Scena politică românească este încinsă la maximum. Sfârâie! Deocamdată, scoate fum degeaba. Nu avem guvern. Și se prea poate să mai dureze. A existat solidaritate, ambiție, comuniune de idei pentru a fi dat jos Cabinetul Dăncilă, care, fie vorba între noi, funcționa în condiții instabile, într-o totală nesiguranță, animat, în ultima perioadă, doar de chestiuni populiste, având la butoane persoane care nu mai percutau la indicațiile partidului. Vezi Ana Birchall de la Justiție și Ramona Manescu de la Externe.

Acum, după ce au dat social-democraților lovitura de grație, eliminându-i de la putere și lăsându-i într-o debusolare totală, forțele anti-PSD s-au retras fiecare în cetățile lor. Pe câmpul de luptă, la bilanțul victoriei și pregătirea următorului pas care înseamnă guvernarea, au rămas doar liberalii. Ceilalți combatanți, după propriile metereze, nu par interesați de putere sau măcar simulează acest lucru. Și-au cântărit bine opțiunile, avantajele și dezavantajele și preferă să urmărească de la distanță procesul de creare a noului guvern. Spun, așa, suflat între palme, nesincer, să se audă cu ecou, „Vă susținem. Suntem cu vooi. Aveți grijăăă”. Nu știi ce să mai crezi. Cine pe cine ajută, cine pe cine sapă.

PSD-ul, conform tradiției, deja se pregătește să-și devoreze dintr-o înghițitură liderul. Este doar o chestiune de săptămâni. Festinul cu intenție regeneratoare, după încheierea alegerilor prezidențiale. Dacă doamna Dăncilă scapă nehalită, ar fi ceva incredibil. O performanță. Poate sunt mai blânzi cu femeile! Cine știe!

Pe la USR insistă consecvenţa de a nu participa la guvernare. Nu vor să piardă coama valului puternic care i-a lansat și care încă îi duce în spate, deși dezvăluirile din ultimele zile, despre candidatul Dan Barna, pun USR-ul într-o situație stânjenitoare. Vântul prielnic pentru această formațiune se cheamă alegeri anticipate. În lipsa lor, imaginea se macină.

Victor Ponta și PRO România sunt încă în balans. Cântăresc bine toate oportunitățile. Liderii partidului au seismografele instalate pe teritoriul PSD. Urmăresc cu atenție cutremurele de acolo, ba chiar mai stimulează trepidatiile din ograda păstorită de Viorica Dăncilă. Vor clar să preia ștafeta social-democrației, după care să organizeze parastasul PSD. Au totul cumpărat pentru îngropăciune.

Reclama

ALDE nu mai nimerește instrumentul potrivit. Cântă la ce apucă. Tăriceanu i-a dus într-o fundătură și acum orbecăie. Când se lovesc de cineva de mai aproape, pe nevăzute, constată că sunt cei de la PRO România și sar ușor speriați.

Mișcarea Populară simte că este momentul să iasă în față, își manifestă teatral patriotismul a la Băsescu. Dorința de a intra la guvernare alături de PNL, pentru a salva țara de la haos. Calcul bun, eficient pentru un partid care abia a respirat în ultimii ani. Acum, trage aer puternic în piept și suflă în ceafa greilor. Băsescu dă cu barda, iar candidatul pentru prezidențiale, Theodor Paleologu, plutește finuț, rasat, intelectual pe deasupra tuturor, împărtășind învățături.

Liderii UDMR încă așteaptă. Calici în declarații, în speculații. Au probabil totul pe hârtie, dar, conform obiceiului, nu au tras linie. Calculele politice contează acum mai mult decât ţopăiala euro de la casele de schimb valutar.

Campania pentru alegerile prezidențiale a pornit într-un ritm nu tocmai antrenant. Mult plictis, metaforă, poezie și lozinci ușor înflăcărate, pe care, după ce le pui la topit, constați că rămân în urma lor doar ușoare urme de demagogie.

Se fac pariuri pentru turul doi. Nu se pune problema lui Klaus Iohannis la acest capitol. Este o chestiune de logică politică ce a funcționat fără sincope din 1990 încoace, aceea că președintele în exercițiu ajunge în această etapă. Permutările, surprizele, luptele sunt rezervate celorlalți candidați. Electoratul este cu ochii pe ei, carnea de tun, frumusețea spectacolului.

Reclama

Cu potențial teoretic de a intra în turul doi Mircea Diaconu și Theodor Paleologu. Spre sigur, Viorica Dăncilă sau Dan Barna, care a mai coborât puțin din cauza prestației electorale rigide, neconvingătoare și a dezvăluirilor din presă pe seama afacerilor sale cu statul. Elementul surpriză rămâne deocamdată la Mircea Diaconu. Nu se știe niciodată ce reacție spontană poate produce simplitatea sa, imaginea de om obișnuit, cu chipul extrem de limpede, chiar comun, un soi de Moromete, fără nicio articulație de tip exaltare electorală la alegătorul din popor. De fapt, acolo țintește Diaconu. La omul simplu, care nu are nevoie de decodificări complicate.

Hai să îl includem la surprize și pe Dan Barna, deși nu prea mai are. Unul dintre cei doi ar reprezenta o problemă pentru Iohannis în turul doi al alegerilor prezidențiale, așa că adversarul preferat de Iohannis, conform tradiției, ar trebui să fie un reprezentant PSD, adică Viorica Dăncilă. Candidatul social-democrat conține, mai ales după respingerea propunerilor de comisari europeni şi după moțiunea de cenzură, toate substanțele nutritive care pot fi asimilate ușor de Klaus Iohannis, fără să îl doară prea mult la burtă. Și să iasă sătul din acest joc. Adică, din nou, președinte!