Conectați-vă cu noi

OPINII

Pe tobogan…

Publicat

pe

Asistăm zilele acestea la un proces politic nemaiîntâlnit în România din 1990 încoace. Cel mai mare partid, PSD, intră în dezintegrare. Acest fapt se datorează, în primul rând lui Liviu Dragnea, care a târât formațiunea social-democrată în toate mizeriile sale, transformând-o într-o anexă persoanală unde băga și scotea pe cine voia el și, în al doilea rând, celor care s-au aflat în preajma sa, de altfel și ei lideri celebri, care, din nevoia de a-și păstra funcțiile și privilegiile, i-au cântat în strună.

Dragnea nu mai este. A semănat otravă și a dispărut după scena politică. Dar ce te faci cu linguşitorii, cu cei care îl omagiu și îi cântau în strună? Acești pseudopoliticieni și pseudopatrioți țin de funcții, de scaun. PSD, în momentul de față, este într-o criză de lideri cu credibilitate, într-o criză de locomotive. Niciodată în toată istoria sa, acest partid nu s-a mai aflat într-o asemenea situație. Până la momentul Dragnea, PSD a avut tot timpul înlocuitori cu vizibilitate. Acum, nu. A avut grijă camarila să îi îndepărteze pe toți, teleormănizând politica de cadre.

Ideea ca partidul să fie condus de Oprișan, Bădălău sau Buzatu, chiar și de Viorica Dăncilă, este una sinucigaşă, va crea și mai multă dezbinare. Oamenii enumerați mai sus sunt cei care au votat fără crâcnire eliminarea unor lideri, au dat apă la moară visurilor deșarte ale lui Dragnea, ba chiar au avut ieșiri publice împotriva celor care au atras atenția că în partid se întâmplă ceva urât. Și acum, acești indivizi ies în față și pozează în salvatori. Nici măcar fizionomia nu îi ajută în demersul lor de politicieni și de salvatori ai PSD. Nu mai vorbim de discurs și de mișcările pe care le execută în plan politic. Capii actuali ai PSD nu își dau seama că electoratul vede, simte și interpretează. Este mai cizelat și le urmărește și traduce toate mișcările. Inclusiv operațiunea de eliminare rapidă a tuturor săgeților lui Dragnea din toate pozițiile cheie, delimitarea de fostul lider sunt privite cu oarece repulsie, să nu zicem scârbă. Lașitatea în acest partid nu numai că a fost relevantă, ba chiar a fost pusă pe tarabă și tranşată până la ultimul țesut. Arătată țării întregi.

Să iasă acum în față Bădălău și Oprișan, başca alte chipuri nesemnificative, și să spună care au fost cauzele care au dus la pierderea alegerilor și alte bla-bla-uri cu iz de teorie nu mai mișcă pe nimeni. Dimpotrivă, accentuează și mai tare ruptura dintre PSD și alegător. Se tot spune pe toate canalele TV fidele că PSD dorește să continue guvernarea. Cred, dimpotrivă, că vor să părăsească puterea în aceste momente de debusolare și degringoladă. Au nevoie de refacere în spatele liniei frontului până la alegerile locale și parlamentare de anul viitor.

Preşedinția României nu reprezintă o prioritate maximă pentru social-democrați. Un partid al cărui lider a intrat în pușcărie într-o perioadă și așa nefastă și cu imaginea partidului degradată este greu să își mai revină și să-și recapete credibilitatea, mai ales că oamenii de seamă stau ascunși, nu au inițiativă, nu au un cuvânt de spus, așteptând să întâmple ceva. Iar acum, din păcate, dinspre București, nu se aud decât vocile sterile ale lui Oprișan și Bădălau. Spiritul de gașcă a dus spre disoluție colosul PSD. Să te întrebi de ce nu ne-au votat, fiindcă le-am dat bani, facilități, am creat locuri de muncă, le-am făcut drumuri etc, îl depășește până și pe Ceaușescu în lipsă de realism politic. Nu vrei să vezi nici în ultimul ceas că ai fost taxat pentru tarele de comportament, pentru transformarea partidului într-o gașcă a interesului.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Se dărâmă șandramaua

Publicat

pe

Am spus, cu câteva luni în urmă, că această coaliție de tip „anus contra naturii” nu va rezista până în toamnă. Semnele deschiolării acestei alianțe dintre PNL, USR PLUS și UDMR au început să apară. Faptul că încercă să mai reziste la putere, deși în casa lor este mereu tărăboi, nu le face deloc bine la imagine. I-a spart. Nu mai crede nici ăla, Spătaru, în ei.

În primul rând, liberalii au ajuns precum bărbatul căruia i s-a urcat în cap nevasta USR și soacra PLUS. Nașul, Klaus Iohannis, care a avut ambiția de a aduce această familie nefastă la putere dintr-un moft, din cauza urii pe care o manifestă față de PSD, tace. Ce să zică? Așteaptă să-i curgă mandatul! Oricum, a făcut-o lată cu astfel de fini care nu sunt în stare să conducă o comună, darămite o țară.

Gafele se țin lanț. Pandemia asta îi ajută din plin să-și etaleze mediocritatea, nivelul de pregătire și forța de reacție în situații speciale. Sunt mai preocupați actualii conducători de împărțit funcții, caută tot ce se mai poate hali prin instituții. Știți care este necazul lor cel mare? Nu prea au oameni! Așa de umplutură sunt o grămadă. Din ăștia au trimis și în Parlament și în Guvern. Și, după cum s-a văzut, au blocat proiecte, au anihilat programe, au făcut bugetul harcea-parcea. Acum, nu știu cum o să o scoată la capăt. Virusul nepriceperii i-a pălit rău. Și, serios, nici nu s-a inventat vaccin pentru incompetență.

Așa că, după cum stau lucrurile, nu este exclus ca PSD să fie obligat să preia cârma corăbiei aflate în derivă. Poate că ei nu vor, au alte calcule, dar o impune situația. O să le ceară țara acest lucru. Nu se mai poate guverna la cacialma! Până la urmă, social-democrații au câștigat alegerile. Ce a fost după… Un ghiveci politic pregătit de Iohannis care, acum, s-a acrit. Liberalii și reziștii de la USR PLUS nu pot fi pe aceeași unda. Încearcă ei, dar nu se poate. Și ce vină avem noi să îi suportăm?

Citește în continuare

OPINII

Democrația, ca un vaccin…

Publicat

pe

Nesimțenia pământului! Aceasta ar putea fi titulatura actualului Guvern, PNL – USR PLUS și umplutura de conjunctură UDMR, care a rămas pe poziție și după episodul jenant, de neimaginat, aproape apocaliptic, de la Spitalul Foișor, unde bolnavii au fost scoși în stradă, la umbra întunericului, trimiși acasă cu perfuziie agățate de brațe. Nu s-a mișcat nimeni. Nu a căzut nici măcar un fir de păr de pe capetele lui Cîțu, Arafat și Voiculescu. Sunt bine mersi pe poziție. Tari. Te întrebi cine îi tot ține în funcții? Cine are grijă de ei?

Uite, șeful SMURD-ului a comis o mulțime de gafe și este tot în picioare. Pe rezistul Voiculescu pare să îl doară la bască de popor. Criticăm încă, după 30 de ani, regimul comunist. Și s-au comis într-un an atâtea gafe cât Ceaușescu în 20!

Păi, băi, fanți ai democrației închipuite, dictatorul, cum îi ziceți voi, nu am auzit să fi scos oamenii de prin spitale și să îi trimită acasă cu acele înfipte în vene! Apropo, de ce spitalele superbugetarilor, ale celor cu salarii de mii de euro lunar și beneficiari de pensii speciale nu sunt transformate în unități suport COVID? Tăbărâți numai pe alea unde merg de obicei amărăștenii cu banii în batistă pentru a-și plăti serviciile? Am înțeles, le-ați făcut și centre speciale de vaccinare. Strategie națională de tipul cine poate oase roade.

Metodele astea fac parte din democrație. Egalitate în drepturi nu mai au decât puii de la Avicola, când sunt puși pe banda de prelucrare.

Revenind la nemernicia petrecută la Spitalul Foișor, sincer, mă așteptam, după un asemenea moment incalificabil, să văd România în stradă. De unde! Nu s-a întâmplat nimic. Ceva vuiet prin televiziuni, prin presă, un soi de vaccin obținut din aceeași tulpină pentru a tempera spiritele. E și asta o soluție. Refulează cetățeanul în fața televizorului, apoi se liniștește. Nici dinspre opoziție nu am văzut cine știe ce nori negri. Așa, ceva ușor, o boare, încadrată în șabloanele firii politice universale. Tonuri normale, texte de citit în aulă, ce țin mai mult de datorie.

S-a manifestat săptămânile trecute în toată țara că nu mai vrem restricții, că vrem libertate de mișcare și alte chestii din astea, ușor demontabile. Dar, când au fost bolnavii luați din pat din spitale și trimiși acasă noaptea, fără nicio explicație, nu am mai văzut nicio mișcare. Este un mod așa ciudat de a-și alege manifestanții subiectele unor proteste încât te duce gândul imediat la faptul că este o regie mare în spate. Când se adună presiune prea mare pe țeavă și dă să explodeze, cineva deschide supapa de refulare. Cam așa funcționează democrația românească.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT