Conectați-vă cu noi

OPINII

La răscruce…

Publicat

pe

Mă uit în aceste zile la bătălia internă din sânul PSD Dâmboviţa. Pare nefirească, ilogică, neprincipială, injustă, cinică, nedătătoare de speranţe. Oameni care, până mai ieri, făceau parte din aceeaşi echipă, chiar comunicau bine, exista înţelegere, camaraderie, colegi care acţionau pe aceeaşi baricadă a mai binelui pentru judeţ, sunt acum în tabere diferite.

Cu siguranţă, dacă stai şi analizezi profund, ajungi rapid la un rezultat care îţi dă fiori. Unii s-au aşezat în spatele cuiva dintr-un interes, urmărind numai să-şi menţină unele privilegii. Sunt unii primari de la PSD, nu îi nominalizez acum, care au copiii aranjaţi prin varii instituţii, au ocupat anumite demnităţi cu sprijinul cuiva şi, acum, trebuie să presteze. Alţii ştiu că pâinea şi cuţitul sunt încă la Consiliul Judeţean Dâmboviţa, iar acolo este şef Alexandru Oprea, care face parte conjunctural din echipa Rovanei Plumb.

Am aflat că aseară s-ar fi afluit unii primari social-democraţi pe la CJ până târziu în noapte. De ce? Care este rostul acestor întâlniri de taină în cadrul unui partid care trebuia să fie unit, monolit? Cu părere de rău o spun, Rovana Plumb, de când a descălecat în Dâmboviţa, a reuşit să dezbine, să îi împartă pe social-democraţi în buni şi răi. La fel s-a procedat şi cu presa, unii putând păşi pe covorul roşu al partidului, alţii devenind persoane non-grata…

Sincer, Rovana Plumb nu poate să stăpânească acest judeţ, problematica acestui teritoriu. Nu poate interacţiona în parametrii sincerităţii cu oamenii. E rece. Nu emană încredere de lider. Şi, fie vorba între noi, nici nu prea mai are timp. Jobul de înalt eurodemnitar la Bruxelles nu îi permite să răspundă la necesităţile organizaţiei, ale acestui judeţ, care a cam fost lăsat de izbelişte. Şi, prin interpuşi, prin persoane cărora să le încredinţeze în lipsă sceptrul, nu se poate face treabă. Mă uit la ceea ce se întâmplă acum în această organizaţie, altădată celebră prin unitate, prin rezultate şi prolificitate politică. Este mâncată de interese!

Cel mai bine ar fi ca doamna de fier a PSD să se retragă politicos din această competiţie, să nu se mai lase pradă intereselor altora, care o vor în faţă dintr-un simplu orgoliu sau teamă de normalitate. Rovana Plumb ar trebui să înţeleagă că filiala unde a venit adusă de Liviu Dragnea şi Viorica Dăncilă trebuie coordonată de oameni ai locului, de cei cu rădăcini în acest judeţ. Nu trebuie ca PSD Dâmboviţa să fie comparat cu o asociaţie familiară. În anul scurs de după decapitarea lui Adrian Ţuţuianu, cam aşa s-a simţit.

Dacă Rovana Plumb câştigă din nou, prin maşinaţiuni şi abnegaţii de culise, cum aud că se întâmplă, nu este bine. Organizaţia va rămâne în continuare scindată, debusolată, perdantă. Ba chiar există riscul ca mulţi primari să renunţe la calitatea de membri ai PSD.

Retragerea sau înfrângerea Rovanei Plumb, duminică – 19 ianuarie, la conferinţa judeţeană de alegeri, nu este un moft, un orgoliu al cuiva, o dorinţă cu iz competiţional, ci o necesitate, o caracteristică a reechilibrării PSD Dâmboviţa.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Constatare…

Publicat

pe

Suntem în pandemie sub lege militară. Mulți stau acum acasă cu 75% din salariu, ăla minim pe economie, sau pe degeaba. Să nu credeți că acasă stau baştanii, diferite tipuri de funcționărime. Nu. Ei sunt la muncă, plătită integral, poate și cu sporuri. Supraveghează din birouri sănătatea nostră. Se întâlnesc online pe la diferite comisii și decid, fără să știe clar ce este afară, ceea ce trebuie să facem noi, cei cărora ne scad proviziile, ne cuprinde depresia și, în curând, vom rămâne și fără bani.

Eu, ca românul, patriot orbește, visam la o altfel de implicare a autorităților în criza asta. La o altă formă de manifestare a celor îndrituiţi să ne conducă, aleși până la urmă de noi. L-aş fi văzut pe șeful statului, pe Klaus Iohannis, băgat în costum de protecție, cu masca la gură, pe Ludovic Orban la fel, umblând prin spitale, prin țară, prin locurile unde este suferință, unde este nevoie de îmbărbătare, de încurajare și solidaritate. Îl vedeam la fel şi pe prefectul de Dâmboviţa, Aurelian Popa. Înţolit în combinezon și printre oamenii de la Corbii Mari, la Pucioasa, la spitalul de acolo, să vadă cum merg lucrurile, comunicând oamenilor, deschis, transparent, ceea ce trebuie să facem, ce avem și ce vine peste noi. Nu este așa, din păcate.

Toţi „bunii” țării au ales să stea la cutiuță și să comunice pe internet. Nici fizic nu se mai întâlnesc. De teama coronavirusul, probabil. Nu este drept și corect. Comandanţii trebuie să fie pe metereze, zic eu. Poate sunt prea idealist, vin dintr-o altă lume în care solidaritatea, curajul, implicarea totală și forța exemplului erau esențiale în altfel de situații. Acum, suntem la mâna birocraţilor. Atâta ştiu ei. Să dicteze din birou.

Citește în continuare

ACTUALITATE

Mărioara Milionara: BASM FRUMOS ori COŞMAR HIDOS pe TIMP DE MOARTE?

Publicat

pe

de

Toate basmele copilăriei noastre, duios povestite cu glas de taină de către mame şi bunici, începeau cu formula magică „A fost odată, ca niciodată…” ce făcea să se deschidă cortina fermecată a tainicei lumi a visării cu ochii deschişi, în faţa cărora se perindau, unii după alţii, Feţi-Frumoşi, Ilene-Cosânzene, zâne, împăraţii buni şi cei răi, vrăjitoare, spâni, codri de nepătruns şi câte şi mai câte.

Noi, băieţii, mai belicoşi din fire, ne-nflăcăram, transpunându-ne şi închipuindu-ne că suntem eroii care-l înving pe zmeul cel rău, iar fetiţele, cu romantismul lor înnăscut, se visau alesele prinţului lor, asemenea Cenuşăresei celei harnice.

Mult mai târziu, adolescenţi sau adulţi, după caz, cu toţii am admirat povestea emoţionantă a Juliei Roberts & Richard Gere în basmul cinematografic „Frumuşica”.

Subit, în plină criză mondială a VIRUSULUI UCIGĂTOR, când morţii se adună cu miile şi sunt transportaţi noaptea cu camioane militare, când zecile de mii de bolnavi îşi trăiesc martirul acum, în preajma Sfintelor Paşti, sperând cu ultimele puteri în miracolul vieţii, s-a răspândit zvonul despre MINUNEA ce i-a fost hărăzită… Mărioarei – fostă lucrătoare într-o fermă de pui, închisă între timp (ferma), apoi bucătăreasă la un han ce s-a închis (şi el), lucrând acum cu ziua – devenită peste noapte… Mărioara Milionara.

Dar CE şi CUM s-a întâmplat? Simplu ca „bună-ziua”: prin destoinicia sa nativă şi simţul ancestral al afacerilor pe care ştim cu toţii că-l au femeile de pe aceste meleaguri – atât de fidel întruchipate de Fefeleaga lui Agârbiceanu – animată în mod evident de crezul servirii binelui şi interesului naţional, şi-a găsit timpul şi priceperea de a negocia cu osârdie un contract cu „nişte chinezi” – că doar chinezu-i frate cu românul, ne spunea acum ceva ani tocmai Nuţica Naţional, care în acele vremuri avea dreptate în tot ce zicea şi făcea, nu? – iar apoi să participe cu candoare la o licitaţie organizată de către Statul Român – pe bani publici, adică ai noştri, ai tuturor – şi în modul cel mai normal şi natural cu putinţă – angelic, ar spune Lucian Blaga – să o câştige. Cu brio!

Obiectul licitaţiei? ABSOLUT VITAL: MĂŞTI MEDICALE, o PROTECŢIE MINIMALĂ, destinate celor ce se află în prima linie a luptei crâncene cu MOARTEA, care încearcă să ne salveze, CU PREŢUL VIEŢII LOR, pe noi, ceilalţi, printre care şi pe doamna Mărioara – de-acum, Mărioara Milionara. Mii de scuze, uitam un „amănunt”: valoarea contractului este de vreo 12.000.000 (DA, douăsprezece milioane!) EUR.

Reveria indusă de basmul la a cărei materializare tocmai credeam că aveam şansa să fiu contemporan a încetat când am citit dezvăluirile publicaţiei Recorder sub titlul „Minunile pandemiei: cum a ajuns o bucătăreasă din Giurgiu să câștige un contract de 12 milioane de euro pentru măști de protecție”. M-am cutremurat. Am coroborat-o cu alte ştiri: demisia intempestivă a fostului ministru al Sănătăţii, luxarea atotputernicei şi veşnicei d-ne Bumbac de pe postul ocupat… pro tempore, misiunea de control încredinţată unor – se şopteşte timid – alde… Cânepă & Mătase. STRANIU!

DE CE NU A FOST SESIZAT IMEDIAT PARCHETUL? Personal, am crezut şi cred în DNA! AVEM DREPTUL să PRETINDEM că enigmele acestui BASM frumos cu duhoare otrăvită de COSMAR hidos, în care o societate-ecran a fost folosită în scopul eludării Legii să fie elucidat şi vinovaţii, dacă există, aspru PEDEPSIŢI.

Avocat Vladimir Ţunţi ŞTEFĂNESCU

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT