Tradiţiile milenare ale poporului român se pierd, înghiţite de societatea de consum, de evoluţia tehnicii, de comprimarea timpului, dar şi din cauza delăsării pe care o manifestă cei care ar trebui să se îngrijească de rădăcinile neamului românesc.

Uite că mai sunt localităţi în care obiceiurile nu numai că au fost scoase la suprafaţă, şterse de praf şi reevaluate, dar au fost reanimate, au intrat în practica comunităţii, reprezintă perle, nestemate fără de care cursul firesc al timpului nu mai are culoare, prestanţă şi valoare.

La Gura Ocniţei, locul unde, de câţiva ani, tradiţia, obiceiurile populare se armonizează cu alte curente artistice, se întrepătrund şi se sprijină reciproc, creând o feerie a împlinirii spirituale, s-a consumat duminică, 30 iunie 2019, o nuntă ca în poveşti. Un ritual popular aşa cum îl ştiu bătrânii noştri şi cum tinerii interesaţi de farmecul folclorului nostru îl mai văd în filme ori în poze de arhivă sau culese de prin scrinuri uitate prin poduri.

Totul a pornit de la o iniţiativă de suflet, din dorinţa autorităţilor locale, a directorului de cămin cultural, Liliana Iotu, a bibliotecarelor, a comunităţii până la urmă, de a uni creştineşte destinele unui cuplu de oameni săraci. Şi au vrut să împletească evenimentul cultural, readucerea în prezent a unui obicei uitat şi perimat de societate, de civilizaţie, cu pecetluirea creştinească a două destine.

Familia Meleşteu, din Gura Ocniţei, oameni nepricopsiţi, dar care au fost generatori de viaţă şi continuitate, au o altă bogăţie: 9 copii, 8 băieţi şi o fată! Cu o asemenea casă este clar că supravieţuirea, în vremurile noastre de avânt capitalist, este dificilă, darmite să mai ajungi să faci o cununie religioasă şi o nuntă.

Când au fost întrebaţi de directoarea de cămin cultural dacă sunt de acord ca obştea, autorităţile, oamenii de suflet să intervină în viaţa lor şi să îi lege creştineşte, după datina străbună, în port tradiţional şi respectând toate obiceiurile, au fost de acord.

Şi, uite aşa, s-a pus de o nuntă ţărănească la Gura Ocniţei. Interpreţii, personaje adevărate, într-un film real, într-o curată montare realistă, menită să redea farmecul portului popular românesc şi al obiceiurilor de nuntă, dar să arate şi că există o frumuseţe a sufletului nostru, în fiecare.

Cei doi miri au fost îmbrăcaţi în straie populare, nuntaşii la fel. Ba chiar şi primarul şi-a pus o cămeşă brodată, şi-a suflectat mânecile şi s-a prins peste mijloc cu un brâu tricolor.

Toate pregătirile s-au desfăşurat la Căminul Cultural din Gura Ocniţei. Acolo s-au îmbrăcat mirii, gătiţi cu lăutari, s-a împodobit bradul, s-a pus masa şi s-a jucat româneşte până în zori.

„Este un eveniment emoţionant pentru noi, un eveniment al reînodării tradiţiilor, autencitităţii şi a portului popular românesc, al adevăratei nunţi, cea petrecută cu zeci si sute de ani în urmă. Ne-am gândit ca tinerii noştri să aibă un exemplu pe care să şi-l amintească, pe care, eventual, să-l cultive, să-l ducă mai departe, în aşa fel încât să menţină tradiţia, cultura şi educaţia. Să ne putem bucura de adevăratele valori autentice ale acestui popor. Nunta noastră nu este doar un spectacol. E viaţă, e poveste, e autenticitate, e bucurie şi emoţie.

Comunitatea a dat dovadă de unitate, de solidaritate întru bine şi frumos. Unde mai găseşti aşa ceva? Este greu să înfăptuieşti astfel de lucruri în vremurile astea grăbite de lupta pentru existenţă şi nimicurile fireşti al cotidianului care ne sufocă. Noi, toţi cei angrenaţi în acest eveniment, am reuşit să-l ducem la capăt. Am udat o rădăcină până când a prins viaţă şi acum vrem să o ţinem vie, să nu mai piară”, a vorbit, cu emoţie, primarul Sorin Vasile Ioniţă.

Mirii au două perechi de naşi. Oameni de suflet, care au ales să intre în horă, cum zice românul, să intre în aceste roluri reale. Unii sunt din Gura Ocniţei, ceilalţi de la Doiceşti. Tocmai de aceea, la orele 13:00, conform tradiţiei, alailul a plecat la naşi. Nu ca acum o sută de ani cu căruţele trase de cai împodobiţi, fiindcă era prea departe şi timpul parcă curge prea repede. Cu maşinile. Dar, în straie populare, cu chiuituri şi lăutari.

La Doiceşti, nuntaşii din Gura Ocniţei au fost primiţi de naşi la Căminul Cultural. Cu muzică, prăjituri şi băutură. Ceva vin şi mai multă apă şi băuturi răcoritoare. Aici, după ce s-au tras câteva hore zdravene, s-au omenit nuntaşii, împreună cu naşii, şi tinerii care purtau lumânările de cununie împodobite cu flori proaspete de câmp au plecat spre Gura Ocniţei, pentru săvârşirea la biserică a legăturii creştineşti. După cununie, toată suflarea satului, în ţinută obligatorie straie populare, a mers la căminul cultural pentru a petrece… A fost un vis. O poveste. O tradiţie care trebuie repetată şi sădită în toate comunităţile rurale.