OPINII
Mâine, ce-o mai fi?
Cazul de la Gura Şuţii ne-a marcat pe toţi. Am văzut cât de mici suntem în faţa neprevăzutului. Ce înseamnă să deschidem porţile la toţi nebunii. Să îi primim la noi cu braţele deschise, să-i omenim, iar ei apoi să ne omoare copiii prin grădinile noastre!
Cine din Europa asta ştia că există în România comuna Gura Şuţii? O aşezare de câmpie, unde viaţa curge între şabloanele sale fireşti, într-un anonimat normal, ce defineşte multe dintre satele româneşti. Şi a venit acest olandez zevzec, pedofil, să-şi potolească poftele bolnăvicioase cu florile noastre, să strice bruma de linişte, de echilibru, să întunece şi mai mult sufletele unor oameni care trăiau oricum la limita disperării.
De vreo treizeci de ani, circulă tot soiul de indivizi suspecţi prin ţara noastră, ca printr-o grădină zoologică, ca pe un teritoriu de vânătoare, considerându-ne un soi de sălbatici, care aşteaptă tot timpul trancanalele numite ajutoare umanitare. I-am băgat în ţară, le-am arătat casa noastră, iar apoi ei vin cu aerul lor superior, de oameni cărora nu li se poate întâmpla nimic, şi ne ucid copiii.
Bântuie pe uliţele satelor noastre în maşini scumpe, singuri sau conduşi de ghizi meschini, adulmecă precum hienele şi, fără frică, ziua, în amiaza-mare, se reped asupra vlăstarelor noastre. O fac nu pentru că sunt neapărat bolnavi, ci fiindcă sunt convinşi că nu li se poate întâmpla nimic, fiindcă au văzut că statul nostru este încă anchilozat, că grija faţă de om este încă la nivel de teorie, că ne pierdem în mărunţişuri, în proceduri, că autorităţile sunt specializate mai mult în a descoperi cadavrele, în nesfârşite teste ADN, decât în a preîntâmpina faptele cu violenţă.
Ne-am fi simţit bine, puternici, apăraţi, am fi fost emoţionaţi până la lacrimi, i-am fi luat în braţe pe poliţişti, pe jandarmi, dacă am fi putut trăi momentul în care ar fi pus mâna pe nemernicul olandez înainte de a comite oribila faptă, dacă ar fi reuşit oamenii legii să o scape vie din ghearele pedofilului pe Adriana. Nu a fost să fie!
Am avut un sentiment ciudat, de revoltă, de resemnare, de neputinţă, de ură împotriva a tot, când am văzut în imaginile video cum pedofilul olandez umbla cu maşina prin centrul comunei Gura Şuţii ca pe teritoriul lui, cu fetiţa culcată pe banchetă, probabil speriată, disperată, mută de frică. În jur, erau oamenii care discutau, care îşi vedeau liniştiţi de ale lor, fără să bănuie că pe lângă ei a trecut ucigaşul, ca un lup care îşi căra prada liniştit în vizuină, fără să îi pese de cei din preajmă, fără să îl intereseze că se află în lumea lor, că îi sfidează, că le întinează existenţa.
Suntem din nou în doliu. O plângem pe Adriana, ne plângem neputinţa. S-a mai consumat un episod tragic care, din păcate, seamănă panică şi neîncredere. Statul român se află într-o criză de credibilitate. Cum vor ieşi din ea, este greu de spus. După Caracal, a venit Gura Şuţii. Mâine, ce-o mai fi?
România se află într-un blocaj politic fără de precedent. De ce? Fiindcă de la an la an, din 1990 încoace, am observat că reprezentanții clasei politice sunt din ce în ce mai slabi, fără discurs, fără esența aceea de patriotism, mai neinteresați de dezvoltarea socio-economică a țării. Au transformat o profesiune de credință, de har, de curaj, într-o banală meserie de făcut bani și de stat la adăpost!
Se vede de la o poștă că, în cei peste 35 de ani scurși de la revoluție, s-a dezvoltat minunat sistemul interesului de grup. Politicienii și acoliții, patroni de firme, o parte importantă a bugetarilor, spuma de prin ministere, agenții, companii și alte componente ale structurilor de forță, au dus-o și o duc bine. Nu au mai avut parte de convulsii sociale, mișcări de stradă, proteste și alte manifestări publice ce țin de domeniul democrației și libertății. La ce mai folosesc? Ne adunăm cu ora, scandăm și suflăm în vuvuzele și apoi plecăm acasă, că ni se face foame. Problemele rămân la fel. Nerezolvate.
Românii de rând, noroc cu aderarea la Uniunea Europeană, s-au răspândit pe Bătrânul Continent in căutarea unui trai mai bun. Unii au rămas prin Occidentul prosper, alții au trudit, au strâns ban pe ban să revină acasă pentru a-și turna în ogrăzi căsoaie, embleme ale scăpării de sărăcia materială, căci restul nu îi interesează. Cum merge țara? Cine ne sunt conducătorii? Sunt bune sau nu deciziile pe care le iau? Nu contează. „Să mai meargă afară o vreme”, îți zice românul pribeag. „Mai am de făcut un gard, o magazie și, gata, poate să se termine tot!”. La atât se oprește libertatea și democrația. Și, la umbra acestei stări, politicienii noștri, buni dar mai mult rău intenționați, reprezentanții sistemului nevăzut mereu cu mâna pe butoane, își fac de cap.
Cum este posibil să fim conduși în continuare de un guvern demis prin moțiune? Cum este posibil ca cele două mari partide care au dărâmat teoretic Guvernul Bolojan să nu își asume guvernarea din prima clipă, să iasă cu pieptul în față, să demonstreze că luptă pentru țara asta? Simulacre de politicieni. Vânduți, obișnuiți doar cu manevre de culise, cu semne, pixuri și creioane colorate, cu orgolii și ambiții, doar pentru a-și păstra jilțul, privilegiile.
Și ne-am pricopsit și cu un președinte de țară, unul din zona ONG. Ales pe criteriul „nu am avut încotro”. Fiindcă, așa suntem noi românii, nu riscăm. Preferăm apele line, fără să realizăm că sunt mai periculoase și mai adânci decât cele nărăvașe.
Acum ce facem? Așteptăm. Ce? Frământăm nedumerirea. Cel mult, înjurăm și comentăm spărgând semințe de floarea soarelui și aruncând cojile pe caldarâmul fierbinte al patriei. Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?
Ne îndreptăm din ce în ce mai sigur spre alegerile anticipate. Nici astăzi, la întâlnirea de la Cotroceni, nu s-a întâmplat mare brânză. Discuții. Posibile negocieri. Strângeri de mână pe fondul complezenței. Orgolii de politicieni și atât.
Criza merge mai departe, iar Bolojan și USR-iștii rămân în continuare la butoane, în ciuda câștigătorilor alegerilor parlamentare, perdanți de conjunctură, PSD și AUR. Este de noaptea minții! Numai în democrația noastră originară se poate întâmpla ca țara să fie condusă de ultimii clasați: PNL, USR și conservantul politic UDMR, aflat mereu lângă stupul cu miere.
Întâlnirea de la Cotroceni a avut, după umila mea părere, miros de aranjament meschin. Încă un fâs! Nicușor Dan, cu bagajul pregătit să plece la Paris, să sărbătorească Ziua Franței și iar cu o semipropunere de conjunctură, Alexandru Nazare, și cu încăpățânatele și de amețit poporul dorințe, PSD nu vrea să guverneze cu USR și PNL, USR și PNL nu vrea să împartă puterea cu PSD. Cu AUR nu vrea să se asocieze nimeni. UDMR prezent în tot și în toate. Minoritățile sunt în poza de grup. Ceva de vis!
Dragi politicieni, ăștia cu care, din păcate, ne-am pricopsit! Dacă aveți sânge în instalație, haideți, la anticipate! Este cel mai bun indicator al funcționării democrației în România! Simulacrele de negocieri și aranjamente de culise vă duc și mai mult în derizoriu, iar noi, poporul, avem impresia că ne desconsiderați!
Urmărește Incomod Media și pe Google News
Dâmboviţaacum o săptămânăBărbat de 44 de ani, lovit în plin pe trecere de pietoni în Sălcuța (Titu). VIDEO
- ACTUALITATEacum o săptămână
Atenție! Modificări la Spitalul Județean de Urgență din Târgoviște, din 20 iulie 2026
- Dâmboviţaacum 4 zile
UPDATE. Ei sunt tinerii care este posibil să se fii înecat în râul Argeș, la Ionești
- ACTUALITATEacum 4 zile
Astăzi, ați făcut un copil fericit! Mesajul unei mămici către un polițist din Târgoviște
- ADMINISTRAŢIEacum 5 zile
Fostul prefect Marian Tănase este noul administrator public al județului Dâmbovița
- ACTUALITATEacum 2 zile
Au fost găsiți înecați! Dumnezeu să-i odihnească în pace!
- Dâmboviţaacum 4 zile
Doi tineri, posibil înecați în râul Argeș în zona satului Ionești. VIDEO
- ACTUALITATEacum 4 zile
Avertizare de vreme severă în Argeș, Dâmboviţa și Prahova, la noapte (22 iulie 2026). S-a emis și cod roșu de inundații
