Connect with us

OPINII

Pe tobogan…

Publicat

pe

Asistăm zilele acestea la un proces politic nemaiîntâlnit în România din 1990 încoace. Cel mai mare partid, PSD, intră în dezintegrare. Acest fapt se datorează, în primul rând lui Liviu Dragnea, care a târât formațiunea social-democrată în toate mizeriile sale, transformând-o într-o anexă persoanală unde băga și scotea pe cine voia el și, în al doilea rând, celor care s-au aflat în preajma sa, de altfel și ei lideri celebri, care, din nevoia de a-și păstra funcțiile și privilegiile, i-au cântat în strună.

Dragnea nu mai este. A semănat otravă și a dispărut după scena politică. Dar ce te faci cu linguşitorii, cu cei care îl omagiu și îi cântau în strună? Acești pseudopoliticieni și pseudopatrioți țin de funcții, de scaun. PSD, în momentul de față, este într-o criză de lideri cu credibilitate, într-o criză de locomotive. Niciodată în toată istoria sa, acest partid nu s-a mai aflat într-o asemenea situație. Până la momentul Dragnea, PSD a avut tot timpul înlocuitori cu vizibilitate. Acum, nu. A avut grijă camarila să îi îndepărteze pe toți, teleormănizând politica de cadre.

Ideea ca partidul să fie condus de Oprișan, Bădălău sau Buzatu, chiar și de Viorica Dăncilă, este una sinucigaşă, va crea și mai multă dezbinare. Oamenii enumerați mai sus sunt cei care au votat fără crâcnire eliminarea unor lideri, au dat apă la moară visurilor deșarte ale lui Dragnea, ba chiar au avut ieșiri publice împotriva celor care au atras atenția că în partid se întâmplă ceva urât. Și acum, acești indivizi ies în față și pozează în salvatori. Nici măcar fizionomia nu îi ajută în demersul lor de politicieni și de salvatori ai PSD. Nu mai vorbim de discurs și de mișcările pe care le execută în plan politic. Capii actuali ai PSD nu își dau seama că electoratul vede, simte și interpretează. Este mai cizelat și le urmărește și traduce toate mișcările. Inclusiv operațiunea de eliminare rapidă a tuturor săgeților lui Dragnea din toate pozițiile cheie, delimitarea de fostul lider sunt privite cu oarece repulsie, să nu zicem scârbă. Lașitatea în acest partid nu numai că a fost relevantă, ba chiar a fost pusă pe tarabă și tranşată până la ultimul țesut. Arătată țării întregi.

Să iasă acum în față Bădălău și Oprișan, başca alte chipuri nesemnificative, și să spună care au fost cauzele care au dus la pierderea alegerilor și alte bla-bla-uri cu iz de teorie nu mai mișcă pe nimeni. Dimpotrivă, accentuează și mai tare ruptura dintre PSD și alegător. Se tot spune pe toate canalele TV fidele că PSD dorește să continue guvernarea. Cred, dimpotrivă, că vor să părăsească puterea în aceste momente de debusolare și degringoladă. Au nevoie de refacere în spatele liniei frontului până la alegerile locale și parlamentare de anul viitor.

Preşedinția României nu reprezintă o prioritate maximă pentru social-democrați. Un partid al cărui lider a intrat în pușcărie într-o perioadă și așa nefastă și cu imaginea partidului degradată este greu să își mai revină și să-și recapete credibilitatea, mai ales că oamenii de seamă stau ascunși, nu au inițiativă, nu au un cuvânt de spus, așteptând să întâmple ceva. Iar acum, din păcate, dinspre București, nu se aud decât vocile sterile ale lui Oprișan și Bădălau. Spiritul de gașcă a dus spre disoluție colosul PSD. Să te întrebi de ce nu ne-au votat, fiindcă le-am dat bani, facilități, am creat locuri de muncă, le-am făcut drumuri etc, îl depășește până și pe Ceaușescu în lipsă de realism politic. Nu vrei să vezi nici în ultimul ceas că ai fost taxat pentru tarele de comportament, pentru transformarea partidului într-o gașcă a interesului.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Drosophila de Facebook…

Publicat

pe

Nu mai este o noutate faptul că spațiul virtual a devenit și o tribună a nebunilor, a incompetenților și a tot soiul de refulați sau elemente marginale ale societății, care încearcă să își facă loc în memoria colectivă cultivând bălării și mitraliind, folosind invective și rahatul mintal pe care îl produc din belșug, pe toți cei care stau în calea mediocrității lor, amestecată cu o doză nemăsurată de răutate.

Cum spunea un maestru al presei românești, „prostul satului, ajutat de rețelele de socializare, a devenit influencer” și, din această postură, ldă sfaturi, îi jignește la greu pe cei care nu îi împărtășesc ideile mizerabile, incită la ură și își varsă lăuturile produse de creierul său pe aleile civilizației fără să îi pese.

Cad victime acestui preistoric coborât din copac direct pe Facebook chiar și oamenii pe care nu i-a văzut în viața lui, cu care nu a interacționat niciodată. Încearcă să fie vizibil. Pozează în salvatorul nației, în eroul uliței. El care s-a aflat într-un continuu naufragiu pe valurile vieții, iar țintele și scopul lui existențial sunt să murdărească imaginea altora…

Pe ăștia trebuie să îi suportăm atâta timp cât există Facebook-ul. Acolo au ei cuib. În această junglă ciudată unde binele se amestecă cu răul, ca într-un turn Babel modern, unde se folosesc like-uri și comentarii mincinoase. Cu asemenea ființe care trăiesc în peșterile întunecate ale Facebook-ului nu ai cum să comunici. Nu le poți schimba limbajul, gândirea, conduita. Nu îi poți pune pe drumul cel bun, fiindcă ei trăiesc din scuipat oamenii. Fără această ură ancestrală mor, se dezintegrează, devin nimeni.

Cel mai bine este să nu îi bagi în seamă, să îi ocolești, să nu le dai nicio atenție. Să nu le dai aer. Sunt precum musca de bălegar, cu cât o agiți mai tare, cu atât te sâcîie mai mult. Indiferența este cel mai eficient insecticid pentru o astfel de „Drosophila de Facebook”.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Spațiul Schengen… aproape departe!

Publicat

pe

În politică nu se produc ciudățenii, ci lucruri stabilite din timp, calculate. Nimic nu este la voia întâmplării în acest domeniu ultrasensibil unde intră cine vrea, dar rămân pe funcții, în față, doar cei cărora li se permite. Fiecare politician vizibil, scos pe frontul acțiunii și al deciziei, are în spate un ins, doi sau chiar un sistem întreg. Noi, din afară, ne dăm cu părerea, ne lansăm în comentarii, arătăm că ne pricepem la politică la fel ca și la fotbal, dar nu intuim dedesubturile și poate nu le vom dibui niciodată. Există un ritm impus, iar cel ce iese din cadență și nu mai respectă pasul, este eliminat. Și, pentru asta, se folosește așa-zisa mătură a democrației. O unealtă confuză, modernă, cu multe butonașe ale presupunerii.

Vezi un caz recent de formulă europeană! Admiterea României în Schengen. Reprezentanții de frunte ai Comisiei Europene au ieșit în spațiul public și au afirmat că țara noastră îndeplinește criteriile de aderare, că nu mai este nicio barieră pentru a intra în rândul Europei libere. În decembrie, suntem intrați în rândul lumii. Dar opiniile liderilor europeni s-au dovedit a fi apă de ploaie pentru reprezentanții Olandei, apoi pentru cei ai Austriei și a mai apărut și Suedia. Parcă am căzut într-un vârtej al timpului. Totul a curs șnur. Noi am făcut totul pentru Europa, de aici din această zonă neprielnică, a marilor furtuni, iar unele state europene, parcă la o comandă ascunsă, ne dau cu flit. Ne țin mai departe la poartă. Ne uităm printre uluci. Așa cum facem de veacuri. Nu ni se permite mai departe de intrarea servitorilor…

Ce fac în acest răstimp politicienii români? Mai nimic. Declarații anemice. Luări de cuvânt slăbuțe. Se vede, din text și exprimare, că nu vor să deranjeze prea mult. Au înțeles din mers ideea. Există posibilitatea să fim primiți, de silă, de milă, dar cu o listă de condiții în coadă. Sau să nu ne accepte deloc. Se dă înainte că la noi este corupție, că nu funcționează democrația, justiția… Se caută papura, că nodurile sunt prefabricate. Probabil nu am satisfăcut toate interesele economice ale unora și acum ni se arată cotul, nouă și gloatei de europarlamentari români care nu știm ce mișcă pe la Bruxelles. Fiindcă noi nu simțim. Vedem doar decorul.

Și, uite așa, mai marii Comisiei Europene se pot scuza că ei au vrut, dar nu pot impune parlamentelor țărilor membre UE să fie de acord cu intrarea noastră în spațiul Schengen. Probabil vom fi îmbărbătați, felicitați că am făcut pași importanți și că va trebui să mai așteptăm doi ani. Ni se va spune să nu fim triști, că nu este prea mult. Mai dereticăm prin casă. Stricăm ce am făcut și construim din nou. Așa, să treacă timpul. Și o mână o spală pe alta prin înaltele foruri europene. Iar ai noștri, cu voie sau fără, le toarnă apă din cană…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT

Web Analytics
View My Stats