost omorâte două adolescente pentru ca autorităţile să redefinească, greoi şi încă nu în termeni clari, conceptul de intervenţie în caz de forţă majoră.

A trebuit ca cinci oameni să moară într-un spital, cu trupurile zdrobite de un alcoolic furoios, pentru ca ministrul Sorina Pintea să apară public şi să spună că se vor produce schimbări în ceea ce priveşte sistemul de organizare al unităţilor de psihiatrie. Să mai vin cu exemple?

Statul are forţa de a-şi obloji rănile, de a masca certitudinea, de a ascunde în timp, rapid şi calculat, într-o ilogică… logică, gafele, neajunsurile, incompetenţele.

Ne uităm acum la analistul Alexandru Cumpănaşu, unchiul adolescentei omorâte la Caracal. Se luptă să ţină în alertă organismul statal, nu îl lasă să se decupleze de la realitate, deşi acesta vomită zilnic de silă, îl ţine în priză, vrea să îl facă să funcţioneze corect, drept, să fie util societăţii, cetăţeanului, democraţiei.

Se pare că deja a început să iasă fum, nu mai vrea, nu mai poate, nu mai este capabil acest motor al statului, alimentat cu multă nepăsare, superficialitate şi orgoliu, să ducă aceste greutăţi de conjunctură, numite competenţă, profesionalism, dăruire. Evenimentele nedorite consumate în ultimul timp l-au scos din ritmul său planificat, i-au sabotat tabieturile.

Citește în continuare

OPINII

Apărătorii democraţiei, lipsă la apel!

Publicat

pe

Nenorocirea de la Caracal ne determină să ne întrebam dacă democraţia în România funcționează la parametri normali? Răspunsul meu ar fi că nu. Hibele existente în sistem, nepăsarea, amatorismul, nepotismul şi parvenitismul sunt elemente de bază ale epocii în care trăim.

Prin democrație, în mod simplu, înțelegem că poporul, prin reprezentanții săi aleși, conduce, decide mersul lucrurilor în societate, în stat. Dar, oare, aleșii se mai achită de aceste obligații nobile? Nu cumva a intervenit și la ei rutina, obișnuința? Nu cumva li se pare normal celor care sunt deputați, senatori, primari, președinți de consilii județene, miniștri ca doar ei să fie la butoane? Nu cumva democrația este doar mobilul prin care ei își întăresc continuu poziția?

Ideal ar fi ca aleșii să pună la punct statul, să-l curețe, să-l primenească prin legi, să îi supravegheze atent pe cei care slujesc în ministere, sub acoperământul de funcționari și înalți funcționari cu diferite tipuri de statute.

Parlamentarii, miniștrii, secretarii de stat, ba chiar și președintele ţării sunt trimiși de noi, oamenii de rând, să țină în frâu oastea functionărimii care alcătuieşte de fapt entitatea numită stat. Aleșii fac legii și îi trag la răspundere, în numele poporului, pe polițiști, procurori, judecători, militari din diferite servicii, pe funcționarii din tot noianul de instituții, atunci când nu își fac datoria. Ei, aleșii, ar trebui să întrețină echilibrul, să înlăture abuzul, să curețe statul de posibile excese, de incompetenţă, de delăsare, de neprofesioniști.

Ei, aleșii, prin votul nostru, au primit puteri depline de a-i pune la punct pe toți cei care greșesc, care iau în râs democrația. La noi, din păcate, politicianul, demnitarul peste care am suflat forță la alegeri, se complace. Își uită menirea. Se alătură prea repede celor are alcătuiesc celulele statului, le mănâncă din pumn, îi lasă să își facă de cap, închid ochii la fărădelege, ba chiar îi ajută pe unii, total neaveniți, să pătrundă în mecanismul numit stat, fiindcă acolo se trăiește bine.

Tot ceea ce se întâmplă urât în societate, tot ceea ce întinează democrația se întâmplă din cauza politicianului, vectorului principal al democrației care, din păcate, se lasă prins în mrejele sistemului, uită să-i mai corecteze și să-i țină în frâu pe reprezentanții săi.

Ceea ce s-a întâmplat la Caracal este doar o secvență a nepăsării, a scăpării de sub controlul democrației, a unui sistem care acum se conduce singur, care nu mai are treabă cu restul. Un sistem în care au pătruns tot soiul de indivizi ghidați doar de interesul personal. S-a ajuns aici pentru că politicienii au tolerat mizeria. Au lăsat statul pe mâna unor căpușe…

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Servicii Web Florin Web



error: Conținutul este protejat!!