Conectați-vă cu noi

OPINII

În balans!

Publicat

pe

În sfârșit, asistăm și noi la un dram de politică adevărată în Parlamentul României. Vedem ca încă mai există democrație și că ea se trăiește și se aplică, chiar dacă nu consecvent, cu rost și ţel. Dezbaterile pe tema actualei moțiunii de cenzură, singura adevărată, determinată și care a coagulat întreaga opoziție, plus ceva de pe la PSD, pentru a duce la îndeplinire un deziderat firesc și motivat: eliminarea de la putere a Guvernului Viorica Dăncilă. Am fost obișnuiți până acum cu moțiunile de forță, inițiate de Dragnea pentru a-și înlătura propriul Guvern de la putere, vezi Grindeanu, Tudose, şi cu cele ușor leșinate puse pe tapet de liberali fără o temă care să te fascineze, iar acum, în sfârșit, vedem ceva care miroase cât de cât a politică. Lupta este dură și pare adevărată, că doar nu or simula! Deși, la noi, este posibil orice.

Opoziția, alimentată și de UDMR, PRO România şi minorități, plus câțiva social-democrați care nu își mai găsesc locul în garnitura Dăncilă, vrea să dea Guvernul jos. Momentul, pentru PNL și USR, dacă te uiți atent și te mai și gândești un pic, nu este tocmai unul propice. Nu îi avantajează prea mult să preia acum frâiele puterii. Dar nici nu mai poți da înapoi, mimând că faci politică şi că te gândești la țară. Abandonul ar fi generat iluzii, freamăt, neîncredere în rândul electoratului căruia i s-a cam luat de simulare, de aşa-zise bătălii politice. Și, plus de asta, doamna Viorica Dăncilă a mai și gafat. S-a văzut de la o poștă și fără ochelari, că poate fi manipulată, întoarsă de la drumul real de unii și de alții din preajmă, că luptă cu jumătăți de măsură, că nu este consecventă în decizii și afirmații. Vezi conferința de alegeri de la Dâmbovița, pe care a amânat-o de trei ori. Vezi tendința de a o proteja și impune pe europarlamentara Rovana Plumb, de altfel un politician abil, în funcția de comisar european, deși i s-a spus de mulți că nu are nicio șansă. Şi mai putem insira…

Nu este de vină opoziția că mulți membri PSD nu își mai găsesc locul în partidul în care au crescut și s-au format, fiind înlăturați, înghesuiți de neaveniți care îi sfătuiesc prost pe cei care conduc acum. Nu este de vină opoziția că Liviu Dragnea solicită acum, din pușcărie, dizolvarea conducerii PSD și a partidului. Nu este de vină opoziția că doamna Dăncilă și toți cei care sunt în preajma ei, după arestarea lui Dragnea, nu i-a chemat pe cei excluși din partid de Dragnea, forțat, fără argumente pertinente, ca să își ceară scuze și să-i repună pe funcțiile lor! Nu este de vină opoziția că mulți dintre miniștrii Cabinetului actual sunt complet anonimi, nu auzim că produc ceva bun pentru țară, măcar o declarație cu valoare de maximă! Nu este de vină opoziția că averile multora care, cică, sunt social-democrați și se învârt pe la vârf, sunt de-a dreptul colosale, sfidătoare. Nu este de vină opoziția că nu avem încă autostrăzi, că drumul la patru benzi Bâldana-Târgoviște a ajuns un fel de minge de ping-pong pe SICAP. Nu este de vină opoziția că mai mulți primari PSD din Dâmbovița au adunat 30 de semnături pentru susținerea candidatului partidului propriu la funcția de șef al statului. Nu este de vină opoziția că mesajele de campanie prezidențială ale Vioricăi Dăncilă sunt puerile, fără substanță, un fel de zer comunistoidal! Nu este de vină opoziția că organizația PSD Dâmbovița a fost invadată de neaveniți, de inși care 30 de ani i-au dat la gioale și acum sunt mari consilieri și sfătuitori ai celor aflați la cârmă, ba îi mai scot şi în fața poporului PSD-ist care nu mai înțelege ce se întâmplă.

Așa că, lidera PSD, madam Dăncilă, nu ar trebui să se creadă vreo Evita Peron și, mai bine, ar abandona puterea. E un moment unic de care ar trebui să profite! Să se concentreze pe turul doi la prezidențiale! Ar fi o șansă să îşi bage partidul în cantonament, să-și refacă puterile, să demonstreze poporului, dacă poate, că ceea ce a făcut până acum PSD a fost bine și, anul viitor, să vină din nou pe cai mari. Chestia că nu plecam de la guvernare fiindcă ne gândim la țară, la popor, la binele cetățeanului, nu are valoare în actuala conjunctură, decât ca populism ieftin.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Chemarea străbunilor

Publicat

pe

Uite că am trăit să o vedem și pe asta. Alexandru Oprea, considerat de unii a fi un social-democrat pur sânge, a trecut la Partidul Mișcarea Populară. Va candida, primul pr listă, pentru o funcție de senator. Evident, șansele de câștig sunt minime, dar gestul este mare și spune multe. Despre candidat și despre politică!

Este, de fapt, o formă a deznodământului, a ceea ce s-a întâmplat în PSD Dâmbovița de câțiva ani. Oprea, bănuit că ar fi stat la baza orchestrării expulzării din PSD a lui Adrian Țuțuianu, părăsește corabia și se rostoiește, cred eu vremelnic, la PMP. Este o mișcare de conjunctură, un răcnet al nemulțumitului, al celui care, după ce a tăiat capul regelui, avea probabil convingerea că o să fie ridicat în slăvi, venerat, că va fi de temut. Uite că nu a fost așa!

Organismul numit PSD Dâmbovița a reacționat altfel. Așa cum nu s-a așteptat nici Țuțuianu, care a sperat că va aduna în spatele său droaie de primari și simpatizanți, măcar pe cei pe care i-a cules de jos și i-a pus în jilțuri. Așa cum nu credea nici Rovana Plumb, care își formase un desant interesant în Dâmbovița și, până în ultima clipă, ciracii au asigurat-o că va ieși președintă. Așa cum nu intuia nici Oprea, care avea intenția să pună șaua pe organizație, dar aceasta, nărăvașă, nu a acceptat să fie călărită…

Partidul și-a căutat forța de regenerare într-o altă echipă, într-un alt tip de comportament și viziune. Până acum, a ieșit bine. Corneliu Ștefan a uns cum trebuie motorul organizației și acum funcționează din plin. Până când, depinde de domnia sa și de sfaturile celor pe care îi are în preajmă. Se știe, orice povață ascunde în spate un interes personal. De asta trebuie să țină cont tânărul lider.

Revenind la trecerea lui Alexandru Oprea la PMP și candidatura pentru un post de senator, spun că mișcarea era previzibilă. Se auzise de mai multă vreme că intenționează să se îndrepte spre acest partid, un fel de colac de salvare, de încercare de a mai rămâne măcar un pic în văzul lumii. Încă o linguriță de notorietate, înainte de a cădea în uitare.

Cu câteva zile înainte de a apărea informația în presa agreată de Oprea, l-am întrebat pe președintele încă în funcție al CJ Dâmbovița dacă este adevarat că va candida de la PMP. Mi-a răspuns că este zvon și că așteaptă să vadă ce se întâmplă prin PSD. Și, cum probabil lucrurile nu au ieșit cum voia, alta este lista acolo, una câștigătoare, cum zic unii în glumă, cu popă în coadă, social-democratul Oprea a transformat ceea ce el numea zvon în certitudine. A fost un fel de chemare a străbunilor.

Mă așteptam, știind că este ofițer de informații, nu spun fost fiindcă în domeniu nu există termenul ăsta, să-mi raspundă franc da. În schimb, m-a învârtit prin păpușoi și tot acolo a ajuns. La PMP. În aceste condiții, prefigurez că vom avea parte de o campanie electorală interesantă. Cu bombe, bombițe, și bineînțeles, fumigene. Vom vedea clar cum și pentru cine se fac jocurile…

Citește în continuare

OPINII

Semnele nefirescului…

Publicat

pe

Trăim vremuri ciudate. Aproape neomenești. Rupte parcă dintr-un scenariu de film sau dintr-un coșmar. De luni de zile, ne chinuim să ne redescoperim echilibrul. Să intrăm în normalitate. Dar parcă nu se vrea. Toate zbaterile noastre de mai bine ne conduc spre mai rău, spre și o mai mare incertitudine. Ne zguduie faptul că, în această pandemie cumplită, încă nedescifrată până la capăt, până și Dumnezeu a început să ne fie interzis. Locurile sacre, bisericile, punctele de legătură între noi și Divinitate, stațiile de emise-recepție ale sufletului ne sunt deconectate.

Acest coronavirus zămislit parcă în adâncurile iadului, pare că vrea să ne distrugă și încrederea și speranța în Dumnezeu. Simt acest lucru. Văd la tot pasul, prin comportamentul manifestat de unii semeni, că Dumnezeu este târât în legendă. Sabotat. Ascuns sub diferite tipuri de măști. Se vrea parcă să ne pierdem echilibrul spiritual, puterea. Omul, suprema creație, a devenit în aceste luni doar o simplă vietate, fragilă, nesemnificativă. Un soi de număr de inventar. O cifră cuprinsă în statistici zilnice. Moartea a fost adusă la rangul de normalitate. Când vorbim de o mie de decedați, de două mii, de trei mii, pare firesc. Nimic nu ne mai mișcă în pandemie.

În aceste zile, la Iași, de ani și ani, creștinii ortodocși din toată țara merg cu sufletul deschis în pelerinajul sacru la Moaștele Sfintei Parascheva. Pentru mulți români, această călătorie încheiată cu ruga la Moaștele Sfintei a fost și este piatra de temelie a credinței și încrederii lor în Dumnezeu. Sâmburele de speranță, fiindcă mulți mergeau acolo să se roage pentru sănătate, pentru familie și câte alte lucruri de suflet. Acum, pandemia, regulile impuse de autorități i-au lăsat și fără această licărire de încredere. Oamenii sunt triști, panicați și debusolați. Privesc spre cer și nu știu cum să-și mai conceapă rugăciunea în atâta neprevăzut. Ce ne așteaptă? Greu și totuși ușor de presupus. Faptul că acum acest coronavirus a reușit din nou să ne îngenuncheze tradiția, credința, năzuințele și speranțele este un semn rău. Uniformizarea substanței umane continuă. Deocamdată suntem ascunși sub mască.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT



error: Conținutul este protejat!!