Conectați-vă cu noi

OPINII

Pe tobogan…

Publicat

pe

Asistăm zilele acestea la un proces politic nemaiîntâlnit în România din 1990 încoace. Cel mai mare partid, PSD, intră în dezintegrare. Acest fapt se datorează, în primul rând lui Liviu Dragnea, care a târât formațiunea social-democrată în toate mizeriile sale, transformând-o într-o anexă persoanală unde băga și scotea pe cine voia el și, în al doilea rând, celor care s-au aflat în preajma sa, de altfel și ei lideri celebri, care, din nevoia de a-și păstra funcțiile și privilegiile, i-au cântat în strună.

Dragnea nu mai este. A semănat otravă și a dispărut după scena politică. Dar ce te faci cu linguşitorii, cu cei care îl omagiu și îi cântau în strună? Acești pseudopoliticieni și pseudopatrioți țin de funcții, de scaun. PSD, în momentul de față, este într-o criză de lideri cu credibilitate, într-o criză de locomotive. Niciodată în toată istoria sa, acest partid nu s-a mai aflat într-o asemenea situație. Până la momentul Dragnea, PSD a avut tot timpul înlocuitori cu vizibilitate. Acum, nu. A avut grijă camarila să îi îndepărteze pe toți, teleormănizând politica de cadre.

Ideea ca partidul să fie condus de Oprișan, Bădălău sau Buzatu, chiar și de Viorica Dăncilă, este una sinucigaşă, va crea și mai multă dezbinare. Oamenii enumerați mai sus sunt cei care au votat fără crâcnire eliminarea unor lideri, au dat apă la moară visurilor deșarte ale lui Dragnea, ba chiar au avut ieșiri publice împotriva celor care au atras atenția că în partid se întâmplă ceva urât. Și acum, acești indivizi ies în față și pozează în salvatori. Nici măcar fizionomia nu îi ajută în demersul lor de politicieni și de salvatori ai PSD. Nu mai vorbim de discurs și de mișcările pe care le execută în plan politic. Capii actuali ai PSD nu își dau seama că electoratul vede, simte și interpretează. Este mai cizelat și le urmărește și traduce toate mișcările. Inclusiv operațiunea de eliminare rapidă a tuturor săgeților lui Dragnea din toate pozițiile cheie, delimitarea de fostul lider sunt privite cu oarece repulsie, să nu zicem scârbă. Lașitatea în acest partid nu numai că a fost relevantă, ba chiar a fost pusă pe tarabă și tranşată până la ultimul țesut. Arătată țării întregi.

Să iasă acum în față Bădălău și Oprișan, başca alte chipuri nesemnificative, și să spună care au fost cauzele care au dus la pierderea alegerilor și alte bla-bla-uri cu iz de teorie nu mai mișcă pe nimeni. Dimpotrivă, accentuează și mai tare ruptura dintre PSD și alegător. Se tot spune pe toate canalele TV fidele că PSD dorește să continue guvernarea. Cred, dimpotrivă, că vor să părăsească puterea în aceste momente de debusolare și degringoladă. Au nevoie de refacere în spatele liniei frontului până la alegerile locale și parlamentare de anul viitor.

Preşedinția României nu reprezintă o prioritate maximă pentru social-democrați. Un partid al cărui lider a intrat în pușcărie într-o perioadă și așa nefastă și cu imaginea partidului degradată este greu să își mai revină și să-și recapete credibilitatea, mai ales că oamenii de seamă stau ascunși, nu au inițiativă, nu au un cuvânt de spus, așteptând să întâmple ceva. Iar acum, din păcate, dinspre București, nu se aud decât vocile sterile ale lui Oprișan și Bădălau. Spiritul de gașcă a dus spre disoluție colosul PSD. Să te întrebi de ce nu ne-au votat, fiindcă le-am dat bani, facilități, am creat locuri de muncă, le-am făcut drumuri etc, îl depășește până și pe Ceaușescu în lipsă de realism politic. Nu vrei să vezi nici în ultimul ceas că ai fost taxat pentru tarele de comportament, pentru transformarea partidului într-o gașcă a interesului.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Lumi paralele

Publicat

pe

Uneori, am un simţământ ciudat, că suntem captivi într-un stat paralel din toate punctele de vedere. Democraţia adevărată, cu toate conceptele ei măreţe, frumoase, nu funcţionează! E doar mimată! Instituţiile statului, populate în ultimii ani de indivizi aduşi pe criterii de apartenenţă politică, de simpatii, găşti şi alte tipuri de interese, funcţionează din inerţie sau după un şablon neschimbat de zeci de ani, neanimat de competenţă, profesionalism, har, dăruire faţă de semeni etc.! Multe posturi sunt moştenite din tată în fiu sau tradiţia de bugetar se transmite din generaţie în generaţie, făcând în ciudă capitalismului palid în care trăim.

După cum se derulează evenimentele la noi, totul capătă importanţă, valoare de lucru, se pun în mişcare resorturile gripate ale unor entităţi statale, doar după ce se produce o nenorocire, două, trei, după ce se întâmplă ceva ieşit din comun.

Trebuia să aibă loc tragediile de la Caracal pentru ca sistemul de urgenţă 112 să fie reevaluat. Au fost omorâte două adolescente pentru ca autorităţile să redefinească, greoi şi încă nu în termeni clari, conceptul de intervenţie în caz de forţă majoră.

A trebuit ca cinci oameni să moară într-un spital, cu trupurile zdrobite de un alcoolic furoios, pentru ca ministrul Sorina Pintea să apară public şi să spună că se vor produce schimbări în ceea ce priveşte sistemul de organizare al unităţilor de psihiatrie. Să mai vin cu exemple?

Statul are forţa de a-şi obloji rănile, de a masca certitudinea, de a ascunde în timp, rapid şi calculat, într-o ilogică… logică, gafele, neajunsurile, incompetenţele.

Ne uităm acum la analistul Alexandru Cumpănaşu, unchiul adolescentei omorâte la Caracal. Se luptă să ţină în alertă organismul statal, nu îl lasă să se decupleze de la realitate, deşi acesta vomită zilnic de silă, îl ţine în priză, vrea să îl facă să funcţioneze corect, drept, să fie util societăţii, cetăţeanului, democraţiei.

Se pare că deja a început să iasă fum, nu mai vrea, nu mai poate, nu mai este capabil acest motor al statului, alimentat cu multă nepăsare, superficialitate şi orgoliu, să ducă aceste greutăţi de conjunctură, numite competenţă, profesionalism, dăruire. Evenimentele nedorite consumate în ultimul timp l-au scos din ritmul său planificat, i-au sabotat tabieturile.

Citește în continuare

OPINII

Apărătorii democraţiei, lipsă la apel!

Publicat

pe

Nenorocirea de la Caracal ne determină să ne întrebam dacă democraţia în România funcționează la parametri normali? Răspunsul meu ar fi că nu. Hibele existente în sistem, nepăsarea, amatorismul, nepotismul şi parvenitismul sunt elemente de bază ale epocii în care trăim.

Prin democrație, în mod simplu, înțelegem că poporul, prin reprezentanții săi aleși, conduce, decide mersul lucrurilor în societate, în stat. Dar, oare, aleșii se mai achită de aceste obligații nobile? Nu cumva a intervenit și la ei rutina, obișnuința? Nu cumva li se pare normal celor care sunt deputați, senatori, primari, președinți de consilii județene, miniștri ca doar ei să fie la butoane? Nu cumva democrația este doar mobilul prin care ei își întăresc continuu poziția?

Ideal ar fi ca aleșii să pună la punct statul, să-l curețe, să-l primenească prin legi, să îi supravegheze atent pe cei care slujesc în ministere, sub acoperământul de funcționari și înalți funcționari cu diferite tipuri de statute.

Parlamentarii, miniștrii, secretarii de stat, ba chiar și președintele ţării sunt trimiși de noi, oamenii de rând, să țină în frâu oastea functionărimii care alcătuieşte de fapt entitatea numită stat. Aleșii fac legii și îi trag la răspundere, în numele poporului, pe polițiști, procurori, judecători, militari din diferite servicii, pe funcționarii din tot noianul de instituții, atunci când nu își fac datoria. Ei, aleșii, ar trebui să întrețină echilibrul, să înlăture abuzul, să curețe statul de posibile excese, de incompetenţă, de delăsare, de neprofesioniști.

Ei, aleșii, prin votul nostru, au primit puteri depline de a-i pune la punct pe toți cei care greșesc, care iau în râs democrația. La noi, din păcate, politicianul, demnitarul peste care am suflat forță la alegeri, se complace. Își uită menirea. Se alătură prea repede celor are alcătuiesc celulele statului, le mănâncă din pumn, îi lasă să își facă de cap, închid ochii la fărădelege, ba chiar îi ajută pe unii, total neaveniți, să pătrundă în mecanismul numit stat, fiindcă acolo se trăiește bine.

Tot ceea ce se întâmplă urât în societate, tot ceea ce întinează democrația se întâmplă din cauza politicianului, vectorului principal al democrației care, din păcate, se lasă prins în mrejele sistemului, uită să-i mai corecteze și să-i țină în frâu pe reprezentanții săi.

Ceea ce s-a întâmplat la Caracal este doar o secvență a nepăsării, a scăpării de sub controlul democrației, a unui sistem care acum se conduce singur, care nu mai are treabă cu restul. Un sistem în care au pătruns tot soiul de indivizi ghidați doar de interesul personal. S-a ajuns aici pentru că politicienii au tolerat mizeria. Au lăsat statul pe mâna unor căpușe…

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Servicii Web Florin Web



error: Conținutul este protejat!!