Connect with us

OPINII

Discurs ieftin!

Publicat

pe

Am stat şi am analizat alocuţiunea liberalului Ludovic Orban de la dezbaterea moţiunii de cenzură. L-am ascultat şi iar l-am ascultat. Oribil. Dezolant. Sfidător. Nemaiîntâlnit. Grosoloan. Neaşteptat. Nedemn pentru un politician care duce mai departe moştenirea Brătienilor.

Violenţa verbală, care se afla într-un crescendo provocat parcă de o ciudată stare emotivă, frustrare, angoase, nelinişti, neputinţă, nu a mai fost întâlnită până acum în Parlamentul României. Regretatul scriitor şi politician Corneliu Vadim Tudor, cu discursurile sale, considerate cu ani în urmă agresive, violente, a fost mic copil pe lângă Ludovic Orban.

O declaraţie care nu avea ce să caute în bagajul oratoric, diplomatic, tactic, civilizat al unui premier. Mai rămânea să pună mâna pe o puşcă şi să-i mitralieze pe toţi cei pe care îi insulta la scenă deschisă. Fiindcă acolo nu a fost vorba de un expozeu calculat, de o poziţie ispirată şi bine pregătită a unui prim-ministru, ci de un soi de manifest radical, anti-PSD, de interpretarea unui blestem, de o incantaţie, de un text de cea mai joasă factură populistă.

Tocmai de aceea, în asemenea funcţii de înaltă demnitate, ar trebui să acceadă oameni calmi, docili, cu forţă argumentativă, fini, rasaţi, împăciuitori, demni, cu har oratoric sau măcar şcoliţi în acest sens, dacă nu există neapărat aplecarea, oameni obişnuiţi cu regulile democraţiei, fie că ne convin sau nu.

La moţiune, am asistat, nu la discursul unui premier din secolul 21, dintr-o Europă modernă, ci la lamentările penibile ale unui om ajuns în culmea furiei, decis să spulbere orice, fără logică, să facă praf orice intervenţie, să meargă până la capăt, cu hangerul în vânt. Orban a fost aidoma unui haiduc, a unui conducător militar înainte de invazie sau înainte de a trimite în faţa plutonului de execuţie pe cineva.

Nu poţi ieşi cu asemenea texte, cu asemenea expresii jignitoare în Parlamentul României! Mai era un pic şi îi înjura de mamă pe deputaţii şi senatorii opoziţiei! Sincer, Ludovic Orban a arătat ce poate. Şi-a arătat, prin discursul de la moţiunea de cenzură, micimea şi lipsa de interes faţă de această ţară, faţă de acest popor, bine camuflată în texte populiste. Un discurs ieftin, dar incitator, coborât parcă de prin anii 40, să nu spun de unde…

Sincer, nu mă aşteptam să aibă o asemenea ieşire Ludovic Orban, mai ales după ce, în ultimele trei luni, nu a demonstrat nimic şi a forţat la maximum toate regulile democraţiei. Discursul său nu a convins, ci dimpotrivă, a lansat semne de întrebare asupra bunelor intenţii…

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Moartea, ca un fapt divers…

Publicat

pe

Moartea a doi bătrâni, în vârstă de 89 de ani, din Capitală, a fost tratată de toată presa care abundă în virtual, antene și cablu, ca o știre de fapt divers. Cei doi soți hârșiți de viață, pierduți în jungla deznădejdii, au hotărât să-și pună capăt zilelor aruncându-se, amândoi, de la etajul șapte al unui bloc. Pentru noi toți, prinși în amețeala informațională, a fost doar o știre, o informație împinsă rapid din spate de alte calupuri de vești care mai de care mai dătătoare de depresii și incertitudine. Nu a mai interesat pe nimeni de ce au ales să se sinucidă doi oameni aflați la vârsta înțelepciunii supreme, când viața începe să se contopească cu absolutul, când privim mai mult spre cer, căutându-ne parcă un locșor acolo.

Nu se simte nimeni vinovat în treaba asta care sfidează dur acordurile lui Dumnezeu cu viața, cu noi, ca oameni? Ce a făcut societatea, comunitatea? Încotro ne îndreptăm? Când bătrânii noștri hotăresc să își curme viețile, în loc să se pregătească senini, calmi, înconjurați de cei dragi, pentru Marea Trecere, este clar că ceva nu mai merge. Un semnal că existența noastră a devenit indiferentă pentru cei care ar trebui să păstreze echilibrul social, pentru cei aflați la butoanele puterii.

Cei doi bătrâni au ajuns în situația respectivă sugrumați de disperare, de nesiguranța zilei de mâine, de neputință, de boală și de nepăsarea autorităților. Este un semnal grav. Oamenii încep să fie otrăviți de firesc, de normalitate. Ceea ce pentru ei, ieri, reprezenta banalul, elemente ale obișnuitului existențial, astăzi au devenit piese de lux, piese provocatoare de coșmar.

Cum să își mai păstreze echilibrul psihic un bătrân care aude ce valori au facturile la gaze și la curentul electric, primite de unii români? Când intră în magazine și văd că zahărul, de la doi lei, a ajuns șapte lei kilogramul, uleiul bate spre 15 de lei, iar prețul la pâine l-a depășit pe cel al cozonacului de acum un an de zile.

Moartea celor doi bucureșteni este clar un indicator al disperării. Plătește cineva pentru moartea lor? Se simt mai marii acestei țări vinovați? Nu. Fiindcă ei mușcă deocamdată doar din realitatea lor prosperă. Nu cunosc ceea ce se întâmplă mai jos de televizor…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Putin, un prevestitor al răului…

Publicat

pe

Omenirea se află la o periculoasă răscruce a istoriei. Mulți ne gândeam că acum, în secolul XXI, conflictul armat rămâne doar apanajul celor cu mințile sufocate de anumite credințe și doctrine regionale. Ne-am înșelat. Războiul modern ține de orgolii, de sfere de influență și, nu în ultimul rând, de calculele făcute de diriguitorii oculți ai acestei lumi.

Eram ferm convins că mesajul lui Vladimir Putin, președintele Rusiei, pe care toată lumea îl aștepta cu sufletul la gură, va fi unul dur, cu multe accente militărești, chiar despotic, că va flutura sabia răzbunării pe deasupra capului. Sunt convins că cei care credeau că își va cere scuze umanității, că va opri războiul din Ucraina și că va redeschide robinetele de la conductele cu gaze sunt puțini și, eventual, se regăsesc printre naivii de la conducerea Uniunii Europene, care au băgat întregul continent în semibeznă.

Putin a sunat mobilizare parțială! A dat de înțeles că Rusia continuă războiul, ba chiar vrea să îl extindă la nivel planetar. Este primul pas. Este secvența de pregătire a marii mobilizări generale. Când se va auzi în văzduh și această goarnă, va fi clar că viitorul nu mai este sigur…

Pe undeva, ai impresia că ni se face de pe acum încălzirea pentru marele necaz. Criza de energie, de alimente, disoluția politicii generale într-o găleată a unicului ton, verva subiectivă a unor canale media, sunt doar semne. Exerciții. Un soi de vaccinuri ale conștiinței și răbdării. Ne călim la foc domol pentru ceea ce urmează. Diplomația, după cum stau lucrurile acum, nu are decât valoare de literatură. Întâlnirile pe teme ale păcii, ale binelui general, sunt doar de complezență, festivaluri ale elocinței de care Vladimir Putin pare să nu țină seamă. Nu îl interesează.

I-am urmărit expresivitatea în timp ce anunța țara despre semnarea decretului privind mobilizarea parțială. Nici o cută pe fața lui. Nici o indiscreție gestuală care ar putea fi interpretată. Senin. Rece. Ușor aplecat în față. Discurs mașinal. Mitraliat. Doar ușoare ridicări de sprâncene și cutele fruntei trădau seriozitatea masajului transmis. Faptul că poate fi mai rău decât spune.

Evident, primii care s-au speriat sunt rușii sătui de război și care, intuind pericolul, încearcă să plece care încotro. Mobilizarea parțială este un gest de disperare. Putin nu vrea să cedeze. Discursul său seamănă cu o declarație de război la adresa Occidentului. Ziua internațională a păcii transformată fără nicio subtilitate de Putin într-o zi a prevestitirii unei nenorociri globale…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT