PSD-ul se află în cădere liberă. Lipsa liderilor, apariția în prim-planul politicii a profitorilor, a băieților de gașcă și interes, a grupurilor pentru care contează numai banul, ceea ce iese de pe urma actului politic și adminstrativ, a dus ca formațiunea social-democrată să nu mai fie privită cu încredere. Este momentul unei resetări până la ultimul circuit al acestui partid mamut, care nu își mai găsește echilibrul, forța de regenerare pe care o avea odinioară.

Liviu Dragnea a fost ultimul rinocer instalat în fruntea acestei formațiuni politice. Un social-democrat cu vederi PD-iste. De la el a pornit declinul. Stilul de a conduce, eliminarea, prin mecanismul intern numit CEX, a tuturor celor care îi stăteau în față, care comentau și criticau o serie de decizii luate de Dragnea și grupul de acoliți, călcarea în picioare a statutului partidului, joaca de-a guvernarea au contribuit din plin la declanşarea crizei. Să schimbi, în trei ani, trei premieri și să afluieşti prin parcul puterii zeci de miniștri, să numești secretari și subsecretari de stat pe criterii clientare și de grup și câte nu se mai pot pune în acest coş al parastasului marelui partid pierdut în incertitudine, înseamnă sinucidere.

A urmat doamna Dăncilă, încoronată după tradiția PSD. Încearcă și dumneaei să facă ce poate, atât cât o ajută discursul, forța de analiză și consilierii. Partidul o ţine în față. Nu are pe cine altcineva. E premier şi nu mai există lideri de substanță în spate, garnitura de rezervă a marelui partid este aproape epuizată. Mult coconet și simandicoşi!

Când s-a mai întâlnit, în cei 30 de ani de democrație, să ai în guvern miniștri din categoria „no name”, despre care nu știe nimeni nimic, care nu excelează de nici un fel, nici în activitatea guvernamentală, nici în spațiul public? Funcţionari! Roboţei birocraţi! Era o vreme când cunoșteam fiecare ministru în parte. Pe unde sunt, ce conduc, ce idei și opinii lansează… Acum, sincer, nu am habar cine sunt cei care conduc ministerele. Este un semnal negativ. Dar nimeni nu îl ia în seamă. Este o plafonare pe care am întâlnit-o, dacă îmi aduc bine aminte, la PNŢ-cd înainte de a fi eliminat pentru totdeauna de pe scena politică. Oameni care au încep să creadă, destul de ciudat, că politica trebuie făcută doar pentru ei, nu pentru țară, pentru popor. Și asta se simte când îi vezi cum aleargă după funcții, după poziții în structurile bine remunerate. După cum își aranjează copiii, nepoții, nevestele, amantele și apropiații prin varii posturi și instituții publice. După mașinile cu care circulă. Politica a fost perimată de cei care nu își dau încă seama de ceea ce au făcut, care nu realizează gafele.

La alegerile europarlamentare a pornit primul val, s-a dat primul semnal că țara se mișcă, că nici trompetiştii de serviciu, nici manipulatorii media nu mai pot controla fenomenul. Societatea refuză să mai fie condusă de oportuniști, de indivizi pensionați dintr-un sistem și angajați în altul, de altoii interesului. PSD-ul încă nu vede acest lucru. Puterea provoca orbire, depărtare de realitate, închistare, subiectivism, delăsare. Exteriorul îi poate doar zdruncina, dar cheia este la ei și sunt încuiați pe dinăuntru. Ușa trebuie deschisă spre realitate.

Reclama