Connect with us

OPINII

Discurs ieftin!

Publicat

pe

Am stat şi am analizat alocuţiunea liberalului Ludovic Orban de la dezbaterea moţiunii de cenzură. L-am ascultat şi iar l-am ascultat. Oribil. Dezolant. Sfidător. Nemaiîntâlnit. Grosoloan. Neaşteptat. Nedemn pentru un politician care duce mai departe moştenirea Brătienilor.

Violenţa verbală, care se afla într-un crescendo provocat parcă de o ciudată stare emotivă, frustrare, angoase, nelinişti, neputinţă, nu a mai fost întâlnită până acum în Parlamentul României. Regretatul scriitor şi politician Corneliu Vadim Tudor, cu discursurile sale, considerate cu ani în urmă agresive, violente, a fost mic copil pe lângă Ludovic Orban.

O declaraţie care nu avea ce să caute în bagajul oratoric, diplomatic, tactic, civilizat al unui premier. Mai rămânea să pună mâna pe o puşcă şi să-i mitralieze pe toţi cei pe care îi insulta la scenă deschisă. Fiindcă acolo nu a fost vorba de un expozeu calculat, de o poziţie ispirată şi bine pregătită a unui prim-ministru, ci de un soi de manifest radical, anti-PSD, de interpretarea unui blestem, de o incantaţie, de un text de cea mai joasă factură populistă.

Tocmai de aceea, în asemenea funcţii de înaltă demnitate, ar trebui să acceadă oameni calmi, docili, cu forţă argumentativă, fini, rasaţi, împăciuitori, demni, cu har oratoric sau măcar şcoliţi în acest sens, dacă nu există neapărat aplecarea, oameni obişnuiţi cu regulile democraţiei, fie că ne convin sau nu.

La moţiune, am asistat, nu la discursul unui premier din secolul 21, dintr-o Europă modernă, ci la lamentările penibile ale unui om ajuns în culmea furiei, decis să spulbere orice, fără logică, să facă praf orice intervenţie, să meargă până la capăt, cu hangerul în vânt. Orban a fost aidoma unui haiduc, a unui conducător militar înainte de invazie sau înainte de a trimite în faţa plutonului de execuţie pe cineva.

Reclama

Nu poţi ieşi cu asemenea texte, cu asemenea expresii jignitoare în Parlamentul României! Mai era un pic şi îi înjura de mamă pe deputaţii şi senatorii opoziţiei! Sincer, Ludovic Orban a arătat ce poate. Şi-a arătat, prin discursul de la moţiunea de cenzură, micimea şi lipsa de interes faţă de această ţară, faţă de acest popor, bine camuflată în texte populiste. Un discurs ieftin, dar incitator, coborât parcă de prin anii 40, să nu spun de unde…

Sincer, nu mă aşteptam să aibă o asemenea ieşire Ludovic Orban, mai ales după ce, în ultimele trei luni, nu a demonstrat nimic şi a forţat la maximum toate regulile democraţiei. Discursul său nu a convins, ci dimpotrivă, a lansat semne de întrebare asupra bunelor intenţii…

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?

Publicat

pe

România se află într-un blocaj politic fără de precedent. De ce? Fiindcă de la an la an, din 1990 încoace, am observat că reprezentanții clasei politice sunt din ce în ce mai slabi, fără discurs, fără esența aceea de patriotism, mai neinteresați de dezvoltarea socio-economică a țării. Au transformat o profesiune de credință, de har, de curaj, într-o banală meserie de făcut bani și de stat la adăpost!

Se vede de la o poștă că, în cei peste 35 de ani scurși de la revoluție, s-a dezvoltat minunat sistemul interesului de grup. Politicienii și acoliții, patroni de firme, o parte importantă a bugetarilor, spuma de prin ministere, agenții, companii și alte componente ale structurilor de forță, au dus-o și o duc bine. Nu au mai avut parte de convulsii sociale, mișcări de stradă, proteste și alte manifestări publice ce țin de domeniul democrației și libertății. La ce mai folosesc? Ne adunăm cu ora, scandăm și suflăm în vuvuzele și apoi plecăm acasă, că ni se face foame. Problemele rămân la fel. Nerezolvate.

Românii de rând, noroc cu aderarea la Uniunea Europeană, s-au răspândit pe Bătrânul Continent in căutarea unui trai mai bun. Unii au rămas prin Occidentul prosper, alții au trudit, au strâns ban pe ban să revină acasă pentru a-și turna în ogrăzi căsoaie, embleme ale scăpării de sărăcia materială, căci restul nu îi interesează. Cum merge țara? Cine ne sunt conducătorii? Sunt bune sau nu deciziile pe care le iau? Nu contează. „Să mai meargă afară o vreme”, îți zice românul pribeag. „Mai am de făcut un gard, o magazie și, gata, poate să se termine tot!”. La atât se oprește libertatea și democrația. Și, la umbra acestei stări, politicienii noștri, buni dar mai mult rău intenționați, reprezentanții sistemului nevăzut mereu cu mâna pe butoane, își fac de cap.

Cum este posibil să fim conduși în continuare de un guvern demis prin moțiune? Cum este posibil ca cele două mari partide care au dărâmat teoretic Guvernul Bolojan să nu își asume guvernarea din prima clipă, să iasă cu pieptul în față, să demonstreze că luptă pentru țara asta? Simulacre de politicieni. Vânduți, obișnuiți doar cu manevre de culise, cu semne, pixuri și creioane colorate, cu orgolii și ambiții, doar pentru a-și păstra jilțul, privilegiile.

Și ne-am pricopsit și cu un președinte de țară, unul din zona ONG. Ales pe criteriul „nu am avut încotro”. Fiindcă, așa suntem noi românii, nu riscăm. Preferăm apele line, fără să realizăm că sunt mai periculoase și mai adânci decât cele nărăvașe.

Reclama

Acum ce facem? Așteptăm. Ce? Frământăm nedumerirea. Cel mult, înjurăm și comentăm spărgând semințe de floarea soarelui și aruncând cojile pe caldarâmul fierbinte al patriei. Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Încă un fâs de negociere la Cotroceni!

Publicat

pe

Ne îndreptăm din ce în ce mai sigur spre alegerile anticipate. Nici astăzi, la întâlnirea de la Cotroceni, nu s-a întâmplat mare brânză. Discuții. Posibile negocieri. Strângeri de mână pe fondul complezenței. Orgolii de politicieni și atât.

Criza merge mai departe, iar Bolojan și USR-iștii rămân în continuare la butoane, în ciuda câștigătorilor alegerilor parlamentare, perdanți de conjunctură, PSD și AUR. Este de noaptea minții! Numai în democrația noastră originară se poate întâmpla ca țara să fie condusă de ultimii clasați: PNL, USR și conservantul politic UDMR, aflat mereu lângă stupul cu miere.

Întâlnirea de la Cotroceni a avut, după umila mea părere, miros de aranjament meschin. Încă un fâs! Nicușor Dan, cu bagajul pregătit să plece la Paris, să sărbătorească Ziua Franței și iar cu o semipropunere de conjunctură, Alexandru Nazare, și cu încăpățânatele și de amețit poporul dorințe, PSD nu vrea să guverneze cu USR și PNL, USR și PNL nu vrea să împartă puterea cu PSD. Cu AUR nu vrea să se asocieze nimeni. UDMR prezent în tot și în toate. Minoritățile sunt în poza de grup. Ceva de vis!

Dragi politicieni, ăștia cu care, din păcate, ne-am pricopsit! Dacă aveți sânge în instalație, haideți, la anticipate! Este cel mai bun indicator al funcționării democrației în România! Simulacrele de negocieri și aranjamente de culise vă duc și mai mult în derizoriu, iar noi, poporul, avem impresia că ne desconsiderați!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Reclama
Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite