Conectați-vă cu noi

OPINII

Teatru ieftin!

Publicat

pe

Sunt dezamăgit de prestaţia preşedintelui Klaus Iohannis. Până mai ieri, aveam oarece încredere în acest om, în capacitatea sa de a filtra lucrurile, de a decide, de a rezona cu interesul comun, de a se gândi măcar un pic la soarta ţării, lăsând la o parte orgoliile şi calculele politicii de grup.

Klaus Iohannis a lovit democraţia, cu parul numit PNL, direct în moalele capului. Să vii şi să insişti cu Ludovic Orban, cel care, într-o noapte, sub acoperământul bunei credinţe, a emis, pe lângă legea supremă în stat – Constituţia, 25 de ordonanţe şi alte zeci de răspunderi guvernamentale, mi se pare anormal.

Cum să nu vrei tu, şeful statului, care ieri te manifestai cu oarece violenţă verbală şi erai pregătit să scoţi ţara în stradă împotriva PSD, pentru că a adoptat, într-o seară, o singură ordonanţă, să reechilibrezi balanţa, să ţii cont de soarta acestei ţări, să vezi cum stau lucrurile?

Îl ţine Klaus Iohannis în braţe pe Ludovic Orban? Nu! Îl foloseşte pe post de virus capabil de a bloca mecanismul democratic, de a declanşa alegerile anticipate. De ce ar ţine la Orban? A fost şef al liberalilor dâmboviţeni de două ori, nu a câştigat niciodată alegerile şi a ţinut organizaţia sub 10%! Era un boem!

Preşedintele ţării demonstrează că nu este iubitor de democraţie. O mimează, aruncând în spaţiul public teoreme şi maxime. Gestica, ţinuta, timbrul vocii, inflexiunile, ticurile pe care nu reuşeşe să le acopere în totalitate, orice reacţie de moment arată că nu dă doi bani pe conceptul de democraţie, că îi face plăcere să sfideze. Are o obsesie. Vrea nu doar să înlăture PSD de la putere, ci să-l scoată de prin toate instituţiile de putere, l-ar eradica, l-ar rade pentru totdeauna de pe scena politică românească.

Nu sunt un susţinător PSD. Au făcut nenumărate greşeli de strategie, de logică politică. Pornind de la epoca Ponta, cu celebrări pe stadion, cu demisia din funcţia de premier pe Facebook şi continuând cu Dragnea, care a instalat dictatura şi servilismul adus la extremis prin vicierea totală a propriului lor statut, cu doi prim-miniştri schimbaţi, cu eliminarea de tip fanariot a lui Ţuţuianu şi Neacşu, cu Dăncilă care nu merita funcţia de premier, darămite să candideze la preşedinţie, cu Rovana Plumb şi declaraţiile tip „România este ţara lui Dragnea”, cu parole de intrare în Târgovişte, metodă ce a inflamat puternic electoratul de sub Turnul Chindiei, care cred că nici acum nu şi-a revenit, cu grupuri de forţă, cu intimidări… şi lista ar putea continua.

Dar, preşedintele Klaus Iohannis depăşeşte tot acest şir de decizii greşite, de metode total neinspirate şi aducătoare de antipatie populară. Pasă cuiva că această criză politică indusă, provocată de orgolii şi ambiţii, influenţează economia, creşterea euro şi a dolarului? Facturi mai mari la utilităţi, la servicii, preţuri mai mari la produsele de strictă necesitate? Aceştia sunt politicienii pe care îi dorim? Cred că nu! Teatrul lor ieftin  nu ne mai impresionează!

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Constatare…

Publicat

pe

Suntem în pandemie sub lege militară. Mulți stau acum acasă cu 75% din salariu, ăla minim pe economie, sau pe degeaba. Să nu credeți că acasă stau baştanii, diferite tipuri de funcționărime. Nu. Ei sunt la muncă, plătită integral, poate și cu sporuri. Supraveghează din birouri sănătatea nostră. Se întâlnesc online pe la diferite comisii și decid, fără să știe clar ce este afară, ceea ce trebuie să facem noi, cei cărora ne scad proviziile, ne cuprinde depresia și, în curând, vom rămâne și fără bani.

Eu, ca românul, patriot orbește, visam la o altfel de implicare a autorităților în criza asta. La o altă formă de manifestare a celor îndrituiţi să ne conducă, aleși până la urmă de noi. L-aş fi văzut pe șeful statului, pe Klaus Iohannis, băgat în costum de protecție, cu masca la gură, pe Ludovic Orban la fel, umblând prin spitale, prin țară, prin locurile unde este suferință, unde este nevoie de îmbărbătare, de încurajare și solidaritate. Îl vedeam la fel şi pe prefectul de Dâmboviţa, Aurelian Popa. Înţolit în combinezon și printre oamenii de la Corbii Mari, la Pucioasa, la spitalul de acolo, să vadă cum merg lucrurile, comunicând oamenilor, deschis, transparent, ceea ce trebuie să facem, ce avem și ce vine peste noi. Nu este așa, din păcate.

Toţi „bunii” țării au ales să stea la cutiuță și să comunice pe internet. Nici fizic nu se mai întâlnesc. De teama coronavirusul, probabil. Nu este drept și corect. Comandanţii trebuie să fie pe metereze, zic eu. Poate sunt prea idealist, vin dintr-o altă lume în care solidaritatea, curajul, implicarea totală și forța exemplului erau esențiale în altfel de situații. Acum, suntem la mâna birocraţilor. Atâta ştiu ei. Să dicteze din birou.

Citește în continuare

ACTUALITATE

Mărioara Milionara: BASM FRUMOS ori COŞMAR HIDOS pe TIMP DE MOARTE?

Publicat

pe

de

Toate basmele copilăriei noastre, duios povestite cu glas de taină de către mame şi bunici, începeau cu formula magică „A fost odată, ca niciodată…” ce făcea să se deschidă cortina fermecată a tainicei lumi a visării cu ochii deschişi, în faţa cărora se perindau, unii după alţii, Feţi-Frumoşi, Ilene-Cosânzene, zâne, împăraţii buni şi cei răi, vrăjitoare, spâni, codri de nepătruns şi câte şi mai câte.

Noi, băieţii, mai belicoşi din fire, ne-nflăcăram, transpunându-ne şi închipuindu-ne că suntem eroii care-l înving pe zmeul cel rău, iar fetiţele, cu romantismul lor înnăscut, se visau alesele prinţului lor, asemenea Cenuşăresei celei harnice.

Mult mai târziu, adolescenţi sau adulţi, după caz, cu toţii am admirat povestea emoţionantă a Juliei Roberts & Richard Gere în basmul cinematografic „Frumuşica”.

Subit, în plină criză mondială a VIRUSULUI UCIGĂTOR, când morţii se adună cu miile şi sunt transportaţi noaptea cu camioane militare, când zecile de mii de bolnavi îşi trăiesc martirul acum, în preajma Sfintelor Paşti, sperând cu ultimele puteri în miracolul vieţii, s-a răspândit zvonul despre MINUNEA ce i-a fost hărăzită… Mărioarei – fostă lucrătoare într-o fermă de pui, închisă între timp (ferma), apoi bucătăreasă la un han ce s-a închis (şi el), lucrând acum cu ziua – devenită peste noapte… Mărioara Milionara.

Dar CE şi CUM s-a întâmplat? Simplu ca „bună-ziua”: prin destoinicia sa nativă şi simţul ancestral al afacerilor pe care ştim cu toţii că-l au femeile de pe aceste meleaguri – atât de fidel întruchipate de Fefeleaga lui Agârbiceanu – animată în mod evident de crezul servirii binelui şi interesului naţional, şi-a găsit timpul şi priceperea de a negocia cu osârdie un contract cu „nişte chinezi” – că doar chinezu-i frate cu românul, ne spunea acum ceva ani tocmai Nuţica Naţional, care în acele vremuri avea dreptate în tot ce zicea şi făcea, nu? – iar apoi să participe cu candoare la o licitaţie organizată de către Statul Român – pe bani publici, adică ai noştri, ai tuturor – şi în modul cel mai normal şi natural cu putinţă – angelic, ar spune Lucian Blaga – să o câştige. Cu brio!

Obiectul licitaţiei? ABSOLUT VITAL: MĂŞTI MEDICALE, o PROTECŢIE MINIMALĂ, destinate celor ce se află în prima linie a luptei crâncene cu MOARTEA, care încearcă să ne salveze, CU PREŢUL VIEŢII LOR, pe noi, ceilalţi, printre care şi pe doamna Mărioara – de-acum, Mărioara Milionara. Mii de scuze, uitam un „amănunt”: valoarea contractului este de vreo 12.000.000 (DA, douăsprezece milioane!) EUR.

Reveria indusă de basmul la a cărei materializare tocmai credeam că aveam şansa să fiu contemporan a încetat când am citit dezvăluirile publicaţiei Recorder sub titlul „Minunile pandemiei: cum a ajuns o bucătăreasă din Giurgiu să câștige un contract de 12 milioane de euro pentru măști de protecție”. M-am cutremurat. Am coroborat-o cu alte ştiri: demisia intempestivă a fostului ministru al Sănătăţii, luxarea atotputernicei şi veşnicei d-ne Bumbac de pe postul ocupat… pro tempore, misiunea de control încredinţată unor – se şopteşte timid – alde… Cânepă & Mătase. STRANIU!

DE CE NU A FOST SESIZAT IMEDIAT PARCHETUL? Personal, am crezut şi cred în DNA! AVEM DREPTUL să PRETINDEM că enigmele acestui BASM frumos cu duhoare otrăvită de COSMAR hidos, în care o societate-ecran a fost folosită în scopul eludării Legii să fie elucidat şi vinovaţii, dacă există, aspru PEDEPSIŢI.

Avocat Vladimir Ţunţi ŞTEFĂNESCU

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT