Conectați-vă cu noi

OPINII

Discurs ieftin!

Publicat

pe

Am stat şi am analizat alocuţiunea liberalului Ludovic Orban de la dezbaterea moţiunii de cenzură. L-am ascultat şi iar l-am ascultat. Oribil. Dezolant. Sfidător. Nemaiîntâlnit. Grosoloan. Neaşteptat. Nedemn pentru un politician care duce mai departe moştenirea Brătienilor.

Violenţa verbală, care se afla într-un crescendo provocat parcă de o ciudată stare emotivă, frustrare, angoase, nelinişti, neputinţă, nu a mai fost întâlnită până acum în Parlamentul României. Regretatul scriitor şi politician Corneliu Vadim Tudor, cu discursurile sale, considerate cu ani în urmă agresive, violente, a fost mic copil pe lângă Ludovic Orban.

O declaraţie care nu avea ce să caute în bagajul oratoric, diplomatic, tactic, civilizat al unui premier. Mai rămânea să pună mâna pe o puşcă şi să-i mitralieze pe toţi cei pe care îi insulta la scenă deschisă. Fiindcă acolo nu a fost vorba de un expozeu calculat, de o poziţie ispirată şi bine pregătită a unui prim-ministru, ci de un soi de manifest radical, anti-PSD, de interpretarea unui blestem, de o incantaţie, de un text de cea mai joasă factură populistă.

Tocmai de aceea, în asemenea funcţii de înaltă demnitate, ar trebui să acceadă oameni calmi, docili, cu forţă argumentativă, fini, rasaţi, împăciuitori, demni, cu har oratoric sau măcar şcoliţi în acest sens, dacă nu există neapărat aplecarea, oameni obişnuiţi cu regulile democraţiei, fie că ne convin sau nu.

La moţiune, am asistat, nu la discursul unui premier din secolul 21, dintr-o Europă modernă, ci la lamentările penibile ale unui om ajuns în culmea furiei, decis să spulbere orice, fără logică, să facă praf orice intervenţie, să meargă până la capăt, cu hangerul în vânt. Orban a fost aidoma unui haiduc, a unui conducător militar înainte de invazie sau înainte de a trimite în faţa plutonului de execuţie pe cineva.

Nu poţi ieşi cu asemenea texte, cu asemenea expresii jignitoare în Parlamentul României! Mai era un pic şi îi înjura de mamă pe deputaţii şi senatorii opoziţiei! Sincer, Ludovic Orban a arătat ce poate. Şi-a arătat, prin discursul de la moţiunea de cenzură, micimea şi lipsa de interes faţă de această ţară, faţă de acest popor, bine camuflată în texte populiste. Un discurs ieftin, dar incitator, coborât parcă de prin anii 40, să nu spun de unde…

Sincer, nu mă aşteptam să aibă o asemenea ieşire Ludovic Orban, mai ales după ce, în ultimele trei luni, nu a demonstrat nimic şi a forţat la maximum toate regulile democraţiei. Discursul său nu a convins, ci dimpotrivă, a lansat semne de întrebare asupra bunelor intenţii…

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Constatare…

Publicat

pe

Suntem în pandemie sub lege militară. Mulți stau acum acasă cu 75% din salariu, ăla minim pe economie, sau pe degeaba. Să nu credeți că acasă stau baştanii, diferite tipuri de funcționărime. Nu. Ei sunt la muncă, plătită integral, poate și cu sporuri. Supraveghează din birouri sănătatea nostră. Se întâlnesc online pe la diferite comisii și decid, fără să știe clar ce este afară, ceea ce trebuie să facem noi, cei cărora ne scad proviziile, ne cuprinde depresia și, în curând, vom rămâne și fără bani.

Eu, ca românul, patriot orbește, visam la o altfel de implicare a autorităților în criza asta. La o altă formă de manifestare a celor îndrituiţi să ne conducă, aleși până la urmă de noi. L-aş fi văzut pe șeful statului, pe Klaus Iohannis, băgat în costum de protecție, cu masca la gură, pe Ludovic Orban la fel, umblând prin spitale, prin țară, prin locurile unde este suferință, unde este nevoie de îmbărbătare, de încurajare și solidaritate. Îl vedeam la fel şi pe prefectul de Dâmboviţa, Aurelian Popa. Înţolit în combinezon și printre oamenii de la Corbii Mari, la Pucioasa, la spitalul de acolo, să vadă cum merg lucrurile, comunicând oamenilor, deschis, transparent, ceea ce trebuie să facem, ce avem și ce vine peste noi. Nu este așa, din păcate.

Toţi „bunii” țării au ales să stea la cutiuță și să comunice pe internet. Nici fizic nu se mai întâlnesc. De teama coronavirusul, probabil. Nu este drept și corect. Comandanţii trebuie să fie pe metereze, zic eu. Poate sunt prea idealist, vin dintr-o altă lume în care solidaritatea, curajul, implicarea totală și forța exemplului erau esențiale în altfel de situații. Acum, suntem la mâna birocraţilor. Atâta ştiu ei. Să dicteze din birou.

Citește în continuare

ACTUALITATE

Mărioara Milionara: BASM FRUMOS ori COŞMAR HIDOS pe TIMP DE MOARTE?

Publicat

pe

de

Toate basmele copilăriei noastre, duios povestite cu glas de taină de către mame şi bunici, începeau cu formula magică „A fost odată, ca niciodată…” ce făcea să se deschidă cortina fermecată a tainicei lumi a visării cu ochii deschişi, în faţa cărora se perindau, unii după alţii, Feţi-Frumoşi, Ilene-Cosânzene, zâne, împăraţii buni şi cei răi, vrăjitoare, spâni, codri de nepătruns şi câte şi mai câte.

Noi, băieţii, mai belicoşi din fire, ne-nflăcăram, transpunându-ne şi închipuindu-ne că suntem eroii care-l înving pe zmeul cel rău, iar fetiţele, cu romantismul lor înnăscut, se visau alesele prinţului lor, asemenea Cenuşăresei celei harnice.

Mult mai târziu, adolescenţi sau adulţi, după caz, cu toţii am admirat povestea emoţionantă a Juliei Roberts & Richard Gere în basmul cinematografic „Frumuşica”.

Subit, în plină criză mondială a VIRUSULUI UCIGĂTOR, când morţii se adună cu miile şi sunt transportaţi noaptea cu camioane militare, când zecile de mii de bolnavi îşi trăiesc martirul acum, în preajma Sfintelor Paşti, sperând cu ultimele puteri în miracolul vieţii, s-a răspândit zvonul despre MINUNEA ce i-a fost hărăzită… Mărioarei – fostă lucrătoare într-o fermă de pui, închisă între timp (ferma), apoi bucătăreasă la un han ce s-a închis (şi el), lucrând acum cu ziua – devenită peste noapte… Mărioara Milionara.

Dar CE şi CUM s-a întâmplat? Simplu ca „bună-ziua”: prin destoinicia sa nativă şi simţul ancestral al afacerilor pe care ştim cu toţii că-l au femeile de pe aceste meleaguri – atât de fidel întruchipate de Fefeleaga lui Agârbiceanu – animată în mod evident de crezul servirii binelui şi interesului naţional, şi-a găsit timpul şi priceperea de a negocia cu osârdie un contract cu „nişte chinezi” – că doar chinezu-i frate cu românul, ne spunea acum ceva ani tocmai Nuţica Naţional, care în acele vremuri avea dreptate în tot ce zicea şi făcea, nu? – iar apoi să participe cu candoare la o licitaţie organizată de către Statul Român – pe bani publici, adică ai noştri, ai tuturor – şi în modul cel mai normal şi natural cu putinţă – angelic, ar spune Lucian Blaga – să o câştige. Cu brio!

Obiectul licitaţiei? ABSOLUT VITAL: MĂŞTI MEDICALE, o PROTECŢIE MINIMALĂ, destinate celor ce se află în prima linie a luptei crâncene cu MOARTEA, care încearcă să ne salveze, CU PREŢUL VIEŢII LOR, pe noi, ceilalţi, printre care şi pe doamna Mărioara – de-acum, Mărioara Milionara. Mii de scuze, uitam un „amănunt”: valoarea contractului este de vreo 12.000.000 (DA, douăsprezece milioane!) EUR.

Reveria indusă de basmul la a cărei materializare tocmai credeam că aveam şansa să fiu contemporan a încetat când am citit dezvăluirile publicaţiei Recorder sub titlul „Minunile pandemiei: cum a ajuns o bucătăreasă din Giurgiu să câștige un contract de 12 milioane de euro pentru măști de protecție”. M-am cutremurat. Am coroborat-o cu alte ştiri: demisia intempestivă a fostului ministru al Sănătăţii, luxarea atotputernicei şi veşnicei d-ne Bumbac de pe postul ocupat… pro tempore, misiunea de control încredinţată unor – se şopteşte timid – alde… Cânepă & Mătase. STRANIU!

DE CE NU A FOST SESIZAT IMEDIAT PARCHETUL? Personal, am crezut şi cred în DNA! AVEM DREPTUL să PRETINDEM că enigmele acestui BASM frumos cu duhoare otrăvită de COSMAR hidos, în care o societate-ecran a fost folosită în scopul eludării Legii să fie elucidat şi vinovaţii, dacă există, aspru PEDEPSIŢI.

Avocat Vladimir Ţunţi ŞTEFĂNESCU

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT