Connect with us

OPINII

Discurs ieftin!

Publicat

pe

Am stat şi am analizat alocuţiunea liberalului Ludovic Orban de la dezbaterea moţiunii de cenzură. L-am ascultat şi iar l-am ascultat. Oribil. Dezolant. Sfidător. Nemaiîntâlnit. Grosoloan. Neaşteptat. Nedemn pentru un politician care duce mai departe moştenirea Brătienilor.

Violenţa verbală, care se afla într-un crescendo provocat parcă de o ciudată stare emotivă, frustrare, angoase, nelinişti, neputinţă, nu a mai fost întâlnită până acum în Parlamentul României. Regretatul scriitor şi politician Corneliu Vadim Tudor, cu discursurile sale, considerate cu ani în urmă agresive, violente, a fost mic copil pe lângă Ludovic Orban.

O declaraţie care nu avea ce să caute în bagajul oratoric, diplomatic, tactic, civilizat al unui premier. Mai rămânea să pună mâna pe o puşcă şi să-i mitralieze pe toţi cei pe care îi insulta la scenă deschisă. Fiindcă acolo nu a fost vorba de un expozeu calculat, de o poziţie ispirată şi bine pregătită a unui prim-ministru, ci de un soi de manifest radical, anti-PSD, de interpretarea unui blestem, de o incantaţie, de un text de cea mai joasă factură populistă.

Tocmai de aceea, în asemenea funcţii de înaltă demnitate, ar trebui să acceadă oameni calmi, docili, cu forţă argumentativă, fini, rasaţi, împăciuitori, demni, cu har oratoric sau măcar şcoliţi în acest sens, dacă nu există neapărat aplecarea, oameni obişnuiţi cu regulile democraţiei, fie că ne convin sau nu.

La moţiune, am asistat, nu la discursul unui premier din secolul 21, dintr-o Europă modernă, ci la lamentările penibile ale unui om ajuns în culmea furiei, decis să spulbere orice, fără logică, să facă praf orice intervenţie, să meargă până la capăt, cu hangerul în vânt. Orban a fost aidoma unui haiduc, a unui conducător militar înainte de invazie sau înainte de a trimite în faţa plutonului de execuţie pe cineva.

Nu poţi ieşi cu asemenea texte, cu asemenea expresii jignitoare în Parlamentul României! Mai era un pic şi îi înjura de mamă pe deputaţii şi senatorii opoziţiei! Sincer, Ludovic Orban a arătat ce poate. Şi-a arătat, prin discursul de la moţiunea de cenzură, micimea şi lipsa de interes faţă de această ţară, faţă de acest popor, bine camuflată în texte populiste. Un discurs ieftin, dar incitator, coborât parcă de prin anii 40, să nu spun de unde…

Sincer, nu mă aşteptam să aibă o asemenea ieşire Ludovic Orban, mai ales după ce, în ultimele trei luni, nu a demonstrat nimic şi a forţat la maximum toate regulile democraţiei. Discursul său nu a convins, ci dimpotrivă, a lansat semne de întrebare asupra bunelor intenţii…

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Păcatul, ca o entorsă a sufletului…

Publicat

pe

S-a întors lumea cu fundul în sus. Și cred că nu este de ieri, de azi, ci dintotdeauna. Ne-am făcut că nu vedem multe dintre neajunsurile și slăbiciunile firii umane. Le-am adăpostit la umbra nepăsării și a ignoranței sau poate a bunului simț. Le-am îndurat în momentele esențiale ale existenței. Am închis ochii și am făcut sfânta cruce.

Ne doare când observăm credința dusă la nivel de surogat, de obicei, de tradiție, fără să apară acea străfulgerare a purității și încrederii în Divinitate în sufletul și în mintea noastră. Nu mai luptăm cu slăbiciunile noastre. Doar mimăm acest lucru. Mergem după turmă. Atât. Sărbătoarea, pentru marea majoritatea, atunci când se apropie, înseamnă îndestulare materială, goană după asigurarea unei mese bogate, mațul plin și sintagme spuse din complezență. Automatisme de factură spirituală.

Am aflat în aceste zile, cu multă stupoare și indignare (poate era mai bine dacă nu ne otrăveam mintea și sufletul cu astfel de informații), că un preot de prin Teleorman a fost arestat pentru 30 de zile pentru săvârșirea infracțiunii de întreținerea de relații sexuale cu un minor. A fost prins în fapt! Asemenea știri acum, în pragul Sfintelor Sărbători de Paște, numai bine nu fac. Agită și mai mult societatea timorată și stresată de vremurile pandemice pe care le trăim.

Preotul de prin Videle a comis-o rău de tot. O fi singurul cu astfel de apucături păcătoase? Culmea, în comunitatea în care slujea, enoriașii, de obicei supuși, umili, încrezători și adepți ai mesajului de echilibrare psihologică „să faci ce zice popa, nu ce face”, aveau mare încredere în darul său. Îl apreciau. Uite că totul s-a spulberat! Rămânem cu gustul amar al unei greșeli imense care cutremură clar un sistem în care credem cu tărie. Cineva a vrut să se întâmple și asta. Și a rostogolit mizeria taman acum, când ne pregătim de Paște.

Noi, românii nu prea suntem obișnuiți cu astfel de greșeli, mai ales săvârșite de slujitorii bisericii. Ținem la firesc. La reguli. Înghițim și trecem cu vederea multe, dar asta e prea de tot. Ne-a împlântat în suflet un pumnal! Considerăm că face parte deja din normalitate când vedem preoți implicați în afaceri mari. Patroni de restaurante, magazine, shaormerii, hoteluri. Nu ne mai pasă când observăm pe cel care propovăduiește în biserică și spune „fericiți cei săraci cu duhul” cum se plimbă în Mercedes-uri și BMW-uri de sute de mii de euro. Este obișnuință. Stil de viață. O stare pe care am adoptat-o din mers. Așa sunt vremurile! Fiecare trebuie să trăiască. Să-și asigure confortul. Că nu mai știm ce ne facem cu menirea, cu harul, cu sacrificiul, e altă poveste. Rămâne teologie și filozofie sacră. Subiecte de dialog la ceas de seară.

Mare păcat că, din cauza unui preot de tipul celui de la Videle, au de suferit biserica străbună, credința, toți cei care sunt cu adevărat slujitorii lui Dumnezeu, care se luptă pentru binele comunităților, al oamenilor. O pată care se șterge greu. Se va întâmpla și asta. Românul este iertător. Biserica Ortodoxă va ieși biruitoare. Neghina este totdeauna dată la o parte, chiar dacă nu știm cu precizie când. Să fim încrezători! Dumnezeu are grijă de toate.

Citește în continuare

OPINII

Renașterea, ca o fantomă…

Publicat

pe

Se aude că ALDE, partidul copt de Călin Popescu Tăriceanu într-un cuptor unde mai păstrase fumegând ceva cenușă liberală, vrea să renască precum binecunoscuta pasăre legendară. Deocamdată, au apărut fulgii, două-trei voci care încearcă să reintre pe pista de alergare politică. Sunt câțiva oameni care au început să-și facă simțită prezența pe rețelele de socializare și pe la prietenii din media, sperând că așa, bătând timid din aripioarele plăpânde, vor fi din nou reperați de electorat. Slabe șanse!

Mortul politic cu greu se va mai întoarce de la groapă. Asta și în cazul PRO România. Poate vom putea vedea doar ceva de tip zombi bălăbănindu-se a disperare, încercând să atragă atenția asupra sa. În rest, slabe șanse de reușită. Fostul lider ALDE Dâmbovița, Ionel Petre, am auzit că a fost ales vicepreședinte ALDE la nivel național. E ca și cum ai fi numit împărat într-un apartament. Politicianul are vervă, verb, știe când să atace, cu ce, pe cine. Se chinuie să revină în cercul atenției, dar e greu să o faci de pe o bicicletă omorâtă de alții.

ALDE a pierdut. Revenirea pare imposibilă. Zbaterile unor lideri sunt de apreciat, dar nu au consistență electorală, nu mișcă masele. Simple valuri care se pierd în neant imediat ce vectorii se opresc din suflat! Partidul a pierdut din cauza inconsecvenței și a tuturor jocurilor și păcatelor lui Tăriceanu. Nici alianța cu Ponta și PRO România nu i-a făcut bine. Și invers e valabil! Partidele micuțe nu au șanse să crească în actuala conjunctură. Poate doar dacă apare vreun lider mesianic…

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT