Connect with us

OPINII

Teatru ieftin!

Publicat

pe

Sunt dezamăgit de prestaţia preşedintelui Klaus Iohannis. Până mai ieri, aveam oarece încredere în acest om, în capacitatea sa de a filtra lucrurile, de a decide, de a rezona cu interesul comun, de a se gândi măcar un pic la soarta ţării, lăsând la o parte orgoliile şi calculele politicii de grup.

Klaus Iohannis a lovit democraţia, cu parul numit PNL, direct în moalele capului. Să vii şi să insişti cu Ludovic Orban, cel care, într-o noapte, sub acoperământul bunei credinţe, a emis, pe lângă legea supremă în stat – Constituţia, 25 de ordonanţe şi alte zeci de răspunderi guvernamentale, mi se pare anormal.

Cum să nu vrei tu, şeful statului, care ieri te manifestai cu oarece violenţă verbală şi erai pregătit să scoţi ţara în stradă împotriva PSD, pentru că a adoptat, într-o seară, o singură ordonanţă, să reechilibrezi balanţa, să ţii cont de soarta acestei ţări, să vezi cum stau lucrurile?

Îl ţine Klaus Iohannis în braţe pe Ludovic Orban? Nu! Îl foloseşte pe post de virus capabil de a bloca mecanismul democratic, de a declanşa alegerile anticipate. De ce ar ţine la Orban? A fost şef al liberalilor dâmboviţeni de două ori, nu a câştigat niciodată alegerile şi a ţinut organizaţia sub 10%! Era un boem!

Preşedintele ţării demonstrează că nu este iubitor de democraţie. O mimează, aruncând în spaţiul public teoreme şi maxime. Gestica, ţinuta, timbrul vocii, inflexiunile, ticurile pe care nu reuşeşe să le acopere în totalitate, orice reacţie de moment arată că nu dă doi bani pe conceptul de democraţie, că îi face plăcere să sfideze. Are o obsesie. Vrea nu doar să înlăture PSD de la putere, ci să-l scoată de prin toate instituţiile de putere, l-ar eradica, l-ar rade pentru totdeauna de pe scena politică românească.

Nu sunt un susţinător PSD. Au făcut nenumărate greşeli de strategie, de logică politică. Pornind de la epoca Ponta, cu celebrări pe stadion, cu demisia din funcţia de premier pe Facebook şi continuând cu Dragnea, care a instalat dictatura şi servilismul adus la extremis prin vicierea totală a propriului lor statut, cu doi prim-miniştri schimbaţi, cu eliminarea de tip fanariot a lui Ţuţuianu şi Neacşu, cu Dăncilă care nu merita funcţia de premier, darămite să candideze la preşedinţie, cu Rovana Plumb şi declaraţiile tip „România este ţara lui Dragnea”, cu parole de intrare în Târgovişte, metodă ce a inflamat puternic electoratul de sub Turnul Chindiei, care cred că nici acum nu şi-a revenit, cu grupuri de forţă, cu intimidări… şi lista ar putea continua.

Dar, preşedintele Klaus Iohannis depăşeşte tot acest şir de decizii greşite, de metode total neinspirate şi aducătoare de antipatie populară. Pasă cuiva că această criză politică indusă, provocată de orgolii şi ambiţii, influenţează economia, creşterea euro şi a dolarului? Facturi mai mari la utilităţi, la servicii, preţuri mai mari la produsele de strictă necesitate? Aceştia sunt politicienii pe care îi dorim? Cred că nu! Teatrul lor ieftin  nu ne mai impresionează!

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Ursul Arthur și noua aristocrație…

Publicat

pe

Și au trecut și Sfintele Sărbători de Paște. Așa se întâmplă mereu. Ne revenim din vraja mai mult de sorginte alimentară, pitită și de data aceasta sub măștile de protecție, și intrăm în obișnuit.

Am început starea de normalitate în bolnăvicioasa societate românească, pentru care nu s-a găsit încă un vaccin, cu uciderea ursului Arthur, cel mai mare exemplar din specia sa, care mai hălăduia prin pădurile României. A venit un prinț de prin Austria plin de bani și l-a culcat la pământ. Așa, din pasiune pentru vânătoare.

Românii noștri, cei care ar trebui să protejeze fauna și flora care ne-au mai rămas, s-au făcut preș în fața nobilului. Așa este tradiția istorică. Nu putem face rabat în contemporaneitate de ea. Mai ales că „prinții” s-au înmulțit și în România, nu numai în Europa. Dispun de bani, putere și multă nesimțire, absolut necesară când vrei să calci pe capetele celor din jur, când vrei să acaparezi totul.

Povestea tragică a ursului Arthur este, așa, o bombonică acrișoară pe tortul a tot ceea ce se întâmplă ilegal și ciudat în țărișoara noastră. Au băieții rezervații de vânătoare întinse, nici nu se mai știe bine numărul orataniilor de pe acolo, tocmai pentru a le împușca fără probleme. Au cabane, paznici cu Rover și pistol la brâu, iar proprietățile sunt împrejmuite cu garduri electrice. Unii le-au mai desființat după ce și-au văzut atinse scopurile. Așa că drama bietului Arthur este o boare în marea de lucruri urâte care se întâmplă la noi, din păcate cu știința unor reprezentanți ai statului.

Vânarea ursului brun cel mai mare din Europa care trăise totuși liniștit prin pădurile românești vreo 17 ani arată că noi, ăștia mulți, nu prea contăm în ochii noii aristocrații, ai celor care aspiră totul și pe care, nu de puține ori, îi vezi în haită cum își etalează, zic ei, prietenia pe rețelele de socializare. Pentru acești soi de prinți, totul este de vânat. Arthur a creat acum doar un simbol.

Citește în continuare

OPINII

Păcatul, ca o entorsă a sufletului…

Publicat

pe

S-a întors lumea cu fundul în sus. Și cred că nu este de ieri, de azi, ci dintotdeauna. Ne-am făcut că nu vedem multe dintre neajunsurile și slăbiciunile firii umane. Le-am adăpostit la umbra nepăsării și a ignoranței sau poate a bunului simț. Le-am îndurat în momentele esențiale ale existenței. Am închis ochii și am făcut sfânta cruce.

Ne doare când observăm credința dusă la nivel de surogat, de obicei, de tradiție, fără să apară acea străfulgerare a purității și încrederii în Divinitate în sufletul și în mintea noastră. Nu mai luptăm cu slăbiciunile noastre. Doar mimăm acest lucru. Mergem după turmă. Atât. Sărbătoarea, pentru marea majoritatea, atunci când se apropie, înseamnă îndestulare materială, goană după asigurarea unei mese bogate, mațul plin și sintagme spuse din complezență. Automatisme de factură spirituală.

Am aflat în aceste zile, cu multă stupoare și indignare (poate era mai bine dacă nu ne otrăveam mintea și sufletul cu astfel de informații), că un preot de prin Teleorman a fost arestat pentru 30 de zile pentru săvârșirea infracțiunii de întreținerea de relații sexuale cu un minor. A fost prins în fapt! Asemenea știri acum, în pragul Sfintelor Sărbători de Paște, numai bine nu fac. Agită și mai mult societatea timorată și stresată de vremurile pandemice pe care le trăim.

Preotul de prin Videle a comis-o rău de tot. O fi singurul cu astfel de apucături păcătoase? Culmea, în comunitatea în care slujea, enoriașii, de obicei supuși, umili, încrezători și adepți ai mesajului de echilibrare psihologică „să faci ce zice popa, nu ce face”, aveau mare încredere în darul său. Îl apreciau. Uite că totul s-a spulberat! Rămânem cu gustul amar al unei greșeli imense care cutremură clar un sistem în care credem cu tărie. Cineva a vrut să se întâmple și asta. Și a rostogolit mizeria taman acum, când ne pregătim de Paște.

Noi, românii nu prea suntem obișnuiți cu astfel de greșeli, mai ales săvârșite de slujitorii bisericii. Ținem la firesc. La reguli. Înghițim și trecem cu vederea multe, dar asta e prea de tot. Ne-a împlântat în suflet un pumnal! Considerăm că face parte deja din normalitate când vedem preoți implicați în afaceri mari. Patroni de restaurante, magazine, shaormerii, hoteluri. Nu ne mai pasă când observăm pe cel care propovăduiește în biserică și spune „fericiți cei săraci cu duhul” cum se plimbă în Mercedes-uri și BMW-uri de sute de mii de euro. Este obișnuință. Stil de viață. O stare pe care am adoptat-o din mers. Așa sunt vremurile! Fiecare trebuie să trăiască. Să-și asigure confortul. Că nu mai știm ce ne facem cu menirea, cu harul, cu sacrificiul, e altă poveste. Rămâne teologie și filozofie sacră. Subiecte de dialog la ceas de seară.

Mare păcat că, din cauza unui preot de tipul celui de la Videle, au de suferit biserica străbună, credința, toți cei care sunt cu adevărat slujitorii lui Dumnezeu, care se luptă pentru binele comunităților, al oamenilor. O pată care se șterge greu. Se va întâmpla și asta. Românul este iertător. Biserica Ortodoxă va ieși biruitoare. Neghina este totdeauna dată la o parte, chiar dacă nu știm cu precizie când. Să fim încrezători! Dumnezeu are grijă de toate.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT