OPINII
Mâine, ce-o mai fi?
Cazul de la Gura Şuţii ne-a marcat pe toţi. Am văzut cât de mici suntem în faţa neprevăzutului. Ce înseamnă să deschidem porţile la toţi nebunii. Să îi primim la noi cu braţele deschise, să-i omenim, iar ei apoi să ne omoare copiii prin grădinile noastre!
Cine din Europa asta ştia că există în România comuna Gura Şuţii? O aşezare de câmpie, unde viaţa curge între şabloanele sale fireşti, într-un anonimat normal, ce defineşte multe dintre satele româneşti. Şi a venit acest olandez zevzec, pedofil, să-şi potolească poftele bolnăvicioase cu florile noastre, să strice bruma de linişte, de echilibru, să întunece şi mai mult sufletele unor oameni care trăiau oricum la limita disperării.
De vreo treizeci de ani, circulă tot soiul de indivizi suspecţi prin ţara noastră, ca printr-o grădină zoologică, ca pe un teritoriu de vânătoare, considerându-ne un soi de sălbatici, care aşteaptă tot timpul trancanalele numite ajutoare umanitare. I-am băgat în ţară, le-am arătat casa noastră, iar apoi ei vin cu aerul lor superior, de oameni cărora nu li se poate întâmpla nimic, şi ne ucid copiii.
Bântuie pe uliţele satelor noastre în maşini scumpe, singuri sau conduşi de ghizi meschini, adulmecă precum hienele şi, fără frică, ziua, în amiaza-mare, se reped asupra vlăstarelor noastre. O fac nu pentru că sunt neapărat bolnavi, ci fiindcă sunt convinşi că nu li se poate întâmpla nimic, fiindcă au văzut că statul nostru este încă anchilozat, că grija faţă de om este încă la nivel de teorie, că ne pierdem în mărunţişuri, în proceduri, că autorităţile sunt specializate mai mult în a descoperi cadavrele, în nesfârşite teste ADN, decât în a preîntâmpina faptele cu violenţă.
Ne-am fi simţit bine, puternici, apăraţi, am fi fost emoţionaţi până la lacrimi, i-am fi luat în braţe pe poliţişti, pe jandarmi, dacă am fi putut trăi momentul în care ar fi pus mâna pe nemernicul olandez înainte de a comite oribila faptă, dacă ar fi reuşit oamenii legii să o scape vie din ghearele pedofilului pe Adriana. Nu a fost să fie!
Am avut un sentiment ciudat, de revoltă, de resemnare, de neputinţă, de ură împotriva a tot, când am văzut în imaginile video cum pedofilul olandez umbla cu maşina prin centrul comunei Gura Şuţii ca pe teritoriul lui, cu fetiţa culcată pe banchetă, probabil speriată, disperată, mută de frică. În jur, erau oamenii care discutau, care îşi vedeau liniştiţi de ale lor, fără să bănuie că pe lângă ei a trecut ucigaşul, ca un lup care îşi căra prada liniştit în vizuină, fără să îi pese de cei din preajmă, fără să îl intereseze că se află în lumea lor, că îi sfidează, că le întinează existenţa.
Suntem din nou în doliu. O plângem pe Adriana, ne plângem neputinţa. S-a mai consumat un episod tragic care, din păcate, seamănă panică şi neîncredere. Statul român se află într-o criză de credibilitate. Cum vor ieşi din ea, este greu de spus. După Caracal, a venit Gura Şuţii. Mâine, ce-o mai fi?
De mai bine de trei luni, suntem conduși de un Guvern demis. Un primar declarat incompatibil rămâne în funcție, bine aparat de sistem. De neimaginat! Prefectul i-a tăiat doar 10% din salariu! Președintele României convoacă la negocieri pe cine vrea burta lui, sfidând partidele care au câștigat alegerile. Dar, nu par nici ele prea mult deranjate la stomac! La Cotroceni încep alte discuții. În același stil și ritm care nu vor duce la nimic bun.
Cu o zi, două, înainte de micșorarea accizei la motorină, prețurile la pompă au crescut. O minune marcă românească! Și Statul tace. De ce? Îi convine? Președinta Curții Constituționale, instituția care a anulat alegerile prezidențiale, se întâlnește la secret cu premierul demis Ilie Bolojan. Unde credeți? În curtea Senatului României! Se întâmplă înainte ca judecătorii constituționali să decidă soarta Legii Integrității contestată de Nicușor Dan și alianța PNL-USR. Întâmplare? Coincidență? Magistrații au protestat când au aflat de această întâlnire de taină. Dar, așa cum se întâmplă la noi, puterea tace. Este o formă de sfidare. Românul tace. Din ignoranță. Tăcerea a devenit nu regulă de aur, ci indiferență patologică. Pe toată linia!
Stupoare! De Sfânta Marie Mare, președintele țării nu a fost prezent la Ziua Marinei. L-a trimis pe premierul demis, cu 10% credibilitate, la ceremonialul militaro-religios. Nicușor Dan a mers la slujba religioasă, departe de Constanța, apoi a vizitat, într-o ținută de stradă, o mătușă! A uitat că este șeful statului și această demnitate conferită prin votul și încrederea poporul român impune un alt comportament și un alt program.
Reprezentanții Partidului Social Democrat nu mai au zvâc, parcă au intrat într-o amorțire controlată. Busola acestui partid nu și-a revenit. Caută la nesfârșit Nordul. Direcția. Pare că nu vor să o găsească! E mai bine așa!
La AUR, în afară de șiruri de vorbe și declarații, nu se simte nimic. Reprezentanții acestei formațiuni stau doar cu ochii pe sondaje. Se trăiește politic încă din teorii. Practica este inconfortabilă.
Democrația a devenit parcă o cocotă violată, la rând, de întreaga clasă politică. Nimeni nu o mai respectă. Este jignită și scuipată din ce în ce mai des pe ambii obraji. Ba unii, din vârful grămezii, o dezbracă și râd de ea în văzul lumii și nu le pasă.
Suntem avertizați că, din cauza închiderii centralei nucleare de la Cernavodă și a importurilor masive de energie electrică, prețurile vor sări în aer. La toate. Întrebarea este unde și cât vor mai exploda? În curând, nu o să mai fie nici aerul la liber!
Dronele au devenit deja o obișnuință la graniță, pe mare și pe plaje. Ro- Alert, un simplu ceas deșteptător! Distrugerea acestor aparate de război nu mai aduce medalii și onoruri piloților. A fost un film. A trecut momentul. Acum, gata, intrăm în normalitate!
Cei 8 centimetri câștigați pe Dunăre nu au avut efectul scontat. Unitatea 2 tot s-a închis! Explozia a creat dâmbul. Barjele, înțepenite în prostie. Au fost sparte degeaba câteva milioane de euro. Răspunde cineva? Pagube colaterale!
Una tare! Unele țări din Vest caută să închirieze închisori în statele europene pentru infractorii lor. La noi, sigur nu vor găsi. Deocamdată, sunt pline de bărbați care și-au bătut nevestele și amantele, de șoferi băuți și fără permis de conducere, de hoți de mărunțișuri și traficanți rurali de cannabis.
România se află într-un blocaj politic fără de precedent. De ce? Fiindcă de la an la an, din 1990 încoace, am observat că reprezentanții clasei politice sunt din ce în ce mai slabi, fără discurs, fără esența aceea de patriotism, mai neinteresați de dezvoltarea socio-economică a țării. Au transformat o profesiune de credință, de har, de curaj, într-o banală meserie de făcut bani și de stat la adăpost!
Se vede de la o poștă că, în cei peste 35 de ani scurși de la revoluție, s-a dezvoltat minunat sistemul interesului de grup. Politicienii și acoliții, patroni de firme, o parte importantă a bugetarilor, spuma de prin ministere, agenții, companii și alte componente ale structurilor de forță, au dus-o și o duc bine. Nu au mai avut parte de convulsii sociale, mișcări de stradă, proteste și alte manifestări publice ce țin de domeniul democrației și libertății. La ce mai folosesc? Ne adunăm cu ora, scandăm și suflăm în vuvuzele și apoi plecăm acasă, că ni se face foame. Problemele rămân la fel. Nerezolvate.
Românii de rând, noroc cu aderarea la Uniunea Europeană, s-au răspândit pe Bătrânul Continent in căutarea unui trai mai bun. Unii au rămas prin Occidentul prosper, alții au trudit, au strâns ban pe ban să revină acasă pentru a-și turna în ogrăzi căsoaie, embleme ale scăpării de sărăcia materială, căci restul nu îi interesează. Cum merge țara? Cine ne sunt conducătorii? Sunt bune sau nu deciziile pe care le iau? Nu contează. „Să mai meargă afară o vreme”, îți zice românul pribeag. „Mai am de făcut un gard, o magazie și, gata, poate să se termine tot!”. La atât se oprește libertatea și democrația. Și, la umbra acestei stări, politicienii noștri, buni dar mai mult rău intenționați, reprezentanții sistemului nevăzut mereu cu mâna pe butoane, își fac de cap.
Cum este posibil să fim conduși în continuare de un guvern demis prin moțiune? Cum este posibil ca cele două mari partide care au dărâmat teoretic Guvernul Bolojan să nu își asume guvernarea din prima clipă, să iasă cu pieptul în față, să demonstreze că luptă pentru țara asta? Simulacre de politicieni. Vânduți, obișnuiți doar cu manevre de culise, cu semne, pixuri și creioane colorate, cu orgolii și ambiții, doar pentru a-și păstra jilțul, privilegiile.
Și ne-am pricopsit și cu un președinte de țară, unul din zona ONG. Ales pe criteriul „nu am avut încotro”. Fiindcă, așa suntem noi românii, nu riscăm. Preferăm apele line, fără să realizăm că sunt mai periculoase și mai adânci decât cele nărăvașe.
Acum ce facem? Așteptăm. Ce? Frământăm nedumerirea. Cel mult, înjurăm și comentăm spărgând semințe de floarea soarelui și aruncând cojile pe caldarâmul fierbinte al patriei. Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?
ADMINISTRAŢIEacum 3 zileRăzvad, singura comună din Dâmbovița care asigură gratuit servicii de recuperare pentru pensionari. VIDEO
- ACTUALITATEacum o săptămână
Proprietar de apartament, amendat pentru amenajări interioare fără autorizație
- ACTUALITATEacum 2 zile
Târgoviște. Două concerte de „Zilele Cetății” 2026. Vezi programul integral aici!
- Dâmboviţaacum 3 zile
Târgoviște. Incendiu de vegetație cu degajări mari de fum în zona Romlux
- ACTUALITATEacum o săptămână
Noile semafoare din Târgoviște nu sunt pentru rovinietă și nu au proprietăți de radar! VIDEO
- ACTUALITATEacum 3 zile
Doliu în Baroul Dâmboviţa. Avocata Flory Săndulescu a trecut la cele veșnice
- ACTUALITATEacum o săptămână
Credință, smerenie și răbdare la sărbătoarea Sf. Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului și Mitropolitul Țării Românești
- ACTUALITATEacum 4 zile
Călătorii reclamă din nou Grup Atyc. Microbuze supraaglomerate, șoferi recalcitranți, toalete insalubre în autogară
