Connect with us

OPINII

Noi şi atât!

Publicat

pe

Deformarea profesională, orgoliul şi aroganța cauzate de funcții, de stat prea mult pe un post călduț și protejat de lege și reguli, veniturile substanțiale pe care le obțin, în comparație cu omul de rând, îl determină pe politicianul din vârf, pe înaltul funcționar de stat, să se izoleze, să nu privească mai departe de casta sa. El consideră că aparține unui grup, unui cerc, unei tagme și restul, adică poporul, nu îl mai interesează decât ca turmă pe care trebuie să o coordoneze.

Tocmai de aceea pe așa-zișii politicieni din categoria simulacre, prefăcuți, perfizi îi vedem printre oameni doar în campaniile electorale, dar și atunci preferă să stea cocoțați pe piedestale și să fie aplaudați, eventual tot de ai lor, ca să fie siguri că le iese momentul.

Politicianul adevărat, omul providențial pe care să-l urmezi orbește, de drag, cu încredere, ori nu s-a născut, ori nu vrea să iasă în față, nu răzbate la suprafață din cauza pojghiţei nesimțite care s-a format. Va apărea vreodată în România politicianul adevărat patriot, pentru care să nu conteze prea mult rangurile, averea lui și a acoliților, politicianul sincer, apropiat de oameni, capabil să se sacrifice la orice oră din zi și din noapte pentru binele semenilor? Politicianul care, măcar o dată pe lună, să coboare din autoturismul de lux și să se urce în tren sau în autobuz, să călătorească alături de oamenii de rând, să le respire păsurile și transpirația? O să-l vedem vreodată pe cel ales stând de vorbă cu cetățeanul sedat de nevoi la poarta sau în bătătura lui? O să vedem vreodată un politician de vârf trăitor modest, nu în vile somptuoase sau apartamente de lux?

Șirul acestor întrebări ficţionare ar putea continua. Știu că nu am să primesc decât răspunsuri simple și crude, de genul: Nu. Imposibil. Greu de crezut. Fiindcă nu se poate altfel. Fiindcă nu avem politicieni cu har, cu responsabilitate, cu dragoste de popor, cu un ales simț al modestiei. La noi, cam toate meseriile de interacțiune umană, sufletească, de comunicare sinceră, se cam practică fără har, fără chemare. La aranjament.

S-a format în societate, nu dintr-o dată, ci în timp, un soi de nobilime, de feudali moderni. Oameni care se folosesc de democrație pentru propriul interes.

Reclama

Am văzut o fotografie de grup. Imagine rece, fără expresie, fără chemare, fără acel imbold de unitate. Nu degaja emoție, valoare. Oameni adunați de conjunctură, de nevoie, de obligație, degeaba. Doar ei și atât. Mi-ar fi plăcut să-i văd pe respectivii demnitari și politicieni într-o fotografie cu oamenii simpli, să rezoneze cu ei, să schițeze un zâmbet, chiar și de nevoie, lângă un nea Gheorghe sau un nea Ion. Să se contopească măcar pentru câteva clipe cu normalitatea, cu firescul. Să simtă și el vibrația și importanta momentului lângă un grup de copii. Să-și apropie mirosul de Chanel de sudoarea truditorului de rând, de aroma de colonie luată din târgul de duminică.

Banalele fotografii pe treptele unei instituții, în care personajele imortalizate sunt aproape aceleași,intervenind doar mici adaosuri generate de conjuncturi și jocuri politice, nu mai spun nimic. Sunt false. Degajă neîncredere. Până și valoarea de informație este infimă, fiindcă sunt repetabile, stereotipe.

Din păcate, demnitarii noștri s-au cam izolat de popor. Sunt doar ei și atât. Și se mai miră de ce îi urăsc oamenii, de ce sunt neînţeleşi, de ce se comentează răutăcios despre ei. Din cauza asta! Au uitat să intre cu picioarele în apa navalnică și rece a existenței de zi cu zi. Preferă podul, înălțimea, iar şuvoaiele să le privească de sus. Să intervină în viaţa noastră doar prin discursuri demagogice și articole de lege.

Cititi mai mult
Reclamă
2 Comments

2 Comments

  1. Preda Emilian

    29 iunie 2019 at 17:28

    Vedeți cu ce se ocupa ionica serban de la Razvad…. 🙈 🤪

  2. Preda Emilian

    29 iunie 2019 at 17:31

    Vedeți cu ce se ocupa ionica serban de la Razvad….și apoi ce înseamna Psd 🙈 🤪 ce plângeri penale face oamenilor.. Trebuie să-ți fie frica de ea🆘🆘🆘⁉️⁉️⁉️

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

În ce țară mai trăim?

Publicat

pe

De mai bine de trei luni, suntem conduși de un Guvern demis. Un primar declarat incompatibil rămâne în funcție, bine aparat de sistem. De neimaginat! Prefectul i-a tăiat doar 10% din salariu! Președintele României convoacă la negocieri pe cine vrea burta lui, sfidând partidele care au câștigat alegerile. Dar, nu par nici ele prea mult deranjate la stomac! La Cotroceni încep alte discuții. În același stil și ritm care nu vor duce la nimic bun.

Cu o zi, două, înainte de micșorarea accizei la motorină, prețurile la pompă au crescut. O minune marcă românească! Și Statul tace. De ce? Îi convine? Președinta Curții Constituționale, instituția care a anulat alegerile prezidențiale, se întâlnește la secret cu premierul demis Ilie Bolojan. Unde credeți? În curtea Senatului României! Se întâmplă înainte ca judecătorii constituționali să decidă soarta Legii Integrității contestată de Nicușor Dan și alianța PNL-USR. Întâmplare? Coincidență? Magistrații au protestat când au aflat de această întâlnire de taină. Dar, așa cum se întâmplă la noi, puterea tace. Este o formă de sfidare. Românul tace. Din ignoranță. Tăcerea a devenit nu regulă de aur, ci indiferență patologică. Pe toată linia!

Stupoare! De Sfânta Marie Mare, președintele țării nu a fost prezent la Ziua Marinei. L-a trimis pe premierul demis, cu 10% credibilitate, la ceremonialul militaro-religios. Nicușor Dan a mers la slujba religioasă, departe de Constanța, apoi a vizitat, într-o ținută de stradă, o mătușă! A uitat că este șeful statului și această demnitate conferită prin votul și încrederea poporul român impune un alt comportament și un alt program.

Reprezentanții Partidului Social Democrat nu mai au zvâc, parcă au intrat într-o amorțire controlată. Busola acestui partid nu și-a revenit. Caută la nesfârșit Nordul. Direcția. Pare că nu vor să o găsească! E mai bine așa!

La AUR, în afară de șiruri de vorbe și declarații, nu se simte nimic. Reprezentanții acestei formațiuni stau doar cu ochii pe sondaje. Se trăiește politic încă din teorii. Practica este inconfortabilă.

Reclama

Democrația a devenit parcă o cocotă violată, la rând, de întreaga clasă politică. Nimeni nu o mai respectă. Este jignită și scuipată din ce în ce mai des pe ambii obraji. Ba unii, din vârful grămezii, o dezbracă și râd de ea în văzul lumii și nu le pasă.

Suntem avertizați că, din cauza închiderii centralei nucleare de la Cernavodă și a importurilor masive de energie electrică, prețurile vor sări în aer. La toate. Întrebarea este unde și cât vor mai exploda? În curând, nu o să mai fie nici aerul la liber!

Dronele au devenit deja o obișnuință la graniță, pe mare și pe plaje. Ro- Alert, un simplu ceas deșteptător! Distrugerea acestor aparate de război nu mai aduce medalii și onoruri piloților. A fost un film. A trecut momentul. Acum, gata, intrăm în normalitate!

Cei 8 centimetri câștigați pe Dunăre nu au avut efectul scontat. Unitatea 2 tot s-a închis! Explozia a creat dâmbul. Barjele, înțepenite în prostie. Au fost sparte degeaba câteva milioane de euro. Răspunde cineva? Pagube colaterale!

Una tare! Unele țări din Vest caută să închirieze închisori în statele europene pentru infractorii lor. La noi, sigur nu vor găsi. Deocamdată, sunt pline de bărbați care și-au bătut nevestele și amantele, de șoferi băuți și fără permis de conducere, de hoți de mărunțișuri și traficanți rurali de cannabis.

Reclama

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?

Publicat

pe

România se află într-un blocaj politic fără de precedent. De ce? Fiindcă de la an la an, din 1990 încoace, am observat că reprezentanții clasei politice sunt din ce în ce mai slabi, fără discurs, fără esența aceea de patriotism, mai neinteresați de dezvoltarea socio-economică a țării. Au transformat o profesiune de credință, de har, de curaj, într-o banală meserie de făcut bani și de stat la adăpost!

Se vede de la o poștă că, în cei peste 35 de ani scurși de la revoluție, s-a dezvoltat minunat sistemul interesului de grup. Politicienii și acoliții, patroni de firme, o parte importantă a bugetarilor, spuma de prin ministere, agenții, companii și alte componente ale structurilor de forță, au dus-o și o duc bine. Nu au mai avut parte de convulsii sociale, mișcări de stradă, proteste și alte manifestări publice ce țin de domeniul democrației și libertății. La ce mai folosesc? Ne adunăm cu ora, scandăm și suflăm în vuvuzele și apoi plecăm acasă, că ni se face foame. Problemele rămân la fel. Nerezolvate.

Românii de rând, noroc cu aderarea la Uniunea Europeană, s-au răspândit pe Bătrânul Continent in căutarea unui trai mai bun. Unii au rămas prin Occidentul prosper, alții au trudit, au strâns ban pe ban să revină acasă pentru a-și turna în ogrăzi căsoaie, embleme ale scăpării de sărăcia materială, căci restul nu îi interesează. Cum merge țara? Cine ne sunt conducătorii? Sunt bune sau nu deciziile pe care le iau? Nu contează. „Să mai meargă afară o vreme”, îți zice românul pribeag. „Mai am de făcut un gard, o magazie și, gata, poate să se termine tot!”. La atât se oprește libertatea și democrația. Și, la umbra acestei stări, politicienii noștri, buni dar mai mult rău intenționați, reprezentanții sistemului nevăzut mereu cu mâna pe butoane, își fac de cap.

Cum este posibil să fim conduși în continuare de un guvern demis prin moțiune? Cum este posibil ca cele două mari partide care au dărâmat teoretic Guvernul Bolojan să nu își asume guvernarea din prima clipă, să iasă cu pieptul în față, să demonstreze că luptă pentru țara asta? Simulacre de politicieni. Vânduți, obișnuiți doar cu manevre de culise, cu semne, pixuri și creioane colorate, cu orgolii și ambiții, doar pentru a-și păstra jilțul, privilegiile.

Și ne-am pricopsit și cu un președinte de țară, unul din zona ONG. Ales pe criteriul „nu am avut încotro”. Fiindcă, așa suntem noi românii, nu riscăm. Preferăm apele line, fără să realizăm că sunt mai periculoase și mai adânci decât cele nărăvașe.

Reclama

Acum ce facem? Așteptăm. Ce? Frământăm nedumerirea. Cel mult, înjurăm și comentăm spărgând semințe de floarea soarelui și aruncând cojile pe caldarâmul fierbinte al patriei. Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite