Connect with us

OPINII

La răscruce…

Publicat

pe

Mă uit în aceste zile la bătălia internă din sânul PSD Dâmboviţa. Pare nefirească, ilogică, neprincipială, injustă, cinică, nedătătoare de speranţe. Oameni care, până mai ieri, făceau parte din aceeaşi echipă, chiar comunicau bine, exista înţelegere, camaraderie, colegi care acţionau pe aceeaşi baricadă a mai binelui pentru judeţ, sunt acum în tabere diferite.

Cu siguranţă, dacă stai şi analizezi profund, ajungi rapid la un rezultat care îţi dă fiori. Unii s-au aşezat în spatele cuiva dintr-un interes, urmărind numai să-şi menţină unele privilegii. Sunt unii primari de la PSD, nu îi nominalizez acum, care au copiii aranjaţi prin varii instituţii, au ocupat anumite demnităţi cu sprijinul cuiva şi, acum, trebuie să presteze. Alţii ştiu că pâinea şi cuţitul sunt încă la Consiliul Judeţean Dâmboviţa, iar acolo este şef Alexandru Oprea, care face parte conjunctural din echipa Rovanei Plumb.

Am aflat că aseară s-ar fi afluit unii primari social-democraţi pe la CJ până târziu în noapte. De ce? Care este rostul acestor întâlniri de taină în cadrul unui partid care trebuia să fie unit, monolit? Cu părere de rău o spun, Rovana Plumb, de când a descălecat în Dâmboviţa, a reuşit să dezbine, să îi împartă pe social-democraţi în buni şi răi. La fel s-a procedat şi cu presa, unii putând păşi pe covorul roşu al partidului, alţii devenind persoane non-grata…

Sincer, Rovana Plumb nu poate să stăpânească acest judeţ, problematica acestui teritoriu. Nu poate interacţiona în parametrii sincerităţii cu oamenii. E rece. Nu emană încredere de lider. Şi, fie vorba între noi, nici nu prea mai are timp. Jobul de înalt eurodemnitar la Bruxelles nu îi permite să răspundă la necesităţile organizaţiei, ale acestui judeţ, care a cam fost lăsat de izbelişte. Şi, prin interpuşi, prin persoane cărora să le încredinţeze în lipsă sceptrul, nu se poate face treabă. Mă uit la ceea ce se întâmplă acum în această organizaţie, altădată celebră prin unitate, prin rezultate şi prolificitate politică. Este mâncată de interese!

Cel mai bine ar fi ca doamna de fier a PSD să se retragă politicos din această competiţie, să nu se mai lase pradă intereselor altora, care o vor în faţă dintr-un simplu orgoliu sau teamă de normalitate. Rovana Plumb ar trebui să înţeleagă că filiala unde a venit adusă de Liviu Dragnea şi Viorica Dăncilă trebuie coordonată de oameni ai locului, de cei cu rădăcini în acest judeţ. Nu trebuie ca PSD Dâmboviţa să fie comparat cu o asociaţie familiară. În anul scurs de după decapitarea lui Adrian Ţuţuianu, cam aşa s-a simţit.

Dacă Rovana Plumb câştigă din nou, prin maşinaţiuni şi abnegaţii de culise, cum aud că se întâmplă, nu este bine. Organizaţia va rămâne în continuare scindată, debusolată, perdantă. Ba chiar există riscul ca mulţi primari să renunţe la calitatea de membri ai PSD.

Retragerea sau înfrângerea Rovanei Plumb, duminică – 19 ianuarie, la conferinţa judeţeană de alegeri, nu este un moft, un orgoliu al cuiva, o dorinţă cu iz competiţional, ci o necesitate, o caracteristică a reechilibrării PSD Dâmboviţa.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Normalitatea, ca o fata morgana…

Publicat

pe

E vară. E caniculă. E război. E vremea hâdă a neprevăzutului invocat din tainițele întunericului. Trăim într-un calm aparent. Suntem ațâțați, puși sub presiune de probleme, de stres. Este nevoie doar de un mic impuls pentru a exploda, pentru a refula otrăvurile existențiale.

Constat că totul se desfășoară după un ritm impus de inerție. Nimic nu mai este sigur, dătător de speranță. Azi este rău, mâine este și mai rău. Dacă aruncăm o privire în spațiul public, observăm că politicienii nu mai fac spectacol, nu mai prestează. Există o teamă, o nesiguranță. Chiar și un bun simț, până la urmă. Aparițiile dese ale celor care ne conduc și ne reprezintă în această etapă confuză, cu un tăvălug al prețurilor la energie, gaze naturale și alimente pe care nu îl poate opri nimeni, cu un război care crește în intensitate, provoacă rumoare, plictis, alimentează neîncrederea.

Cetățeanul de rând, omul simplu, nevinovat, în capul căruia se sparg toate metehnele istoriei, suferă. Din cauza stării în care se află, nu mai acceptă nimic. Și-a închis canalele de recepție a mesajelor de tip electoral. Pare indiferent. Nu cere. Nu iese încă în stradă. Așteaptă să se întâmple ceva. Caută un reazăm. Un sens. O revenire a normalității.

Din păcate, nu vom asista prea curând la o întoarcere a firescului cu care suntem obișnuiți. Poate că ceea ce se întâmplă acum este adevărata față a realității. Bula în care pluteam, parcă mai sigur, s-a spart. Normalitatea a devenit o fata morgana. O iluzie pe care o vedem din când în când și nu o mai simțim deloc.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Mihaela, dragostea mea! Varianta: garantat 99%

Publicat

pe

Porțile de intrare în politică sunt deschise pentru toată lumea. Ușa pe care intră tot poporul cu carnet de partid este largă, dar lăcașul prin care trebuie să te strecori spre funcții înalte este strâmt și nu poți trece decât în baza unor avize speciale, a unor acorduri venite din zone necunoscute muritorului de rând. Ce știm noi despre democrație, vot, simpatie generală reprezintă doar un ambalaj frumos, garnisit cu bune intenții.

Urmăresc de ceva vreme evoluția lui Mircea Geoană. Omul este tare acum. Nu și-a schimbat discursul. Același tip. Multă teorie. Definiții. Concretul lipsește. E ceva mai sigur pe ce spune. Are spate puternic. Se simte de la o poștă, doar privindu-l, siguranța de care dispune, echilibrul și forța pe care i le-au dat cei care sunt în umbra sa, poziția pe care o ocupă.

Este un alt Geoană față de cel consumat în noaptea care a creat celebra replică intrată în uzul popular al celor care vor să-i persifleze pe cei care se grăbesc, „Mihaela, dragostea mea! Mulțumesc!”.

După ce a pierdut alegerile prezidențiale, Geoană a căzut pe toată linia. Intram în partea a doua a epocii Băsescu. Cătușele erau deja unse și scoase la probă pe încheieturi de politicieni de rang înalt, afaceriști și opozanți…

Mircea Geoană a fost ejectat chiar și de propriul partid. Ulterior, a încercat, cum fac acum Liviu Dragnea și Ludovic Orban, să revină în prim-planul politicii cu partidulețe noi, insignifiante. Al lui Geoană s-a chemat Partidul Social Românesc. Nu a reușit să convingă cu această formațiune. Și îl vedem apoi pe fostul ambasador al României în Statele Unite uns secretar general adjunct al NATO. Funcție cu vizibilitate, cu poziție și deschidere europeană și internațională.

Aflăm acum, pe căi indirecte, ca și cum s-a dat drumul la un test, la un sondaj de încredere, că Mircea Geoană ar putea candida pentru funcția supremă în stat. Nu s-a vehiculat încă numele partidului care o să îl susțină. PSD, formațiunea pe care a coordonat-o și din care a fost exclus în 2011 și reprimit un an mai târziu, pentru a candida pentru un mandat de senator, nu dă semne că ar fi de acord cu ce se zvonește bine calculat pe piață. Este clar că această nominalizare este impusă de cineva. Geoană nu este omul care să iasă public cu astfel de informații decât dacă, pe undeva, s-a decis această mișcare. Posibil ca Geoană să fie candidatul comun al coaliției PSD-PNL și UDMR.

Tam-tam-ul din ultimele zile, jocul de imagine forțat în care a intrat chiar și fiica secretarul general adjunct NATO, nu este chiar întâmplător. Ceva se pune la cale. Probabil că, prin culisele puterii, se poartă negocieri și nu este exclus ca, mâine-poimâine, să auzim că PSD acceptă varianta Geoană. Cu sprijinul dat de Europa și de America, Geoană, cu siguranță, nu se va mai confrunta cu un eșec bine ticluit și ingenios pus la cale, ca cel din 2009. Dar, atenție! Dacă se merge pe puerilism, intoxicare acută ca acum, cu scoaterea în față a fiicei lui Geoană cu tot soiul de povești de viață și preocupări de lux care nu coincid cu trăirile și zvârcolirile cetățeanului de rând, pot apărea probleme în sondaje, în încredere.

Oricum, cred că se va merge, până în ultima clipă, cu zâmbetul pe buze, ca în celebra noapte „Mihaela, dragostea mea!”. O dovadă clară a siguranței, a faptului că zarurile au fost aruncate…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT