Când ești sus și stai prea mult timp pe jilțul aurit, undeva mai departe de mulțime, ai tendința, ca politician, să uiți de cei care te-au pus acolo, de dorințele lor, de ceea ce le-ai promis… Politica se transformă într-o meserie bună, capabilă să-ţi satisfacă toate mofturile, să te țină agățat de informație, de putere, de oala cu miere… Din când în când, mai apare câte o sclipire de gând îndreptată și spre cei mulți.

Mi s-a întâmplat să aud mai mulți politicieni ai puterii care se întrebau, nu cu îngrijorare, ci cu oarece nemulțumire, cu nervi, de ce este poporul împotriva lor, din moment ce au făcut atâtea pentru el. Au mărit pensii, au mărit salarii, se construiesc şcoli, grădinițe, rețele de apă, de canalizare, de gaze, dau ajutoare sociale etc. De ce s-a pornit acest val al nemulțumirii pe care, ei, politicienii care nu mai sunt ancorați în realitatea cotidiană, nu îl pricep sau nu vor să-l înțeleagă?

Este greu să îi determini să accepte că omul vrea altceva. Are prins acum în sistemul său de valori și alte elemente ale civilizaţiei. Vede că relațiile inter-sociale, grija statului-mamut pentru el a dispărut sau este mai mult la nivel de simulacru. Se simte prea mic și neajutorat. Încolțit. Cetățeanul știe că s-au mărit salariile, dar în sistemul bugetar! Știe că se dau vouchere de vacanță, zile libere cât cuprinde și alte droaie de facilități, dar numai pentru angajații statului!

Românul a înțeles că și pensiile sunt mai mari, dar are în cap și a devenit pentru el o obsesie care duce la revoltă interioară, când vede că el, omul de rând, are o pensie de 800-1.000 de lei, iar alții, privilegiații statului, au 10, 20, 30 de mii de lei lunar! Se simte cetățeanul simplu un nimic, un nebăgat în seamă pe lângă acești nababi, un ins pe care nimeni nu îl mai apreciază. Se simte împins la marginea societății.

Știe românul că medicii iau acum și 4-5.000 de euro lunar, dar se loveşte de faptul că tradiționala atenție nu a fost eradicată. Mai vede, atunci când existența îl duce, de nevoie, nu că ar dori acest lucru, la un spital, că este tratat ca înainte de sporirea veniturilor cadrelor medicale, cu aceiași indiferență. În faţa ghișeelor de pe la varii instituții, i se întâmplă la fel. Tot aşa şi prin multe primării, unde funcționarii sunt toți un neam…

Reclama

Vede românul, bun doar la vot, că în cazul Caracal se trag tot soiul de sfori, că apar ciudățenii. Că se speculează mult, că oamenii legii lucrează de parcă ar vrea să ocrotească pe cineva. A văzut și nenorocirea de la Gura Şuţii, care, după sinuciderea pedofilului, s-a stins fulgerător. Nu s-a mai auzit de biata fetiță ucisă de un străin aproape în cuibul ei.

Se uită alegătorul la televizor, citește în ziare, pe internet, vede cum țin unii cu dinții de putere, cum acționează găștile, grupurile de interese, cum restaurantele devin sedii de partid, cum este dirijat banul public către firmele de casă ale unora sau altora. Mai trag oamenii cu ochiul, când își fac un pic de timp, de tihnă, și la declarațiile de avere ale înalţilor demnitari ai acestei țări. Se uită lung și se întreabă „cum dracu reușesc să adune atât, că eu muncesc toată ziua și abia trăiesc de azi pe mâine”?

Cam astea ar fi o mică parte din problemele care au creat valul mâniei care amenință actuala putere și pe toate celelalte care vor veni și vor proceda la fel. Romanii văd întreg sistemul viciat, un organism care are grijă doar de el, iar la restul aruncă frimituri. Nu mai poți să îl minți că polițistul îl apară, când îl vede la colț discutând prietenește cu interlopul. Nu mai are încredere în procurorul căruia legea îi permite să-ți îmbrobodeadcă un dosar din orice poziție. Astea sunt problemele care au determinat poporul să se miște, să dorească mai mult respect, considerație, înțelegere și sprijin din partea Statului, din partea politicienilor. Vrea schimbare!

Că facem canalizare, apă, gaze, parcări și grădinițe ţine de firesc, de normalitate, de uzul firii, de fişa de atribuțiuni. La noi, relațiile stat-cetățean simplu sunt perimate, sufocate, minimalizate de mulți dintre cei care stau acolo, sus, și nu mai au treabă cu nimeni. Contează doar poziția lor. Chiar nu se vede?

Reclama