Connect with us

OPINII

Resetarea încrederii!

Publicat

pe

Când ești sus și stai prea mult timp pe jilțul aurit, undeva mai departe de mulțime, ai tendința, ca politician, să uiți de cei care te-au pus acolo, de dorințele lor, de ceea ce le-ai promis… Politica se transformă într-o meserie bună, capabilă să-ţi satisfacă toate mofturile, să te țină agățat de informație, de putere, de oala cu miere… Din când în când, mai apare câte o sclipire de gând îndreptată și spre cei mulți.

Mi s-a întâmplat să aud mai mulți politicieni ai puterii care se întrebau, nu cu îngrijorare, ci cu oarece nemulțumire, cu nervi, de ce este poporul împotriva lor, din moment ce au făcut atâtea pentru el. Au mărit pensii, au mărit salarii, se construiesc şcoli, grădinițe, rețele de apă, de canalizare, de gaze, dau ajutoare sociale etc. De ce s-a pornit acest val al nemulțumirii pe care, ei, politicienii care nu mai sunt ancorați în realitatea cotidiană, nu îl pricep sau nu vor să-l înțeleagă?

Este greu să îi determini să accepte că omul vrea altceva. Are prins acum în sistemul său de valori și alte elemente ale civilizaţiei. Vede că relațiile inter-sociale, grija statului-mamut pentru el a dispărut sau este mai mult la nivel de simulacru. Se simte prea mic și neajutorat. Încolțit. Cetățeanul știe că s-au mărit salariile, dar în sistemul bugetar! Știe că se dau vouchere de vacanță, zile libere cât cuprinde și alte droaie de facilități, dar numai pentru angajații statului!

Românul a înțeles că și pensiile sunt mai mari, dar are în cap și a devenit pentru el o obsesie care duce la revoltă interioară, când vede că el, omul de rând, are o pensie de 800-1.000 de lei, iar alții, privilegiații statului, au 10, 20, 30 de mii de lei lunar! Se simte cetățeanul simplu un nimic, un nebăgat în seamă pe lângă acești nababi, un ins pe care nimeni nu îl mai apreciază. Se simte împins la marginea societății.

Știe românul că medicii iau acum și 4-5.000 de euro lunar, dar se loveşte de faptul că tradiționala atenție nu a fost eradicată. Mai vede, atunci când existența îl duce, de nevoie, nu că ar dori acest lucru, la un spital, că este tratat ca înainte de sporirea veniturilor cadrelor medicale, cu aceiași indiferență. În faţa ghișeelor de pe la varii instituții, i se întâmplă la fel. Tot aşa şi prin multe primării, unde funcționarii sunt toți un neam…

Vede românul, bun doar la vot, că în cazul Caracal se trag tot soiul de sfori, că apar ciudățenii. Că se speculează mult, că oamenii legii lucrează de parcă ar vrea să ocrotească pe cineva. A văzut și nenorocirea de la Gura Şuţii, care, după sinuciderea pedofilului, s-a stins fulgerător. Nu s-a mai auzit de biata fetiță ucisă de un străin aproape în cuibul ei.

Se uită alegătorul la televizor, citește în ziare, pe internet, vede cum țin unii cu dinții de putere, cum acționează găștile, grupurile de interese, cum restaurantele devin sedii de partid, cum este dirijat banul public către firmele de casă ale unora sau altora. Mai trag oamenii cu ochiul, când își fac un pic de timp, de tihnă, și la declarațiile de avere ale înalţilor demnitari ai acestei țări. Se uită lung și se întreabă „cum dracu reușesc să adune atât, că eu muncesc toată ziua și abia trăiesc de azi pe mâine”?

Cam astea ar fi o mică parte din problemele care au creat valul mâniei care amenință actuala putere și pe toate celelalte care vor veni și vor proceda la fel. Romanii văd întreg sistemul viciat, un organism care are grijă doar de el, iar la restul aruncă frimituri. Nu mai poți să îl minți că polițistul îl apară, când îl vede la colț discutând prietenește cu interlopul. Nu mai are încredere în procurorul căruia legea îi permite să-ți îmbrobodeadcă un dosar din orice poziție. Astea sunt problemele care au determinat poporul să se miște, să dorească mai mult respect, considerație, înțelegere și sprijin din partea Statului, din partea politicienilor. Vrea schimbare!

Că facem canalizare, apă, gaze, parcări și grădinițe ţine de firesc, de normalitate, de uzul firii, de fişa de atribuțiuni. La noi, relațiile stat-cetățean simplu sunt perimate, sufocate, minimalizate de mulți dintre cei care stau acolo, sus, și nu mai au treabă cu nimeni. Contează doar poziția lor. Chiar nu se vede?

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Necesitatea, ca o durere…

Publicat

pe

De câteva săptămâni, cu excepția liderilor înscriși în această incertă cursă a Guvernării de coaliție la care participă PSD, PNL și, mereu în trendul puterii, fată mare, UDMR, nimeni nu mai comentează probleme ce țin de politica recentă. Motivul este ușor de dedus. Nu poți veni în față cu nimic în momente de incertitudine și tensiune generate de negocieri. Simplu. Nu știi ce ai putea spune, nu știi ce întrebare ar răzbate dinspre jurnaliști și ai putea, fără să vrei, să emiți o ipoteză, un răspuns, care să zgâlție șandramaua și așa croită fără un proiect clar și cu necunoscute și orgolii din toate părțile. Poți, să ieși din linia partidului dacă ți se grăbește conștiința să refuleze taman în aceste zile de foc. Așa că este mai bine să taci până ce se călește tochitura și poate fi servită. Eventual, cu un medicament înainte.

Este clar, țara are nevoie rapid de un Guvern, chiar și unul instabil cum se preconizează să iasă aceasta, clădit printr-o aliniere anormală dintre PSD și PNL. Mârâiturile se aud prin toate cancelariile celor două formațiuni politice, dar sunt stinse repede cu calmante.

Asta este situația. Calculul politic, îmbrăcat în grabă în haina interesului național, a primat. PSD-ul a lăsat de la el. A preferat să se înhame la jugul guvernării alături de liberalii optuzi și UDMR-iștii interesați să fie pe cai mari în orice conjunctură, decât să meargă la alegeri anticipate. Au dat o șansă președintelui Iohannis, cel care fredonează de 7 ani refrenul „Pesede este de vină”, să stea liniștit la Cotroceni încă trei ani. Asta dacă nu apar neprevăzute!

Social-democrații împart acum responsabilitatea guvernării, intrând să are ogorul de care și-au bătut joc liberalii și USR-iștii. Scot în față tot ce au mai bun pentru a demonstra românilor că sunt pregătiți să se sacrifice pentru țară. Vin lângă unii care nu prea mai au ce arăta. Așa că liniștea politicienilor din PSD, cu excepția celor de la vârf, angrenați în negocieri, este firească.

Joi – vineri, vom avea un guvern. Nu proaspăt. Unul din bucăți care, în mod normal, nu s-ar potrivi deloc în puzzle-ul politic, nu ar ieși nicio imagine încântătoare, dar totul ține de necesitate, de urgență. Și, în asemenea condiții, anormalul poate fi reconsiderat.

Citește în continuare

OPINII

Tupeul în politică!

Publicat

pe

Liberalii vor alianță cu PSD, dar să dicteze ei, să rămână vioara întâi. Și, ca să fie pachetul complet, îl vor premier tot pe Florin Cîțu, omul dat jos din fruntea Guvernului în urma unui moțiuni introduse de PSD. Primul șef al executivului din 1990 încoace demis cu un număr record de voturi! Dar, ce mai contează! Acum, musiu Cîțu se vrea reînscăunat ca premier. Ar fi culmea, ca social-democrații care l-au trântit invocând motive pertinente să accepte, ca urmare a ciudatei alianțe, nominalizarea lui Florinel Cîțu ca prim-ministru și să se mai alinieze și într-un Guvern condus de acesta.

Necunoscute sunt căile politicii! Ieri l-ai văzut incapabil, nepregătit pentru a conduce o țară, iar acum să îl iei de bun. Nu știu dacă placa asta cu compromisul de dragul țării, cu sacrificiul suprem ține în condițiile date. Te aliezi, faci concesii, dar ții cont și de potențialul uman, de valori, îi analizezi pe cei cu care vin aliații de conjunctură în față. Nu accepți să stai în aceeași bancă, să îți împărți imaginea cu ciurucuri, cu indivizi care nu au performat de nici un fel. Nu îi ei la kilogram…

Rosturile politicii sunt un pic întinse ca o jartea. Trage fiecare de ea pentru a-și pune în valoare ținuta, pentru a-și asigura imaginea. Misiune dificilă într-un teritoriu plin de imprevizibil unde doctrina, dar mai ales interesele, nu corespund deloc.

Rămân consecvent ideii că PNL trebuie trimis în lada istoriei. În plan politic, economic, social, cultural liberalii nu au produs nimic bun. Au fost doar obsedați de lupta cu PSD, de eliminarea cu orice preț a social-democraților de pe scena politică. Și acum, culmea, tocmai aceștia îi salvează de la pieire. Și te uiți la liberali că totuși au tupeu! Sunt rupți în sondaje, în credibilitate, poporul îi urăște, și-au dat afară din partid fostul președinte și vor în continuare să dirijeze…

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT