OPINII
Zăngănit de primăvară!

În plină eră a coronavirusului, când s-a instalat, în toată lumea, un soi de panică vecina cu disperarea și cu neputința, la noi se întâmplă altceva. Suntem cu ale noastre. Pierduți în timp.
Pe fondul ciudat al neînțelegerilor politice, de pregătire a ciudatelor anticipate, salvatoare de orgolii și ambiții, sub deviza milenară și poporană „ţara arde și baba se piaptănă”, se reaude o trâmbiţă dătătoare de tremur și nesiguranță. O resetare a unui dezechilibru!
E primăvară, te-ai gândi la un clinchet de ghiocei. De unde! Este vorba de zgomotul cătuşelor, bine asonat cu excesul de zel al organelor în uniformă sau al celor cu rang de magistrat. Constat, aşa, ca omul simplu, că cineva, pe nebăgate de seamă, a dat din nou drumul la câini. S-a încropit, grabnic, pe vremurile astea incerto-liberale, telejustiţia, plimbatul învinuiţilor, în special cei de rang înalt, prin faţa camerelor cu cătușe la mâini. Li se mai trage câte un ghiont de către organ, fie masculin sau feminin, li se mai face un vânt, aşa de timorare… Să vadă poporul că nu există milă pentru nimeni. Gesturi și apucături, zic unii, necontrolate, negândite, reflexe de milițian.
Eu zic altfel. Totul este bine calculat. Să dea bine la imagine, să creeze oarece opinii, dispute. Un soi de demonstrație de campanie. Cineva vrea să arate că este vigilent, neîndurător cu cei care calcă pe bec. Nu contează că îl cheamă Gheorghe, Vasile sau Sorina Pintea. Nu are importanţă că este naş pe tren, infirmier, că vinde gogoși, că este ministru, director general sau popă. Cătuşa e una pentru toți, dură, rece, strânge la mâini și face bine la imagine. Bineînțeles, la imaginea celor care conduc! A vânătorilor de trofee!
Poate liberalii cred că, dacă se produc asemenea spectacole de forță pe vremea lor mai mult interimară, le dă bine la portret, la procente. Se înșală. Vezi epoca Băsescu. Nu am fost fan Sorina Pintea. Ba chiar am criticat-o de câteva ori pentru o serie de gafe și forţări cu iz de joc de imagine, dar ceea ce i se întâmplă mi se pare jenant pentru o țară europeană, în secolul 21, nu în evul mediu timpuriu. Nu poți trata o femeie, un fost demnitar, un om care, la un moment dat, a semănat încredere, respect, care, poate, a și performant, ca pe o otreapă, ca pe o ființă nesemnificativă, ca pe un rebut pe care îl duci la cuptor. A mai rămas, pe bune, bătaia cu pietre sau execuția pe stadion ca la chinezi.
Am urmărit ceea ce se întâmplă în spațiul public, pe rețelele de socializare, transformate, din păcate, în funeste și oribile tribunale, locuri unde se descarcă cel mai mult venin, cantități impresionabile de ură și dezinteres crud. Este ceva de nedescris. Facebook-ul, creat pentru a-i apropia pe oameni, pentru a leaga prietenii, pentru a aduce plus valoare comunicării și spiritului uman, s-a transformat într-un maidan al răzbunarilor, al conflictelor și manipulării bine canalizate. O junglă în care, dacă intri, sigur se găsește cineva să te muște!
Sunt adeptul justiției. Vreau ca cei care greșesc să plătească, dar nu terfeliţi, nu cu încălcarea celor mai elementare drepturi umane, nu cu zurgălăi, cu mascați și alte tipuri de excese prin care unii vor să ne demonstreze cât de tari sunt. Oamenii, fie ei și cei vinovați, sunt totuși semeni de-ai noștri, nu trofee, nu norme de lucru. Rolul statului democratic, modern, bazat pe drepturi și libertăți, este acela de a-i reeduca, de a-i readuce la umanitatea pierdută într-un moment de întunecare sau de calcul greșit, dictat de sentimente corupte alimentate de ambiții și dorințe oarbe. Dimpotrivă, îi vedem pe acuzați purtați în cușcă, cu figuri de oameni hăituiți, sălbăticiţi, deprimați, transformați doar în numere de dosar. Și, în tot acest răstimp, de la tribună, demagogia răzbate nestingherită, acoperind cu zgomotul sau perfid realitatea crudă de zi cu zi…
OPINII
Cine oprește ascensiunea omului eșec?

Trăim niște vremuri tare ciudate. Piramida valorilor nu că este întoarsă cu susul în jos, pur și simplu, a făcut explozie, nu mai există. Este praf. Competențele, profesionalismul, harul, probitatea morală până la urmă, ceea ce numim cinste, corectitudine au fost puse pe făraș. Domină acum tupeul. Superficialul, falsul amestecat bine cu acel calup de lingușeală pe care îl dețin toți parveniții, doritorii de poziții și căpătuială din exces.
Mă uit acum în politică și administrație. Valoarea îți este dată de realizări, de comportament, de empatia cu cetățeanul, de bagajul de cunoștințe, experiență, abilități și competență. La toate astea se adaugă, ca o recunoaștere, dorința obiectivă a cetățeanului de a te ține pe o funcție. De a-ți recunoște valoarea și meritele.
Păi, la noi, urmărind numai ce s-a întâmplat la alegerile prezidențiale, se mai întâmplă așa ceva? Nu! Sunt unii care au candidat sperând că vor avea țara la picioare, că poporul îi va venera și îi va vota masiv. Ba chiar au fost așa de siguri pe succesul lor, pe capitalul electoral, ținut, din păcate fals, din sondaje plătite, încât au dat voturi și la alții. Acum, „ascultăm și nu judecăm”. Așa se întâmplă când obiectivul tău, ca politician, este unul subiectiv. Departe de interesul comun.
Și, ce să vezi, a pierdut omul alegerile. Nu a intrat nici măcar în turul doi, dând peste cap istoria și tradiția partidului care l-a propulsat. Dar nu a cedat. Nu a văzut că undeva este o problemă, că poporul nu l-a găsit acolo, în suflet, în conștiință. L-a văzut șters, fals, nesincer, ironic și despotic, chiar dacă unul simpatic, căruia îi place ciorba de burtă. Dar credeți că omul s-a lăsat? Normal ar fi fost să facă un pas în spate, să lase partidul să își găsească un alt mugur de rodire. Un alt altoi pe trunchiul bătrân și încercat. Nu! Politicianul perdant merge mai departe, chiar dacă bocancii lui grei, plini de noroi, strică imaginea partidului și o mototolește în continuare.
Consecvența asta bolnăvicioasă este păguboasă. Cetățeanul de rând îl vede pe respectivul, îl simte și nu înțelege de ce mai este acolo, în funcție, pe o poziție de conducere, din moment ce a clacat, nu a fost dorit și a dus partidul care l-a compus până la urmă la un procent pe care nu l-a avut niciodată în toată istoria. Mulți zic că rolul său și al unora care stau precum căpușele este acela de a dezintegra formațiunea politică, de a o duce în derizoriu. În neant. Urmărind atent tot ceea ce face, ce se întâmplă, ajungi la această concluzie tristă. Poate că greșesc, dar așa văd eu lucrurile…
PS – Și acum, ca o încununare a eșecului propriu, pus în cârcă partidului, propune și susține pentru candidatura la prezidențiale un individ recreat din nimic. Și probabil vor să și câștige!
OPINII
Vremurile lui… Dumnezeu cu mila!

Ciudate vremuri mai trăim și parcă toate calate pe interes! Orgoliul, ambiția, dorința de putere, de parvenire, de înavuțire cu orice preț sunt cele mai pregnante elemente ale societății. De aici și haosul în care începem să ne bălăcim. Mulți dintre cei puși pe funcții, pe diferite poziții pe care le tot clocesc de ani și ani degeaba, cred că democrația și libertățile de orice tip le aparțin și pot să le distribuie după bunul plac. Dacă apare ceva ce nu le convine, imediat găsesc soluții de contracarare, de scoatere pe tușă, cu orice preț, a celui care nu face parte din nomenclatură. Nu mai contează, de dreapta sau de stânga! De mai mulți ani, vorbim de un tot politic. Instituțiile statului care, în mod normal, ar trebui să vegheze la respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, la democrație, devin simple unelte în mâna celor fără de scrupule. Apărându-i, se apără pe ele!
Trăim într-un cerc vicios, din care nu se poate ieși decât prin ceea ce unii numesc protest, revoltă, revoluție. România, din vina unora care se cred mai presus de orice, care ne-au demonstrat că democrația, de fapt, funcționează după regulile lor, este în pragul unei explozii sociale. Și nu este bine deloc! Cei care ne conduc ne-au arătat cât de mult contăm în fața lor Nici cât o ceapă degerată!
Pe bună dreptate, deputatul Victor Ponta solicită Consiliului Suprem de Apărare a Țării să se implice rapid pentru a salva țara de la colapsul economic. Criza energetică se accentuează, prețurile au luat-o spre aiurea, aproape necontrolabil, și nimeni nu face nimic. Apropo de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, când a fost vorba de alegeri, de ieșit lucrurile într-un mod nu tocmai pe placul celor care conduc, s-a întrunit imediat, la convocarea președintelui cu prelungire Klaus Iohannis, și a decretat că scrutinul electoral a fost viciat, lucru care a dus la anularea alegerilor prezidențiale și la declanșarea unor proteste fără de precedent. Când este vorba de siguranța economică, de viața de zi cu zi a celor mulți, CSAT nu mai are treabă. Nu interesează! Și ce înțelege omul simplu din toată treaba asta? Că reprezentanții puterii sunt pregătiți să intervină, să adopte măsuri urgente, dure, doar dacă le sunt pozițiile puse în pericol. În rest, Dumnezeu cu mila!
-
ACTUALITATEacum o săptămână
Anunț important pentru furnizorii de servicii medicale în contract cu Casa de Sănătate
-
ACTUALITATEacum 5 zile
Marea țepuire a pădurilor României: Ministrul Fechet vrea să distrugă Romsilva ca să o predea mafiei lemnului?
-
Dâmboviţaacum 2 zile
Trafic blocat în Priseaca. Accident cu trei autoturisme implicate
-
ADMINISTRAŢIEacum 3 zile
Locuitorii din Gura Șuții au avut mână bună când l-au ales primar pe tânărul Marian Dinu
-
ACTUALITATEacum 4 zile
Preotul profesor Alin Marian Pleșa este noul director al Seminarului Teologic din Târgoviște
-
Giurgiuacum 4 zile
Tamponare violentă în Giurgiu. Trei persoane au ajuns la spital
-
ADMINISTRAŢIEacum 2 zile
Interviu cu Liviu Vasilescu, primar interimar al comunei Gura Ocniței: Vreau să pornesc dezvoltarea comunității de la ceea ce-mi spun oamenii
-
Prahovaacum o zi
S-au dat peste cap cu mașina în Cocorăștii Mislii