Connect with us

OPINII

Sancţiunea, ca reflex condiţionat!

Publicat

pe

O informaţie, venită de aproape, de la Ploieşti, ne-a bulversat, ne-a dat peste cap întregul sistem de percepere a realităţii imediate. Ne-a umbrit bruma de speranţă în normalitate! Constatăm că, după tot ceea ce s-a întâmplat, după consumarea a seriale întregi de abuzuri, eşecuri, inconsecvenţe şi alte tipuri de delicatesuri ale absurdului cotidian, nu se mişcă nimic în ţărişoara noastră. Rămânem încă prinşi într-o existenţă paralelă, departe de firesc.

Un cetăţean a fost sancţionat contravenţional fiindcă a avut tupeul să-i deranjeze pe oamenii legii cu un telefon pe, de acum, celebrul şi mereu dătătorul de surprize, posibil subiecte ultra media, 112. Omul, onest, atent la ceea ce se întâmplă în jurul său, probabil impulsionat şi de ideea de solidaritate, a sunat la 112, unde nu ştii cine şi ce te aşteaptă, să anunţe că, dintr-un apartament apropiat, se aud ţipete, zgomote puternice, fapt ce l-a dus cu gândul că vecinul şi-a luat la pumni nevasta.

Cum asemenea episoade triste se încheie adeseori cu victime şi se transformă, nu de puţine ori, în tragedii, prahoveanul a vrut să prevină cine ştie ce nenorocire. A sunat. I-a deranjat pe poliţişti. I-a scos din habitaclu. Le-a stricat feng shui-ul de seară. Aşa că, potivit legii, a fost amendat cu 500 de lei.

Bărbaţii în uniformă ar fi venit la uşa cu pricina şi, dacă nu au mai auzit nimic, au făcut cale întoarsă, fără să mai verifice ce s-a întâmplat, dacă există vreun indiciu serios că acolo s-a produs vreo infracţiune, vreo anomalie în peisajul colectiv. Şi fapta nu a rămas nepedepsită! A vecinului care a alertat Poliţia! Nu a bătăuşului! 500 de lei amendă!

Păi, bine, măi, stimaţi oameni ai legii, bine retribuiţi, cu pensii de serviciu barosane şi scoşi din câmpul muncii la 45 de ani, cu bani de hrană, haine, cu odihnă în hoteluri speciale, cu policlinici şi clinici dedicate, aşa ne impulsionaţi să veghem şi noi, amărâţii de rând, la ordinea şi liniştea publică? Aşa ne îndemnaţi să sesizăm încălcările legii, să contribuim şi noi, cu neştiinţa noastră, la prevenirea unor fapte abominabile? Trăgându-ne amenzi, fiindcă apelăm năstruşnicul 112?

În condiţiile astea, poate vecinul să-şi pună pe cruce nevasta, să îi smulgă părul din cap cu cleşteşle, să dea cu benzină pe ea, că nu mai sună nimeni la 112! Dacă văd pe stradă un hoţ cu pianul în cârcă, nu mai apelez organu’! M-am convins! Nu învăţăm nimic din nevoi, din problematica vremurilor. Suntem pregătiţi la şcoala indiferenţei, ignoranţei şi excesului de zel. Totul este tratat la nivel de nimicuri.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Normalitatea, ca o fata morgana…

Publicat

pe

E vară. E caniculă. E război. E vremea hâdă a neprevăzutului invocat din tainițele întunericului. Trăim într-un calm aparent. Suntem ațâțați, puși sub presiune de probleme, de stres. Este nevoie doar de un mic impuls pentru a exploda, pentru a refula otrăvurile existențiale.

Constat că totul se desfășoară după un ritm impus de inerție. Nimic nu mai este sigur, dătător de speranță. Azi este rău, mâine este și mai rău. Dacă aruncăm o privire în spațiul public, observăm că politicienii nu mai fac spectacol, nu mai prestează. Există o teamă, o nesiguranță. Chiar și un bun simț, până la urmă. Aparițiile dese ale celor care ne conduc și ne reprezintă în această etapă confuză, cu un tăvălug al prețurilor la energie, gaze naturale și alimente pe care nu îl poate opri nimeni, cu un război care crește în intensitate, provoacă rumoare, plictis, alimentează neîncrederea.

Cetățeanul de rând, omul simplu, nevinovat, în capul căruia se sparg toate metehnele istoriei, suferă. Din cauza stării în care se află, nu mai acceptă nimic. Și-a închis canalele de recepție a mesajelor de tip electoral. Pare indiferent. Nu cere. Nu iese încă în stradă. Așteaptă să se întâmple ceva. Caută un reazăm. Un sens. O revenire a normalității.

Din păcate, nu vom asista prea curând la o întoarcere a firescului cu care suntem obișnuiți. Poate că ceea ce se întâmplă acum este adevărata față a realității. Bula în care pluteam, parcă mai sigur, s-a spart. Normalitatea a devenit o fata morgana. O iluzie pe care o vedem din când în când și nu o mai simțim deloc.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Mihaela, dragostea mea! Varianta: garantat 99%

Publicat

pe

Porțile de intrare în politică sunt deschise pentru toată lumea. Ușa pe care intră tot poporul cu carnet de partid este largă, dar lăcașul prin care trebuie să te strecori spre funcții înalte este strâmt și nu poți trece decât în baza unor avize speciale, a unor acorduri venite din zone necunoscute muritorului de rând. Ce știm noi despre democrație, vot, simpatie generală reprezintă doar un ambalaj frumos, garnisit cu bune intenții.

Urmăresc de ceva vreme evoluția lui Mircea Geoană. Omul este tare acum. Nu și-a schimbat discursul. Același tip. Multă teorie. Definiții. Concretul lipsește. E ceva mai sigur pe ce spune. Are spate puternic. Se simte de la o poștă, doar privindu-l, siguranța de care dispune, echilibrul și forța pe care i le-au dat cei care sunt în umbra sa, poziția pe care o ocupă.

Este un alt Geoană față de cel consumat în noaptea care a creat celebra replică intrată în uzul popular al celor care vor să-i persifleze pe cei care se grăbesc, „Mihaela, dragostea mea! Mulțumesc!”.

După ce a pierdut alegerile prezidențiale, Geoană a căzut pe toată linia. Intram în partea a doua a epocii Băsescu. Cătușele erau deja unse și scoase la probă pe încheieturi de politicieni de rang înalt, afaceriști și opozanți…

Mircea Geoană a fost ejectat chiar și de propriul partid. Ulterior, a încercat, cum fac acum Liviu Dragnea și Ludovic Orban, să revină în prim-planul politicii cu partidulețe noi, insignifiante. Al lui Geoană s-a chemat Partidul Social Românesc. Nu a reușit să convingă cu această formațiune. Și îl vedem apoi pe fostul ambasador al României în Statele Unite uns secretar general adjunct al NATO. Funcție cu vizibilitate, cu poziție și deschidere europeană și internațională.

Aflăm acum, pe căi indirecte, ca și cum s-a dat drumul la un test, la un sondaj de încredere, că Mircea Geoană ar putea candida pentru funcția supremă în stat. Nu s-a vehiculat încă numele partidului care o să îl susțină. PSD, formațiunea pe care a coordonat-o și din care a fost exclus în 2011 și reprimit un an mai târziu, pentru a candida pentru un mandat de senator, nu dă semne că ar fi de acord cu ce se zvonește bine calculat pe piață. Este clar că această nominalizare este impusă de cineva. Geoană nu este omul care să iasă public cu astfel de informații decât dacă, pe undeva, s-a decis această mișcare. Posibil ca Geoană să fie candidatul comun al coaliției PSD-PNL și UDMR.

Tam-tam-ul din ultimele zile, jocul de imagine forțat în care a intrat chiar și fiica secretarul general adjunct NATO, nu este chiar întâmplător. Ceva se pune la cale. Probabil că, prin culisele puterii, se poartă negocieri și nu este exclus ca, mâine-poimâine, să auzim că PSD acceptă varianta Geoană. Cu sprijinul dat de Europa și de America, Geoană, cu siguranță, nu se va mai confrunta cu un eșec bine ticluit și ingenios pus la cale, ca cel din 2009. Dar, atenție! Dacă se merge pe puerilism, intoxicare acută ca acum, cu scoaterea în față a fiicei lui Geoană cu tot soiul de povești de viață și preocupări de lux care nu coincid cu trăirile și zvârcolirile cetățeanului de rând, pot apărea probleme în sondaje, în încredere.

Oricum, cred că se va merge, până în ultima clipă, cu zâmbetul pe buze, ca în celebra noapte „Mihaela, dragostea mea!”. O dovadă clară a siguranței, a faptului că zarurile au fost aruncate…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT