Connect with us

OPINII

PSD, aproape de infarctul politic!

Publicat

pe

PSD-ul se află în cădere liberă. Lipsa liderilor, apariția în prim-planul politicii a profitorilor, a băieților de gașcă și interes, a grupurilor pentru care contează numai banul, ceea ce iese de pe urma actului politic și adminstrativ, a dus ca formațiunea social-democrată să nu mai fie privită cu încredere. Este momentul unei resetări până la ultimul circuit al acestui partid mamut, care nu își mai găsește echilibrul, forța de regenerare pe care o avea odinioară.

Liviu Dragnea a fost ultimul rinocer instalat în fruntea acestei formațiuni politice. Un social-democrat cu vederi PD-iste. De la el a pornit declinul. Stilul de a conduce, eliminarea, prin mecanismul intern numit CEX, a tuturor celor care îi stăteau în față, care comentau și criticau o serie de decizii luate de Dragnea și grupul de acoliți, călcarea în picioare a statutului partidului, joaca de-a guvernarea au contribuit din plin la declanşarea crizei. Să schimbi, în trei ani, trei premieri și să afluieşti prin parcul puterii zeci de miniștri, să numești secretari și subsecretari de stat pe criterii clientare și de grup și câte nu se mai pot pune în acest coş al parastasului marelui partid pierdut în incertitudine, înseamnă sinucidere.

A urmat doamna Dăncilă, încoronată după tradiția PSD. Încearcă și dumneaei să facă ce poate, atât cât o ajută discursul, forța de analiză și consilierii. Partidul o ţine în față. Nu are pe cine altcineva. E premier şi nu mai există lideri de substanță în spate, garnitura de rezervă a marelui partid este aproape epuizată. Mult coconet și simandicoşi!

Când s-a mai întâlnit, în cei 30 de ani de democrație, să ai în guvern miniștri din categoria „no name”, despre care nu știe nimeni nimic, care nu excelează de nici un fel, nici în activitatea guvernamentală, nici în spațiul public? Funcţionari! Roboţei birocraţi! Era o vreme când cunoșteam fiecare ministru în parte. Pe unde sunt, ce conduc, ce idei și opinii lansează… Acum, sincer, nu am habar cine sunt cei care conduc ministerele. Este un semnal negativ. Dar nimeni nu îl ia în seamă. Este o plafonare pe care am întâlnit-o, dacă îmi aduc bine aminte, la PNŢ-cd înainte de a fi eliminat pentru totdeauna de pe scena politică. Oameni care au încep să creadă, destul de ciudat, că politica trebuie făcută doar pentru ei, nu pentru țară, pentru popor. Și asta se simte când îi vezi cum aleargă după funcții, după poziții în structurile bine remunerate. După cum își aranjează copiii, nepoții, nevestele, amantele și apropiații prin varii posturi și instituții publice. După mașinile cu care circulă. Politica a fost perimată de cei care nu își dau încă seama de ceea ce au făcut, care nu realizează gafele.

La alegerile europarlamentare a pornit primul val, s-a dat primul semnal că țara se mișcă, că nici trompetiştii de serviciu, nici manipulatorii media nu mai pot controla fenomenul. Societatea refuză să mai fie condusă de oportuniști, de indivizi pensionați dintr-un sistem și angajați în altul, de altoii interesului. PSD-ul încă nu vede acest lucru. Puterea provoca orbire, depărtare de realitate, închistare, subiectivism, delăsare. Exteriorul îi poate doar zdruncina, dar cheia este la ei și sunt încuiați pe dinăuntru. Ușa trebuie deschisă spre realitate.

OPINII

Vorbe sincere de după Paște…

Publicat

pe

Au trecut și Sfintele Sărbători de Paște. Cum trec toate, cum ne trecem noi. Rămânem, unii, o vreme, cu gândul proaspăt al credinței și al victoriei vieții asupra morții. Un fel de speranță care se subțiază pe măsură ce ne afundăm în canalele existențiale. Alții rămân cu sechele, după consumul necontrolat de mâncare și băutură. Că așa se petrece de Paște! Între câteva ritualuri bisericești, sub deviza „așa e bine”, și dezmățul bahic și culinar. Partea spirituală a fost scoasă cu totul din tomul Sărbătorii de Înviere.

Ne amintim de Dumnezeu, de Mântuitorul Iisus Hristos, doar atunci când ne lovește necazul. Schițăm atunci un fel de rugă semipură. În rest, ne amăgim. Folosim totul ca pe un afiș de spectacol. Sărbătorile sunt prilej de petrecere, de îmbuibare, de a-ți arata ostentativ roadele muncii silnice și oarbe pentru a face avere. Unii își deschid casele, nu neapărat pentru oaspeți, cu gândul și inima curate, ci pentru a arăta, arogant, celor care îi vizitează, cât au adunat ei, cât au putut să construiască. Lumânarea arde într-o odaie veche, mai în fund, să nu afume pereții tapetați cu bani grei, făcuți stând cu anii prin străinătățuri.

E liniște azi. Mâine, nu. Începe campania electorală. Blândețea va fi risipită de politicienii care își scot tunurile de sub masa plină cu ouă roșii, vin și cozonac… Lozincile sunt pregătite. Discursurile au pe ele pete de grăsime de la carnea de miel, iar flayer-le au aromele mărilor îndepărtate, pe unde și-au făcut vacanțele aleșii, în numele Paștelui, în ideea de a reveni cu bateriile încărcate pentru jocul electoral care tocmai se va încinge.

Au trecut Sfintele Sărbători de Paște. Suntem aceiași. Parcă mai schimbați un pic. Cumpărăm mai multă haleală. Mai rotunzi. Ne rugăm mai puțin. Ne amintim de Dumnezeu doar într-o doară. Ciudat! Tocmai acum când răul a prins planeta ca într-o menghină și nu este rost să îi mai dea drumul…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Care libertate a presei?

Publicat

pe

Astăzi, 3 mai, este ziua libertății presei. Mai știți? Vă mai aduceți aminte? Care presă? Acum, în noianul de răgălii online numite pagini, publicații, așa-zise podcasturi cu ifose de televiziuni online, cu ciurdă de influenceri plătiți la negru de politicieni cu interese, cu orgoliu sau dintre cei care vor să facă mișto chiar de colegii de partid, de prieteni, cu bezmetici care calomniază, insultă și hărțuiesc tot ce nu concordă cu gândirea lor ușor spre patologic, mai putem vorbi despre presă?

Când coțofeni și coțofene, vorba maestrului Cristoiu, se adună pe un ram, creazându-se spuma jurnalismului și cântă ode la comandă, pun întrebări năroade, comandate prin SMS, și publică aceleași partituri sub culori diferite, vorbim despre presă?

Când jurnalistul nu mai este angrenat în investigații și nu mai scrie anchete, fiindcă vrea să supraviețuiască, vorbim despre presă? Când așa-zisul ziarist lansează atacuri la adresa unora doar în campanii electorale, bazându-se doar pe zvonuri și minciuni, mai vorbim despre presă?

Ce este aia libertate a presei în epoca în care instituțiile statului nu mai dau doi bani pe acest concept, preferând să trimită, mașinal, conform legii, comunicate anoste și reci, iar alții nu îi mai înșir aici, nici nu mai bagă în seamă media, situându-se deasupra muritorului de rând?

Care presă? Aceea care abia reușește să încropească un minim pe economie din urări, felicitări, interviuri și reportaje cu dedicație, articolul vânzându-se ca o banală marfă?

Libertatea presei nu a murit, dar se târâie bolnavă, slugarnic, jos, printre cei nebăgați în seamă. Cine a adus-o aici? Ghici? Atunci când mai îmbobocește un pic, cu vervă, talent și dăruire față de adevăr, față de societate, se găsește un bocanc să o strivească. Fiindcă bocancii care nu agreează presa și libertatea ei, din păcate, s-au înmulțit.

Totuși, trăiască libertatea presei, acolo, pe unde o mai fi, ascunsă, în suflet și în conștiințe!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite