Am trecut de primul tur al alegerilor prezidenţiale. Ce de convulsii, ce de calcule, ce de sperieturi! La un moment dat, social-democraţii au aflat înfricoşaţi că Barna s-ar situa pe locul doi, ca procent de voturi. Evident, după această veste, a fost turată spre seară, la maximum, maşinăria uriaşă a PSD, fără de care Viorica Dăncilă, candidatul şters, linear, cu un elocvent limbaj de lemn, cu ieşiri de tip emoţional-comunistoid, ar fi fost culcată la pământ.

Hai să nu ne minţim! Intrarea în turul doi a candidatei PSD se datorează structurilor puternice pe care partidul încă le are în teritoriu. Orice individ, politician mai răsărit, dacă ar fi fost sulemenit, protejat şi susţinut de colosalul mecanism numit PSD, ar fi intrat în turul doi, poate chiar de pe primul loc! Fifor, Teodorovici ar fi obţinut acelaşi scor, poate mai bun.

Această intrare în turul doi nu reprezintă câştigul datorat farmecului politic al Vioricăi Dăncilă, talentului şi harului său comunicativ, care aproape nu există, ci armatei de parlamentari, primari, viceprimari, consilieri locali şi membri simpli, obişnuiţi să lucreze la calcul exact, cu pixul în mână, la colţul uliţei, comunicând la centru date şi despre vrabia care s-a aşezat pe acoperişul secţiei de vot!

Corifeii de casă, plătiţi regeşte, televiziuni, ziare portaluri, încearcă să o ridice în slăvi pe Viorica Dăncilă, dar nici ei nu cred prea mult în acest lucru, o fac din interes şi atât. Unii moderatori tv chiar mă scârbesc, când îi văd cum perorează pentru unul sau altul dintre candidaţi şi ştiu că soţiile sau soţii lor ori alte tipuri de rude fac parte dintr-un partid sau altul şi deţin funcţii barosane!

Revenind la alegerile prezidenţiale, Klaus Iohannis poate să fie liniştit. Câştigarea turului doi nu va fi o problemă, chiar dacă procentele, pe ici pe colea, se vor schimba, modificarea producându-se, probabil, din cauza a ceea ce se va mai întâmpla la nivel de imagine în cele două săptămâni care urmează.

PSD-ul îşi va forţa la maximum colosul organizaţional, care, s-a văzut la aceste alegeri, indiferent de cine este la butoane, indiferent de convulsiile interne, poate face faţă unei exuberanţe şi antipatii populare.

PSD nu mai este la putere. Aşa au vrut, aşa s-a vrut. Cine mai ştie ce înţelegeri nevăzute au existat şi ce strategii pun la cale unele creiere, sub plapuma democraţiei. PNL încă pare pironit sub vraja puterii. Este o beţie uşor incontrolabilă. Bine, să te vezi la cârma ţării după atâta amar de ani, chiar şi pentru un mandat scurt, te cam ia de cap. Altfel, nu se explică alaiul de nuntă la care a participat în calitate de naş preşedintele Klaus Iohannis, excesul de solemnitate, cu gardă de onoare la intrare în Ministerul de Interne, cu binecuvântări prezidenţiale în fiecare celulă a puterii. Cu prea mult fast, graţie de tip Orban şi alte elemente ce ţin mai mult de lumea spectacolului…

Sincer, mă aşteptam la o instalare de Guvern simplă, modestă, aducătoare de simpatie populară, de încredere. Dar, am constatat, aşa, la prima vedere, poate mă înşel eu, că liberalii au pornit cu stângul în loc de… dreptul. Ceremonialul extins, în această perioadă de zbateri, pe nisipuri mişcătoare, nu prea mai ţine la românul de rând. Dacă nu îşi revin şi nu devin normali, oneşti în comportament, s-ar putea ca valul de încredere pornit înainte de europarlamentare să se spargă mai repede.

Am înţeles, momentul preluării puterii executive de către PNL trebuia un pic exploatat electoral în favoarea lui Klaus Iohannis, care, peste tot, dar chiar peste tot, parcă a recitat acelaşi poem anti-PSD, cu punct şi virgulă. Lucrul acesta a fost vizibil şi pe mulţi i-a intrigat, i-a iritat, le-a sunat a plictis.

Gata! Am spus la moţiune că îi vrem jos pe social-democraţi, că o vrem zburată pe Viorica Dăncilă. Am spus acelaşi lucru la votul de încredere din Parlament, am spus la lansările electorale din ţară, dar chiar să mergem din minister în minister şi să batem la popou PSD-ul nu este tocmai practic, produciv. S-ar putea ca astfel de excese să enerveze alegătorul. Acum, concentraţi-vă, stimaţi liberali, pe guvernare, pe ceea ce trebuie să faceţi bun. Ochii românilor sunt pe voi, ca pe butelie. Fiecare mişcare vă este scanată şi analizată la sânge. Gata cu comportamentul simandicos, cu festivismele ieftine, cu care, zău, liberalii nu prea erau obişnuiţi şi nici nu prea le acceptau. Guvernaţi! Noi vă privim!