Connect with us

OPINII

Sancţiunea, ca reflex condiţionat!

Publicat

pe

O informaţie, venită de aproape, de la Ploieşti, ne-a bulversat, ne-a dat peste cap întregul sistem de percepere a realităţii imediate. Ne-a umbrit bruma de speranţă în normalitate! Constatăm că, după tot ceea ce s-a întâmplat, după consumarea a seriale întregi de abuzuri, eşecuri, inconsecvenţe şi alte tipuri de delicatesuri ale absurdului cotidian, nu se mişcă nimic în ţărişoara noastră. Rămânem încă prinşi într-o existenţă paralelă, departe de firesc.

Un cetăţean a fost sancţionat contravenţional fiindcă a avut tupeul să-i deranjeze pe oamenii legii cu un telefon pe, de acum, celebrul şi mereu dătătorul de surprize, posibil subiecte ultra media, 112. Omul, onest, atent la ceea ce se întâmplă în jurul său, probabil impulsionat şi de ideea de solidaritate, a sunat la 112, unde nu ştii cine şi ce te aşteaptă, să anunţe că, dintr-un apartament apropiat, se aud ţipete, zgomote puternice, fapt ce l-a dus cu gândul că vecinul şi-a luat la pumni nevasta.

Cum asemenea episoade triste se încheie adeseori cu victime şi se transformă, nu de puţine ori, în tragedii, prahoveanul a vrut să prevină cine ştie ce nenorocire. A sunat. I-a deranjat pe poliţişti. I-a scos din habitaclu. Le-a stricat feng shui-ul de seară. Aşa că, potivit legii, a fost amendat cu 500 de lei.

Bărbaţii în uniformă ar fi venit la uşa cu pricina şi, dacă nu au mai auzit nimic, au făcut cale întoarsă, fără să mai verifice ce s-a întâmplat, dacă există vreun indiciu serios că acolo s-a produs vreo infracţiune, vreo anomalie în peisajul colectiv. Şi fapta nu a rămas nepedepsită! A vecinului care a alertat Poliţia! Nu a bătăuşului! 500 de lei amendă!

Păi, bine, măi, stimaţi oameni ai legii, bine retribuiţi, cu pensii de serviciu barosane şi scoşi din câmpul muncii la 45 de ani, cu bani de hrană, haine, cu odihnă în hoteluri speciale, cu policlinici şi clinici dedicate, aşa ne impulsionaţi să veghem şi noi, amărâţii de rând, la ordinea şi liniştea publică? Aşa ne îndemnaţi să sesizăm încălcările legii, să contribuim şi noi, cu neştiinţa noastră, la prevenirea unor fapte abominabile? Trăgându-ne amenzi, fiindcă apelăm năstruşnicul 112?

În condiţiile astea, poate vecinul să-şi pună pe cruce nevasta, să îi smulgă părul din cap cu cleşteşle, să dea cu benzină pe ea, că nu mai sună nimeni la 112! Dacă văd pe stradă un hoţ cu pianul în cârcă, nu mai apelez organu’! M-am convins! Nu învăţăm nimic din nevoi, din problematica vremurilor. Suntem pregătiţi la şcoala indiferenţei, ignoranţei şi excesului de zel. Totul este tratat la nivel de nimicuri.

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Vorbe sincere de după Paște…

Publicat

pe

Au trecut și Sfintele Sărbători de Paște. Cum trec toate, cum ne trecem noi. Rămânem, unii, o vreme, cu gândul proaspăt al credinței și al victoriei vieții asupra morții. Un fel de speranță care se subțiază pe măsură ce ne afundăm în canalele existențiale. Alții rămân cu sechele, după consumul necontrolat de mâncare și băutură. Că așa se petrece de Paște! Între câteva ritualuri bisericești, sub deviza „așa e bine”, și dezmățul bahic și culinar. Partea spirituală a fost scoasă cu totul din tomul Sărbătorii de Înviere.

Ne amintim de Dumnezeu, de Mântuitorul Iisus Hristos, doar atunci când ne lovește necazul. Schițăm atunci un fel de rugă semipură. În rest, ne amăgim. Folosim totul ca pe un afiș de spectacol. Sărbătorile sunt prilej de petrecere, de îmbuibare, de a-ți arata ostentativ roadele muncii silnice și oarbe pentru a face avere. Unii își deschid casele, nu neapărat pentru oaspeți, cu gândul și inima curate, ci pentru a arăta, arogant, celor care îi vizitează, cât au adunat ei, cât au putut să construiască. Lumânarea arde într-o odaie veche, mai în fund, să nu afume pereții tapetați cu bani grei, făcuți stând cu anii prin străinătățuri.

E liniște azi. Mâine, nu. Începe campania electorală. Blândețea va fi risipită de politicienii care își scot tunurile de sub masa plină cu ouă roșii, vin și cozonac… Lozincile sunt pregătite. Discursurile au pe ele pete de grăsime de la carnea de miel, iar flayer-le au aromele mărilor îndepărtate, pe unde și-au făcut vacanțele aleșii, în numele Paștelui, în ideea de a reveni cu bateriile încărcate pentru jocul electoral care tocmai se va încinge.

Au trecut Sfintele Sărbători de Paște. Suntem aceiași. Parcă mai schimbați un pic. Cumpărăm mai multă haleală. Mai rotunzi. Ne rugăm mai puțin. Ne amintim de Dumnezeu doar într-o doară. Ciudat! Tocmai acum când răul a prins planeta ca într-o menghină și nu este rost să îi mai dea drumul…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Care libertate a presei?

Publicat

pe

Astăzi, 3 mai, este ziua libertății presei. Mai știți? Vă mai aduceți aminte? Care presă? Acum, în noianul de răgălii online numite pagini, publicații, așa-zise podcasturi cu ifose de televiziuni online, cu ciurdă de influenceri plătiți la negru de politicieni cu interese, cu orgoliu sau dintre cei care vor să facă mișto chiar de colegii de partid, de prieteni, cu bezmetici care calomniază, insultă și hărțuiesc tot ce nu concordă cu gândirea lor ușor spre patologic, mai putem vorbi despre presă?

Când coțofeni și coțofene, vorba maestrului Cristoiu, se adună pe un ram, creazându-se spuma jurnalismului și cântă ode la comandă, pun întrebări năroade, comandate prin SMS, și publică aceleași partituri sub culori diferite, vorbim despre presă?

Când jurnalistul nu mai este angrenat în investigații și nu mai scrie anchete, fiindcă vrea să supraviețuiască, vorbim despre presă? Când așa-zisul ziarist lansează atacuri la adresa unora doar în campanii electorale, bazându-se doar pe zvonuri și minciuni, mai vorbim despre presă?

Ce este aia libertate a presei în epoca în care instituțiile statului nu mai dau doi bani pe acest concept, preferând să trimită, mașinal, conform legii, comunicate anoste și reci, iar alții nu îi mai înșir aici, nici nu mai bagă în seamă media, situându-se deasupra muritorului de rând?

Care presă? Aceea care abia reușește să încropească un minim pe economie din urări, felicitări, interviuri și reportaje cu dedicație, articolul vânzându-se ca o banală marfă?

Libertatea presei nu a murit, dar se târâie bolnavă, slugarnic, jos, printre cei nebăgați în seamă. Cine a adus-o aici? Ghici? Atunci când mai îmbobocește un pic, cu vervă, talent și dăruire față de adevăr, față de societate, se găsește un bocanc să o strivească. Fiindcă bocancii care nu agreează presa și libertatea ei, din păcate, s-au înmulțit.

Totuși, trăiască libertatea presei, acolo, pe unde o mai fi, ascunsă, în suflet și în conștiințe!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite