Connect with us

OPINII

Zorii nesiguri ai normalităţii…

Publicat

pe

În PSD Dâmboviţa, se simt paşii înceţi, uşor nesiguri, ai reintrării în normalitate. De aproape un an de zile, organizaţia este într-o totală degringoladă, fără un centru concret de putere, condusă, dirijată din cu totul alte locuri, numai din sediul partidului, nu. O structură în care şi despre care şi-au dat cu părerea toţi neaveniţii.

Acum, după mai multe sforţări de intrare în normalitate, în firesc, ale unor lideri şi membri locali neracordaţi la echipa Plumb, intensificate mai ales după eliminarea lui Liviu Dragnea şi culminând cu pulverizarea Vioricăi Dăncilă, conducerea centrală a dat semnalul organizării unei conferinţe extraordinare de alegeri. Pe 19 ianuarie!

Gestul celor de la Bucureşti trebuie privit cu mare atenţie, cu circumspecţie. Marcel Ciolacu, preşedintele interimar al PSD, provine din eşalonul dur al social-democraţilor, din care face parte şi Rovana Plumb.

Faptul că aseară, lidera PSD Dâmboviţa, având alături mai mulţi demnitari locali, a ieşit într-o conferinţă de presă, pentru a-şi anunţa decizia de a candida pentru un nou mandat de şef al organizaţiei, este clar că a răspuns semnalului dat de Bucureşti, că, de acolo, i s-a dat liber.

Deocamdată nu ştim cine va fi contracandidatul Rovanei Plumb. Se fac multe speculaţi. Se vorbeşte de alcătuirea unei echipe de forţă, care să îl sprijine pe tânărul deputat Corneliu Ştefan. Dar, momentan, în această tabără, dacă ea există cu adevărat, se tace, când ar trebui să se iasă în faţa presei, în faţa opiniei publice, în faţa poporului PSD. La noi, la români, nu de puţine ori, contează doar ceea ce se vede şi, deocamdată, nu am zărit-o decât pe Rovana Plumb…

OPINII

Pulanul, ca remediu anticoronavirus…

Publicat

pe

Starea de alertă pe care onor Guvernul ne-o tot prelungește pe mâna lui Raed Arafat, restricțiile impuse de lege, a creat și un soi de vrajă care se pare că i-a cam luat de cap pe unii purtători de uniformă a statului. Își ies din pepeni vigilenții polițiști și jandarmi exact când și cum nu trebuie.

La orele de comunicare pe care le fac, în special cei aduși în sistem din sursă externă, nu li se spune probabil cum trebuie să poarte un dialog cu cetățeanul, cum să-i studieze comportamentul, personalitatea, obiceiurile, tarele de caracter și să acționeze diferit în funcție de situație.

Ce atâta studiu și talent! Pulanul este argumentul suprem pentru unii dintre apărătorii legii care fac dezacorduri gramaticale până și în procesele verbale de contravenție. Îl ai în mână, dai cu el. Nu contează pe cine lovești. Bărbat, femeie, bătrân. Până la urmă, au și ei dreptate.

Toți suntem egali în fața legii. Cred că așa au gândit polițiștii dintr-o comună din Ardeal când au tăbărât să bată a femeie fiindcă nu purta mască de protecție! Nu a înțeles cum stă treaba cu starea de alertă, i-au aplicat o corecție! Ca în India. Pe acolo am auzit că se mai poartă astfel de sancțiuni.

Săritul calului este cumva specific românilor, indiferent din ce castă sau grup provin, dar cred că trebuie să îi punem stop. Să lovești o femeie, tu polițist, indiferent de condiția ei socială și mentală, fiindcă nu purta obiectul care ne amărește viața de atâta timp, mi se pare o mizerie.

Polițiștii respectivi ar trebui să fie dezbrăcați de haina statului și trimiși la munca pământului. Sau la pensie, că este o modă acum ca, după ce faci o prostie, sistemul să îți propună să devii pensionar.

Citește în continuare

OPINII

Ursul Arthur și noua aristocrație…

Publicat

pe

Și au trecut și Sfintele Sărbători de Paște. Așa se întâmplă mereu. Ne revenim din vraja mai mult de sorginte alimentară, pitită și de data aceasta sub măștile de protecție, și intrăm în obișnuit.

Am început starea de normalitate în bolnăvicioasa societate românească, pentru care nu s-a găsit încă un vaccin, cu uciderea ursului Arthur, cel mai mare exemplar din specia sa, care mai hălăduia prin pădurile României. A venit un prinț de prin Austria plin de bani și l-a culcat la pământ. Așa, din pasiune pentru vânătoare.

Românii noștri, cei care ar trebui să protejeze fauna și flora care ne-au mai rămas, s-au făcut preș în fața nobilului. Așa este tradiția istorică. Nu putem face rabat în contemporaneitate de ea. Mai ales că „prinții” s-au înmulțit și în România, nu numai în Europa. Dispun de bani, putere și multă nesimțire, absolut necesară când vrei să calci pe capetele celor din jur, când vrei să acaparezi totul.

Povestea tragică a ursului Arthur este, așa, o bombonică acrișoară pe tortul a tot ceea ce se întâmplă ilegal și ciudat în țărișoara noastră. Au băieții rezervații de vânătoare întinse, nici nu se mai știe bine numărul orataniilor de pe acolo, tocmai pentru a le împușca fără probleme. Au cabane, paznici cu Rover și pistol la brâu, iar proprietățile sunt împrejmuite cu garduri electrice. Unii le-au mai desființat după ce și-au văzut atinse scopurile. Așa că drama bietului Arthur este o boare în marea de lucruri urâte care se întâmplă la noi, din păcate cu știința unor reprezentanți ai statului.

Vânarea ursului brun cel mai mare din Europa care trăise totuși liniștit prin pădurile românești vreo 17 ani arată că noi, ăștia mulți, nu prea contăm în ochii noii aristocrații, ai celor care aspiră totul și pe care, nu de puține ori, îi vezi în haită cum își etalează, zic ei, prietenia pe rețelele de socializare. Pentru acești soi de prinți, totul este de vânat. Arthur a creat acum doar un simbol.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT