Două zile liniştite, calme, uşor reci, prevestitoare de iarnă blândă au prins, la Sibiu, ziariştii din mai multe judeţe ale ţării, convocaţi de Centrele Europe Direct la un training sub titulatura „Europa viitorului”. Au fost prezenţi la Cisnădioara, o insulă de lângă Sibiu, mărginită de munţi şi păduri întinse, gazetarii care au avut o colaborare la superlativ cu punctele de informare Europe Direct şi care au fost premiaţi în acest fel pentru diseminarea informaţiilor privind activitatea structurilor socio-economice şi politice ale Parlamentului European şi ale Comisiei Europene.

Întâlnirea dintre fraţii de suferinţă în ale presei a fost una deschisă, fără şabloane şi fără fineţuri ce ţin de protocol. Ziariştii, consideraţi a fi ei însăşi aşi în tainele comunicării, nu au avut probleme de interacţiune. Totul a curs şnur. Bineînţeles, la ajungerea rapidă la un numitor comun au contribuit şi coordonatorii Europe Direct din judeţele participante, respectiv Vâlcea, Buzău, Maramureş, Neamţ şi Dâmboviţa. Îl dăm ca exemplu pe reprezentantul nostru – Vlăduţ Andreescu, spirit deschis, comunicator desăvârşit, băgăreţ, implicat, liant puternic pentru ceea ce înseamnă închegarea şi păstrarea unor prietenii, a unor colaborări de durată.

Urmărindu-l atent pe Vlăduţ de la Centrul Europe Direct Târgovişte, îţi dai seama că pentru el, fără a avea intenţia să-l lăudăm, nu există barieră care să-l oprească atunci când vrea să anime, să construiască ceva din nimic, să scoată din impas un eveniment, să adauge valenţe noi unei activităţi pornite, poate, timid. Nu a fost cazul nostru! Avem noi o vorbă în presă, care i se poate aplica cu brio şi lui Vlăduţ Andreescu. Este tipul omului pe care „îl dai afară pe uşă şi intră pe fereastră”.

Revenind la povestea noastră, putem spune că, graţie acestui organism finanţat de Comisia Europeană, jurnaliştii români de prin mai multe zone ale ţării, fiecare cu specificul lui, ba chiar cu metehnele şi chichiţele locale, au putut să dialogheze, să facă un schimb de informaţii, de impresii, să închege prietenii, să promoveze încrederea, să afle modul de interacţiune dintre diferitele entităţi ale statului şi presă, în funcţie de geografie şi tradiţii.

Punctul forte al acestui intermezzo jurnalistic de două zile la Cisnădioara l-a constituit cursul asigurat de profesorul Ciprian Cucu, de la Universitatea din Alba-Iulia, care a avut ca teme dezinformarea, fenomenul fake news şi manipularea pe internet. Lecţii practice, lucruri şi secrete cărora, atunci când profesezi contratimp, nu le dai importanţă, nu diseci informaţia, nu o iei pe fir să vezi de unde vine, unde îşi are izvorul, cine o disiminează şi care ar fi scopul.

Specialistul în astfel de probleme Ciprian Cucu, în cele câteva ore de training, a reuşit să ne captiveze, să ne deschidă canale pe care, nu că le aveam închise, dar nu le prea foloseam, absorbiţi fiind de ritmul oricum trepidant al vieţii, al circulaţiei informaţiei în ceea ce se cheamă organismul social. Şi, după cum ne-a făcut să înţelegem tânărul profesor, unii, bazându-se pe ignoranţă, pe plictisul nostru, pe comoditate, profită din plin.

Aşa am aflat şi noi, ziariştii mai tineri sau mai bătrânei, despre sintagma „există oameni care nu există”, acest lucru putându-se întâmpla graţie tehnologiei şi mijloacelor de comunicare în masă, graţie reţelelor de socializare din ce în ce mai performante şi captivante. Şi, uite aşa, ne-am dat seama că aforismul „toată viaţa avem câte ceva de învăţat” nu este numai înţesat cu înţelepciune, dar şi practic şi adevărat!

Să mai vorbim de frumuseţiile locului? De excursiile pe care le-am făcut prin împrejurimi, la biserica fortificată de la Cisnădioara, cocoţată de sute şi sute de ani pe un vârf de deal stâncos, şi la cele din istoricul şi fenomenalul Sibiu? Ceva de domeniul fantasticului. Locuri pitoreşti, echilibru fizic şi spiritual, monumente istorice marcate, promovate, bine întreţinute şi puse în valoare.

Străini, câtă frunză şi iarbă! Interes pentru om, pentru atragerea de turişti. Inovaţie, implicare, totul la superlativ. Parcă eram pe undeva prin Occident, nu în România. Să dăm sfaturi alor noştri conducători despre cum se face acolo promovare, despre cum se aduce plus valoare? Nu este cazul. De obicei, sfaturile bune nasc repulsii şi sentimente de ură. Aşa că, tăcem şi aşteptăm ca totul să se schimbe de la sine, în vreo 100 de ani, dacă nu o veni vreun val mai repede…

Dar, hai să revin la training-ul de la Cisnădioara şi la Centrul Europe Direct, deocamdată singura entitate care s-a gândit că ziariştii, buni sau răi, au şi ei nevoie de perfecţionare, de noi abilităţi, în ton cu evoluţia accelerată a societăţii umane. Şi, uite aşa, s-a născut acest curs, această etapă de socializare şi comunicare între jurnaliştii din mai multe zone ale ţării, de mai multe vârste şi de mai multe tipuri caracterologice. Şi a fost bine!

Managerul Teatrului „Tony Bulandra” Târgovişte a vorbit, astăzi – 22 noiembrie 2019, în cadrul unei conferinţe de presă susţinută împreună cu regizorii Dumitru Acriş, din Republica Moldova, şi Dimitri Aryupin, din Rusia, despre spectacolele „Crimă şi pedeapsă” şi „Woyzeck”, care vor fi prezentate publicului în premieră în stagiunea 2019-2020, începută în forţă cu „Argonautas”, o coproducţie româno-portugheză primită foarte bine în ambele ţări.

„La Lisabona, am jucat vreme de două săptămâni. A fost un succes aşteptat. Am, aşa, mândria ţăranului care merge la piaţă cu brânză şi îşi vinde toată brânza la capitală, pentru că le-am arătat ce putem şi, în acelaşi timp, au văzut şi actorii noştri cum se comportă actorii din lumea occidentală într-o mare capitală a lumii, în sensul că montează decoruri…, îşi depăşeşc un pic condiţia de artişti. A fost un lucru bun. A dus la umanizare, la apropierea noastră. Trupa s-a consolidat mult mai mult”, a mărturisit, în stilul caracteristic, regizorul MC Ranin, care a evidenţiat, de asemenea, participarea echipelor de la „Tony Bulandra” Târgovişte la festivaluri de teatru din ţară (Reşiţa şi Timişoara) şi din străinătate (Lituania).

Despre noile producţii, maestrul MC Ranin spune că răspund cerinţei de a fi „teatru viu, care se face acum, pentru oamenii de acum” şi a dezvăluit câteva repere care să stârnească interesul publicului. Spre exemplu, spectacolul „Crimă şi pedeapsă” al lui Dumitru Acriş este unul fără personajul principal din romanul lui Dostoievski, iar „Woyzeck” are un montaj captivant, despre Dimitri Aryupin ştiindu-se că lucrează mult pe graniţa dintre realitate şi vis.

„Dimitri promovează un tip de limbaj teatral pe care, cel puţin în Rusia, nu l-am cunoscut. El părăseşte zona teatrului realist, teatrului clasic şi se îndreaptă mai mult către o gândire matematică, imaginativă. Să nu vă imaginaţi că matematica este aritmetică. Matematica este creativitate. Atunci, muzica, lumina, corpul, machiajul, costumul pot să trimită la ideea de pictură sau de dans, fără să se încadreze neapărat într-una din aceste categorii. Spunem tot timpul că teatrul este o artă de sinteză. Într-adevăr, teatrul este o artă de sinteză, dar aici chiar se vede”, a precizat MC Ranin.

Şi încă ceva! „Crimă şi pedeapsă” va avea premiera la miezul nopţii, în data de 5 decembrie. „S-a mai făcut lucrul acesta şi a avut succes, pentru că, la Târgovişte, la 12 noaptea, în afară de televizor, nu prea văd ce ai putea să faci”.

Cei doi regizori, Dumitru Acriş şi Dimitri Aryupin, au răspuns cu amabilitate întrebărilor puse de jurnalişti, dar au avut grijă să dezvăluie doar puţine elemente din spectacolele pe care le pregătesc, doar atât cât să provoace publicul târgoviştean să nu le rateze.

– DUMITRU ACRIŞ: „Îi mulţumesc domnului Ranin pentru ocazia de a reveni acasă, pentru că am pornit de aici, cu 11 ani în urmă, şi foarte multe idei şi paşii cei mai importanţi pe care i-am făcut în viaţă, legaţi de meserie, i-am pornit de aici, din teatrul acesta, au pornit de la nişte întâlniri ocazionale când trebuia să iau nişte decizii importante. Domnul Ranin m-a ajutat foarte mult în alegerea meseriilor, vorbesc după actorie, în regie.

«Crimă şi pedeapsă». Sunt antrenaţi 10 actori din Teatrul Tony Bulandra. Cu mulţi dintre ei am mai lucrat. Publicul va fi pe scenă, alături de actori şi cel mai important cred că este dialogul cu publicul, care va participa direct în acest spectacol. Sunt repetiţii lungi, până la 11:00-12:00 noaptea. Este un proces destul de chinuitor, dar foarte plăcut. Suprasarcina noastră este de a scoate un spectacol foarte bun.

Dramatizarea este făcută de mine, dar împreună cu actorii. Având o scenă în faţă, se dă textul la o parte şi se ia doar situaţia. Atunci, foarte mult text viu, dacă vorbim de anul 2019, vine din partea actorilor. Interacţiunea cu publicul trebuie simţită. Eu pledez pentru un teatru de dialog, pentru că am impresia că asta lipseşte foarte mult în societate astăzi – comunicarea”.

– DIMITRI ARYUPIN: „Dacă o să încep să vorbesc despre spectacol, este ca şi cum în faţa dumneavoastră ar fi o femeie însărcinată care să vă spună despre viitorul copil, ce nas şi ce ochi va avea, cât de frumos va fi… Sunt multe lucruri necunoscute despre spectacol. Mai avem de lucru. Pentru actori, a fost oarecum un şoc, dar abilitatea lor de a se acomoda şi de a se concentra este extraordinară.

Atunci când lucrez la un spectacol, eu nu separ rolurile – actori, regizor… Pentru mine este un întreg. Este foarte important să înţeleg ce se întâmplă în interiorul actorului. La propriu, îi îmbrăţişez, ca să simtă acest lucru. Este un proces complicat de a creşte aceste conexiuni, care sunt atât de fragile şi se pot rupe în orice moment.

Pentru mine, teatrul nu este realist în general. Arta nu imită natura. Arta îi crează forma, nu o imită. Dacă luaţi o pictură suprarealistă, cu cât vă apropiaţi, cu atât mai departe de realitate vă aflaţi. Observaţi doar culorile. În sensul acesta, orice formă de teatru este un vis despre realitate. Orice spectacol de teatru care este făcut bine este din carne şi sânge şi este dureros. Dacă nu există sânge în interior, nu există nici căldură, nici empatie”.