Mă uit în aceste zile la bătălia internă din sânul PSD Dâmboviţa. Pare nefirească, ilogică, neprincipială, injustă, cinică, nedătătoare de speranţe. Oameni care, până mai ieri, făceau parte din aceeaşi echipă, chiar comunicau bine, exista înţelegere, camaraderie, colegi care acţionau pe aceeaşi baricadă a mai binelui pentru judeţ, sunt acum în tabere diferite.

Cu siguranţă, dacă stai şi analizezi profund, ajungi rapid la un rezultat care îţi dă fiori. Unii s-au aşezat în spatele cuiva dintr-un interes, urmărind numai să-şi menţină unele privilegii. Sunt unii primari de la PSD, nu îi nominalizez acum, care au copiii aranjaţi prin varii instituţii, au ocupat anumite demnităţi cu sprijinul cuiva şi, acum, trebuie să presteze. Alţii ştiu că pâinea şi cuţitul sunt încă la Consiliul Judeţean Dâmboviţa, iar acolo este şef Alexandru Oprea, care face parte conjunctural din echipa Rovanei Plumb.

Am aflat că aseară s-ar fi afluit unii primari social-democraţi pe la CJ până târziu în noapte. De ce? Care este rostul acestor întâlniri de taină în cadrul unui partid care trebuia să fie unit, monolit? Cu părere de rău o spun, Rovana Plumb, de când a descălecat în Dâmboviţa, a reuşit să dezbine, să îi împartă pe social-democraţi în buni şi răi. La fel s-a procedat şi cu presa, unii putând păşi pe covorul roşu al partidului, alţii devenind persoane non-grata…

Sincer, Rovana Plumb nu poate să stăpânească acest judeţ, problematica acestui teritoriu. Nu poate interacţiona în parametrii sincerităţii cu oamenii. E rece. Nu emană încredere de lider. Şi, fie vorba între noi, nici nu prea mai are timp. Jobul de înalt eurodemnitar la Bruxelles nu îi permite să răspundă la necesităţile organizaţiei, ale acestui judeţ, care a cam fost lăsat de izbelişte. Şi, prin interpuşi, prin persoane cărora să le încredinţeze în lipsă sceptrul, nu se poate face treabă. Mă uit la ceea ce se întâmplă acum în această organizaţie, altădată celebră prin unitate, prin rezultate şi prolificitate politică. Este mâncată de interese!

Cel mai bine ar fi ca doamna de fier a PSD să se retragă politicos din această competiţie, să nu se mai lase pradă intereselor altora, care o vor în faţă dintr-un simplu orgoliu sau teamă de normalitate. Rovana Plumb ar trebui să înţeleagă că filiala unde a venit adusă de Liviu Dragnea şi Viorica Dăncilă trebuie coordonată de oameni ai locului, de cei cu rădăcini în acest judeţ. Nu trebuie ca PSD Dâmboviţa să fie comparat cu o asociaţie familiară. În anul scurs de după decapitarea lui Adrian Ţuţuianu, cam aşa s-a simţit.

Reclama

Dacă Rovana Plumb câştigă din nou, prin maşinaţiuni şi abnegaţii de culise, cum aud că se întâmplă, nu este bine. Organizaţia va rămâne în continuare scindată, debusolată, perdantă. Ba chiar există riscul ca mulţi primari să renunţe la calitatea de membri ai PSD.

Retragerea sau înfrângerea Rovanei Plumb, duminică – 19 ianuarie, la conferinţa judeţeană de alegeri, nu este un moft, un orgoliu al cuiva, o dorinţă cu iz competiţional, ci o necesitate, o caracteristică a reechilibrării PSD Dâmboviţa.