În sfârșit, asistăm și noi la un dram de politică adevărată în Parlamentul României. Vedem ca încă mai există democrație și că ea se trăiește și se aplică, chiar dacă nu consecvent, cu rost și ţel. Dezbaterile pe tema actualei moțiunii de cenzură, singura adevărată, determinată și care a coagulat întreaga opoziție, plus ceva de pe la PSD, pentru a duce la îndeplinire un deziderat firesc și motivat: eliminarea de la putere a Guvernului Viorica Dăncilă. Am fost obișnuiți până acum cu moțiunile de forță, inițiate de Dragnea pentru a-și înlătura propriul Guvern de la putere, vezi Grindeanu, Tudose, şi cu cele ușor leșinate puse pe tapet de liberali fără o temă care să te fascineze, iar acum, în sfârșit, vedem ceva care miroase cât de cât a politică. Lupta este dură și pare adevărată, că doar nu or simula! Deși, la noi, este posibil orice.

Opoziția, alimentată și de UDMR, PRO România şi minorități, plus câțiva social-democrați care nu își mai găsesc locul în garnitura Dăncilă, vrea să dea Guvernul jos. Momentul, pentru PNL și USR, dacă te uiți atent și te mai și gândești un pic, nu este tocmai unul propice. Nu îi avantajează prea mult să preia acum frâiele puterii. Dar nici nu mai poți da înapoi, mimând că faci politică şi că te gândești la țară. Abandonul ar fi generat iluzii, freamăt, neîncredere în rândul electoratului căruia i s-a cam luat de simulare, de aşa-zise bătălii politice. Și, plus de asta, doamna Viorica Dăncilă a mai și gafat. S-a văzut de la o poștă și fără ochelari, că poate fi manipulată, întoarsă de la drumul real de unii și de alții din preajmă, că luptă cu jumătăți de măsură, că nu este consecventă în decizii și afirmații. Vezi conferința de alegeri de la Dâmbovița, pe care a amânat-o de trei ori. Vezi tendința de a o proteja și impune pe europarlamentara Rovana Plumb, de altfel un politician abil, în funcția de comisar european, deși i s-a spus de mulți că nu are nicio șansă. Şi mai putem insira…

Nu este de vină opoziția că mulți membri PSD nu își mai găsesc locul în partidul în care au crescut și s-au format, fiind înlăturați, înghesuiți de neaveniți care îi sfătuiesc prost pe cei care conduc acum. Nu este de vină opoziția că Liviu Dragnea solicită acum, din pușcărie, dizolvarea conducerii PSD și a partidului. Nu este de vină opoziția că doamna Dăncilă și toți cei care sunt în preajma ei, după arestarea lui Dragnea, nu i-a chemat pe cei excluși din partid de Dragnea, forțat, fără argumente pertinente, ca să își ceară scuze și să-i repună pe funcțiile lor! Nu este de vină opoziția că mulți dintre miniștrii Cabinetului actual sunt complet anonimi, nu auzim că produc ceva bun pentru țară, măcar o declarație cu valoare de maximă! Nu este de vină opoziția că averile multora care, cică, sunt social-democrați și se învârt pe la vârf, sunt de-a dreptul colosale, sfidătoare. Nu este de vină opoziția că nu avem încă autostrăzi, că drumul la patru benzi Bâldana-Târgoviște a ajuns un fel de minge de ping-pong pe SICAP. Nu este de vină opoziția că mai mulți primari PSD din Dâmbovița au adunat 30 de semnături pentru susținerea candidatului partidului propriu la funcția de șef al statului. Nu este de vină opoziția că mesajele de campanie prezidențială ale Vioricăi Dăncilă sunt puerile, fără substanță, un fel de zer comunistoidal! Nu este de vină opoziția că organizația PSD Dâmbovița a fost invadată de neaveniți, de inși care 30 de ani i-au dat la gioale și acum sunt mari consilieri și sfătuitori ai celor aflați la cârmă, ba îi mai scot şi în fața poporului PSD-ist care nu mai înțelege ce se întâmplă.

Așa că, lidera PSD, madam Dăncilă, nu ar trebui să se creadă vreo Evita Peron și, mai bine, ar abandona puterea. E un moment unic de care ar trebui să profite! Să se concentreze pe turul doi la prezidențiale! Ar fi o șansă să îşi bage partidul în cantonament, să-și refacă puterile, să demonstreze poporului, dacă poate, că ceea ce a făcut până acum PSD a fost bine și, anul viitor, să vină din nou pe cai mari. Chestia că nu plecam de la guvernare fiindcă ne gândim la țară, la popor, la binele cetățeanului, nu are valoare în actuala conjunctură, decât ca populism ieftin.