Connect with us

OPINII

Resetarea încrederii!

Publicat

pe

Când ești sus și stai prea mult timp pe jilțul aurit, undeva mai departe de mulțime, ai tendința, ca politician, să uiți de cei care te-au pus acolo, de dorințele lor, de ceea ce le-ai promis… Politica se transformă într-o meserie bună, capabilă să-ţi satisfacă toate mofturile, să te țină agățat de informație, de putere, de oala cu miere… Din când în când, mai apare câte o sclipire de gând îndreptată și spre cei mulți.

Mi s-a întâmplat să aud mai mulți politicieni ai puterii care se întrebau, nu cu îngrijorare, ci cu oarece nemulțumire, cu nervi, de ce este poporul împotriva lor, din moment ce au făcut atâtea pentru el. Au mărit pensii, au mărit salarii, se construiesc şcoli, grădinițe, rețele de apă, de canalizare, de gaze, dau ajutoare sociale etc. De ce s-a pornit acest val al nemulțumirii pe care, ei, politicienii care nu mai sunt ancorați în realitatea cotidiană, nu îl pricep sau nu vor să-l înțeleagă?

Este greu să îi determini să accepte că omul vrea altceva. Are prins acum în sistemul său de valori și alte elemente ale civilizaţiei. Vede că relațiile inter-sociale, grija statului-mamut pentru el a dispărut sau este mai mult la nivel de simulacru. Se simte prea mic și neajutorat. Încolțit. Cetățeanul știe că s-au mărit salariile, dar în sistemul bugetar! Știe că se dau vouchere de vacanță, zile libere cât cuprinde și alte droaie de facilități, dar numai pentru angajații statului!

Românul a înțeles că și pensiile sunt mai mari, dar are în cap și a devenit pentru el o obsesie care duce la revoltă interioară, când vede că el, omul de rând, are o pensie de 800-1.000 de lei, iar alții, privilegiații statului, au 10, 20, 30 de mii de lei lunar! Se simte cetățeanul simplu un nimic, un nebăgat în seamă pe lângă acești nababi, un ins pe care nimeni nu îl mai apreciază. Se simte împins la marginea societății.

Știe românul că medicii iau acum și 4-5.000 de euro lunar, dar se loveşte de faptul că tradiționala atenție nu a fost eradicată. Mai vede, atunci când existența îl duce, de nevoie, nu că ar dori acest lucru, la un spital, că este tratat ca înainte de sporirea veniturilor cadrelor medicale, cu aceiași indiferență. În faţa ghișeelor de pe la varii instituții, i se întâmplă la fel. Tot aşa şi prin multe primării, unde funcționarii sunt toți un neam…

Vede românul, bun doar la vot, că în cazul Caracal se trag tot soiul de sfori, că apar ciudățenii. Că se speculează mult, că oamenii legii lucrează de parcă ar vrea să ocrotească pe cineva. A văzut și nenorocirea de la Gura Şuţii, care, după sinuciderea pedofilului, s-a stins fulgerător. Nu s-a mai auzit de biata fetiță ucisă de un străin aproape în cuibul ei.

Se uită alegătorul la televizor, citește în ziare, pe internet, vede cum țin unii cu dinții de putere, cum acționează găștile, grupurile de interese, cum restaurantele devin sedii de partid, cum este dirijat banul public către firmele de casă ale unora sau altora. Mai trag oamenii cu ochiul, când își fac un pic de timp, de tihnă, și la declarațiile de avere ale înalţilor demnitari ai acestei țări. Se uită lung și se întreabă „cum dracu reușesc să adune atât, că eu muncesc toată ziua și abia trăiesc de azi pe mâine”?

Cam astea ar fi o mică parte din problemele care au creat valul mâniei care amenință actuala putere și pe toate celelalte care vor veni și vor proceda la fel. Romanii văd întreg sistemul viciat, un organism care are grijă doar de el, iar la restul aruncă frimituri. Nu mai poți să îl minți că polițistul îl apară, când îl vede la colț discutând prietenește cu interlopul. Nu mai are încredere în procurorul căruia legea îi permite să-ți îmbrobodeadcă un dosar din orice poziție. Astea sunt problemele care au determinat poporul să se miște, să dorească mai mult respect, considerație, înțelegere și sprijin din partea Statului, din partea politicienilor. Vrea schimbare!

Că facem canalizare, apă, gaze, parcări și grădinițe ţine de firesc, de normalitate, de uzul firii, de fişa de atribuțiuni. La noi, relațiile stat-cetățean simplu sunt perimate, sufocate, minimalizate de mulți dintre cei care stau acolo, sus, și nu mai au treabă cu nimeni. Contează doar poziția lor. Chiar nu se vede?

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Ascultăm și nu judecăm!

Publicat

pe

Un eveniment creștin, firesc până la urmă în lanțul existențial românesc, a dat apă la moară tuturor opozanților PSD, văzuți și nevăzuți, celor ascunși sub conturi false pe rețelele de socializare, adversarilor de pe băncile Parlamentului, dar și semi-simpatizanților aflați în starea aceea de observare perpetuă. Doar poporul este încă năuc! Nu a procesat total știrile pro și contra despre evenimentul monden timișorean.

Tăcut, abătut, românul de rând este bulversat de traiul de zi cu zi, din ce în ce mai dificil de susținut, mai mult decât de toaletele de petrecere ale nevestei lui Grindeanu și a partenerei lui Ciolacu. Omul muncii încă nu s-a dezmeticit, deși este bombardat din toate părțile, pe toate canalele, cu picuri acizi de critică la adresa social democraților și alura lor sătulă, aristocratică, de la Timișoara. Sintagma la modă în aceste zile pare a fi mai degrabă un virus comunicațional, manipulator, care a pătruns în sistemul de credibilitate al social democraților și dă peste cap toate programele: „Grindeanu, dimineața plânge de mila săracilor, iar seara merge la petreceri opulente”.

Ce să mai zici? Este greu să prezinți peisajul, decorul cu 500 de invitați de marcă de la botezul de lux al lui Simonis ca fiind doar o bucățică de normalitate. Pe acest subiect se poate specula mult Analize, mai puțin. Nu ai ce! Și unii o fac în cadență militară. Tragere de voie, cum ar ordona caporalul! Mai ales acum, când suntem măcinați de criza economică, de deficit și alte tipuri de neajunsuri care nu par să se diminueze, ci, dimpotrivă, se amplifică.

În asemenea momente, când te afli la guvernare doar de câteva zile și țara are așteptări de la tine, cred că mai multă discreție și simplitate ar fi fost de apreciat. Constat, din păcate, că politicienii noștri, nu toți, dar destul de mulți, culoarea nu contează, rodați prin culoarele puterii, nu de ieri de azi, cu legiuni de consilieri pe lângă ei, nu au învățat nimic despre conduită, comportament social la vremuri de criză și nu numai. Sau, mai grav, nu îi interesează! Iar cei cărora le pasă și au rezultate, construiesc din greu, sunt victime colaterale. Sunt luați de curent, vor nu vor. Și nu este bine!

PS. Așa că celor doi protagoniști înfierați la Timișoara, Alfred Simonis și Marcel Ciolacu, nu le rămâne decât să se conformeze sintagmei lansate chiar de ei, parcă după alegeri: „Ascultăm și nu judecăm”! În momentul de față, altceva nu este de făcut.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Europa, în resetare…

Publicat

pe

Politica dusă de actualii lideri europeni pare să fii eșuat? Toate măsurile dure puse în practică, cu atingere adusă vieții de zi cu zi a oamenilor, au dus la aprinderea flăcărilor mâniei. Protestele au cuprins Europa. Franța, Spania, Italia, Spania, ba chiar și Germania au dat semnalul că, gata, ajunge! Sute de mii de oameni au ieșit în stradă. Cuțitul a ajuns la os!

La Paris situația s-a încins. De la revolte considerate a fi naive de autorități și tratate ca atare, vezi protestul elevilor, uite unde s-a ajuns! De la conceptul de libertate, democrație, s-a trecut, într-un interval rapid, la haos. De ce? Fiindcă Occidentul, politicienii de mucava care conduc destinele Europei au cam uitat că societatea este alcătuită și din oameni simpli, ale căror nevoi de viață, modeste, echilibrate până acum, au fost răvășite, date peste cap. Au primat interesele economice și politice ale celor din umbră. Cetățeanul simplu a fost transformat în cobai.

Acum, gata! Se cere o resetare totală a sistemului politic. Se cer alți lideri, alte poziții, alte argumente ale guvernării. Roata istoriei a pornit! Și, ați văzut ce lipsiți de capacitatea de a cântări și judeca la rece lucrurile sunt politicienii români? Mânați doar de ambiții, de interesele lor de grup, de alți vectori influențatori externi, au dus țara în cap. De peste 5 luni, stăm într-un provizorat bolnăvicios, fără guvern stabil, cu prețuri la tot ce ne susține traiul luate spre aiurea. Ne jucăm de-a numirea premierilor, scoțând de la cutie nume de prim-miniștri care nu au nicio rezonanță cu votul dat de români. Principiile democrației au fost eliminate, duse în derizoriu. Au arătat, pe față, că votul nostru, nu prea mai contează. Exercițiu democratic și atât!

Cum să vii tu, Nicușor Dan, cu nominalizări de persoane care nu s-au aflat măcar pe vreun afiș electoral, pe vreo listă de candidați, cu indivizi de care poporul nu știe nimic? Până unde ajunge sfidarea, lipsa de empatie față de popor? Și vrem să fie bine? Nu are cum, nu are cine. Ne confruntăm cu simple formalisme devastatoare în mijlocul unui sistem care funcționează inertic. Norocul nostru este că albinuțele își știu rolul și își văd, încă, de treabă, suportând șocurile venite dinspre cancelariile haosului care au transformat normalitatea, echilibrul, în existență incertă.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

Cele mai citite