Connect with us

OPINII

Virusul… indiferenţei!

Publicat

pe

Noi, românii, am dovedit mereu că suntem mai dihai decât alții. Nu ieșim din ritmul nostru, din starea de „nu am treabă cu ce se întâmplă la alții”, indiferent de consecinte. În timp ce tot globul se dă peste cap, lansează ipoteze dramatice, caută soluții, încearcă să țină sub control panica, la noi lucrează din plin, orbește, „sfanta politică dâmbovițeana”. Adică, cei pe care îi tot alegem să ne reprezinte, să ne facă viața mai bună, să ne ferească, omenește, de rele, își văd de ale lor. Sunt interesați politicienii, indiferent de culoare și rang, de grupările pe care le reprezintă, fiindcă de doctrine nu poate fi încă vorba, doar de ghişefturile lor, de calcule cu zecimale, de interese meschine, de funcții, onoruri.

Sunt controlați aleșii noștri doar de orgolii și ambiții deșarte. Vor alegeri anticipate, în timp ce la noi nu se mai construiesc autostrăzi. Pun la cale moțiuni de cenzură, în timp ce pe proiectele spitalelor regionale, republicane sau cum s-or mai numi, se așterne praful. Bătălia se dă pentru pensii speciale, pentru desființarea secției de cercetare a magistraților, pentru alegeri în două tururi, pentru alte și alte lucruri care fie vorba între noi, nu au treabă cu omul de rand, cu problemele juste cu care se confruntă această țară.

În timp ce actualul ministru al Sănătății fuge de presă, nevrând să răspundă la nicio întrebare, în China s-a construit, în 10 zile, un spital cu o mie de paturi. În timp ce blajinul Meleşcanu renunță la funcția de președinte al Senatului, de parcă cineva l-ar fi scos cu forța din propria bătătură, pe alte meleaguri, politicienii se adună împreună cu specialiștii, pentru a căuta soluții pentru preîntâmpinarea molimei care amenința omenirea. Să mai dau exemple din astea, în contextul unei minime comparații? Nu are rost. Parcă nu avem leac.

Cum am mai spus-o și altă dată, la noi, politica a devenit o rutină. Indivizii pe care îi alegem și care, din păcate, sunt cam aceiași de zeci de ani, de parcă cineva ni i-a băgat pe gat, cred probabil că ei sunt buricul pământului, că democrația, aura de conducători le aparține, iar alegerile, îmbrăcate într-o fustiță scurtă cu iz de democrație, reprezintă doar un mobil prin care ei revin și revin la putere. Harul, conduita, sacrificiul, demnitatea, simplitatea, năzuința rămân doar capitole în cărțile de teorii, de care, cu siguranță, cei care se numesc politicieni se feresc.

Cititi mai mult
Reclamă
1 Comment

1 Comment

  1. moshu49

    5 februarie 2020 at 6:05

    magistrat de Timiș: „Pe noi nu ne va ucide corupția. Nu va apuca. Vom fi striviți de ipocrizie, suficiență și aroganță. Iar pe unii îi va ucide prostia.”

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Rutina planetară…

Publicat

pe

Se mișcă lumea. Rău de tot. Și, totuși, este atâta nepăsare în jur. O acalmie prevestitoare de furtuni. Ceva ce parcă nu definește construcția umană. Suntem cu toții plafonați. Privim spre viitorul incert, așteptând sigur un eveniment groaznic. Dar nu facem nimic. Este ca o proorocire divină. Ne supunem în tăcere. Ne amăgim sedați de disperare și pseudotihnă.

În Orientul Apropiat, lucrurile se agită. Americanii își retrag diplomații din Israel. Iranul, din ce în ce mai nervos, pare că deschide trapele silozurilor cu rachete. China rânjește din ce în ce mai cald la Taiwan. În Mediterană, francezii își duc mândria, cel mai tare portavion. O avea vreo legătură cu dorința lui Macron? În Ucraina, dronele și rachetele rusești cad continuu, precum ploile. Războiul s-a așezat la masa obișnuinței. Fiecare este pregătit să-și primească rația de moarte.

Spun unii că rușii se pregătesc ca, la toamnă, să ia din nou în vizor Kievul. Iar un convoi? Demonstrațiile de forță trebuie să fie vizibile și crâncene.

Gripa aviară, cel puțin la nivel informațional, devine periculoasă. Privim spre găină, ca spre o posibilă bombă. Se pregătește o altă pandemie. Cineva pare să se ocupe de treaba asta. Este în precampanie acum.

Primăvara este deja vară, iar la vară nu știm ce mai avem. Trăim într-un ciudat imprevizibil. Gândim pentru azi, iar pentru mâine șovăim. Ni se epuizează răbdarea.

La noi se face politică. Pe toate șanțurile. În fânețe și grădini. Ritm intensiv. Mașinal. Candidați, de serie. Adică, nu spun mare lucru. Bibelouri prinse în niște bule. Mesajele de campanie sunt din ce în ce mai scurte. Reduse la un cuvânt, două, maxim trei. Contează ce rămâne pe retină, nu ce se spune. Nu mai este timp nici să promiți, nici să te amăgești că se întâmplă. Probabil, în anii care vin, o să vedem doar poze și un pic de gestică sculpturală. Uitați-vă la mâini! Au început să spună mai mult decât buzele și ochii. Atenție la degete! De multe ori, conțin mesaje mai tari decât șapte poezii electorale. Ne desconsideră discret…

Ne întoarcem la lumea mare. Ați văzut pe undeva vreun miting în favoarea păcii? Paris, Londra, Bruxelles? Doar tractoare și bălegar. Se mai cere pe undeva, așa, în piețele publice, dreptul la viață, la liniște, la tihnă mondială, la viitor pentru copii? Nu. Omenirea trăiește dur. Se pliază la destin. Părem obosiți cu toții…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Identitatea politică, o poveste din UE…

Publicat

pe

În România nu mai există politică, s-au înfiripat doar conceptele de închinare, de supunere, de respectare a unor ordine de la centru. Cei care ne conduc, și nu prea mai putem spune vremelnic, nu mai creează idei, opinii… Proiecte mărețe, nici atât! Doar se așteaptă. Administrativ. Ordine. Decrete. Hotărâri. Lupta politică este simulată. Chestii de suprafață. Ceea ce odată era considerat rău acum reprezintă un bine suprem. O cale pavată cu bune intenții. Un sens unic.

Țara este guvernată de coaliție. Și va mai fi. Unitatea dintre două doctrine total diferite creează un suc dulce, dar otrăvitor. O combinație ce hrănește doar orgoliile și ambiția. Pune democrația în laț și stimulează intens pupilele gustative ale puterii. În situația de amestec incert, politicianul își pierde identitatea. Nu are ce să îți mai spună. Discursul său pare banal, nesincer. Nu mai poate susține un plan, un proiect, un concept. Se abține. Tace. Construcția trebuie protejată. Și nu o poți face decât ignorând realitatea. Susținând cu tărie ceea ce nu pare corect.

Dramul de opoziție care mai există este aur curat în perioadele de dezmăț majoritar. Menține pseudo-exercițiul democratic, ajută la eliminarea toxinelor adunate în organismul politic viciat de confuzii doctrinare și interes.

Ce ar mai urma rău, da bun? O fuziune între PSD și PNL. Apariția monstrului numit Partidul Social Liberal. Conturul unei asemenea construcții năuce s-a dat. Comasarea alegerilor. Liste comune la europarlamentare. Posibil, continuarea metodei la parlamentare și prezidențiale. Scoaterea din jocul politic a celor care nu se supun noii ordini. Aici nu vor fi mari probleme. Deocamdată, dorința de a te menține pe poziție, pe funcție, este mai intensă decât lupta pentru identitate politică. Și chiar dacă nu ar fi așa, cine are curajul să iasă din rând?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite