Connect with us

OPINII

Zăngănit de primăvară!

Publicat

pe

În plină eră a coronavirusului, când s-a instalat, în toată lumea, un soi de panică vecina cu disperarea și cu neputința, la noi se întâmplă altceva. Suntem cu ale noastre. Pierduți în timp.
Pe fondul ciudat al neînțelegerilor politice, de pregătire a ciudatelor anticipate, salvatoare de orgolii și ambiții, sub deviza milenară și poporană „ţara arde și baba se piaptănă”, se reaude o trâmbiţă dătătoare de tremur și nesiguranță. O resetare a unui dezechilibru!

E primăvară, te-ai gândi la un clinchet de ghiocei. De unde! Este vorba de zgomotul cătuşelor, bine asonat cu excesul de zel al organelor în uniformă sau al celor cu rang de magistrat. Constat, aşa, ca omul simplu, că cineva, pe nebăgate de seamă, a dat din nou drumul la câini. S-a încropit, grabnic, pe vremurile astea incerto-liberale, telejustiţia, plimbatul învinuiţilor, în special cei de rang înalt, prin faţa camerelor cu cătușe la mâini. Li se mai trage câte un ghiont de către organ, fie masculin sau feminin, li se mai face un vânt, aşa de timorare… Să vadă poporul că nu există milă pentru nimeni. Gesturi și apucături, zic unii, necontrolate, negândite, reflexe de milițian.

Eu zic altfel. Totul este bine calculat. Să dea bine la imagine, să creeze oarece opinii, dispute. Un soi de demonstrație de campanie. Cineva vrea să arate că este vigilent, neîndurător cu cei care calcă pe bec. Nu contează că îl cheamă Gheorghe, Vasile sau Sorina Pintea. Nu are importanţă că este naş pe tren, infirmier, că vinde gogoși, că este ministru, director general sau popă. Cătuşa e una pentru toți, dură, rece, strânge la mâini și face bine la imagine. Bineînțeles, la imaginea celor care conduc! A vânătorilor de trofee!

Poate liberalii cred că, dacă se produc asemenea spectacole de forță pe vremea lor mai mult interimară, le dă bine la portret, la procente. Se înșală. Vezi epoca Băsescu. Nu am fost fan Sorina Pintea. Ba chiar am criticat-o de câteva ori pentru o serie de gafe și forţări cu iz de joc de imagine, dar ceea ce i se întâmplă mi se pare jenant pentru o țară europeană, în secolul 21, nu în evul mediu timpuriu. Nu poți trata o femeie, un fost demnitar, un om care, la un moment dat, a semănat încredere, respect, care, poate, a și performant, ca pe o otreapă, ca pe o ființă nesemnificativă, ca pe un rebut pe care îl duci la cuptor. A mai rămas, pe bune, bătaia cu pietre sau execuția pe stadion ca la chinezi.

Am urmărit ceea ce se întâmplă în spațiul public, pe rețelele de socializare, transformate, din păcate, în funeste și oribile tribunale, locuri unde se descarcă cel mai mult venin, cantități impresionabile de ură și dezinteres crud. Este ceva de nedescris. Facebook-ul, creat pentru a-i apropia pe oameni, pentru a leaga prietenii, pentru a aduce plus valoare comunicării și spiritului uman, s-a transformat într-un maidan al răzbunarilor, al conflictelor și manipulării bine canalizate. O junglă în care, dacă intri, sigur se găsește cineva să te muște!

Sunt adeptul justiției. Vreau ca cei care greșesc să plătească, dar nu terfeliţi, nu cu încălcarea celor mai elementare drepturi umane, nu cu zurgălăi, cu mascați și alte tipuri de excese prin care unii vor să ne demonstreze cât de tari sunt. Oamenii, fie ei și cei vinovați, sunt totuși semeni de-ai noștri, nu trofee, nu norme de lucru. Rolul statului democratic, modern, bazat pe drepturi și libertăți, este acela de a-i reeduca, de a-i readuce la umanitatea pierdută într-un moment de întunecare sau de calcul greșit, dictat de sentimente corupte alimentate de ambiții și dorințe oarbe. Dimpotrivă, îi vedem pe acuzați purtați în cușcă, cu figuri de oameni hăituiți, sălbăticiţi, deprimați, transformați doar în numere de dosar. Și, în tot acest răstimp, de la tribună, demagogia răzbate nestingherită, acoperind cu zgomotul sau perfid realitatea crudă de zi cu zi…

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Indiferența, cea mai mare pierzătoare de oameni!

Publicat

pe

Un fapt nemaiîntâlnit până acum, care arată că prin Justiție, uneori, renumita și antica balanță, pe care o ține doamna legată la ochi, se mai blochează, iar dreptatea este privită dintr-un unghi superficial, s-a consumat, din păcate, de curând. O dovadă că noi, muritorii de rând, suntem priviți ca niște insecte.

Cum se pot juca unii cu viețiile noastre, din simpla neglijență sau datorită unei tare de comportament. Nu generalizez. Spun că se întâmplă! Dar nu le poți reproșa nimic magistraților. Sunt deasupra la tot ceea ce este trecător. Acea inamovabilitate care este excelentă când totul este… excelent! Dar, când apar ciudățenii, abateri de la proceduri, de la conduită, neglijență, independența poate produce dezastre. Vezi cazul de la Judecătoria Mangalia. Real și crud. Parcă ar fi dintr-un scenariu de film scris de un scriitor excentric.

Un magistrat a ajuns în atenția publicului, provocând fiori, neliniște și revoltă, după ce, la termenul unui proces unde era judecat Vlad Pascu, copilul de bani gata care, aflat sub influența drogurilor, la volanul unui bolid, vara trecută, în localitatea 2 Mai, pe Litoral, a omorât doi tineri, pe Roberta și pe Sebastian.

Culmea, judecătoarea, neatentă, poate nici măcar nu studiase dosarul cu atenție sau nu o interesa prea mult, a pus o întrebare care i-a făcut să se cutremure de durere pe părinții celor uciși, făcând, totodată, înconjurul țării.

S-a închinat România când s-a aflat că magistratul judecător, o femeie, a întrebat dacă Sebastian, cel omorât pe șosea, se află în sală. Ba chiar i-a cerut buletinul de identitate! Până și ministrul Justiției, Alina Gorghiu, a declarat că a paralizat citind că o judecătoare, din Mangalia, a întrebat dacă victima decedată e în sală.

S-a sesizat CSM-ul. S-a pornit ancheta! Alo! Noi nu neapărat de anchete interne avem nevoie. Sistemului îi lipsește altceva. Nu vedeți? Nu există suficientă aplecare, nu rezonează cum trebuie cu cetățeanul. Pare că fiecare este în lumea lui. Magistrații, acolo, sus, iar noi, restul, undeva, jos, insignifianți, tratați rece și loviți, uneori, crunt și nedrept, cu legea în cap. Sau, ca în cazul de față, nici măcar nu suntem atenți la ceea ce judecăm. Îi punem într-o lumină proastă pe toți cei care își fac meseria cu aplecare și har.

Și, ca un epilog trist al poveștii crunte și dramatice, au spus părinții tinerilor omorâți în accident de beizadeaua de București că judecătoarea, când a intrat în sală, mesteca gumă. Păcătoasa indiferență este cea mai mare pierzătoare de oameni!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Democrația a căzut pe-o rână…

Publicat

pe

Nici nu era nevoie să fii analist politic experimentat pentru a-ți da seama, după indiciile afișate cu larghețe de mai marii PNL și PSD, că vom avea alegerile locale și pe cele europarlamentare comasate. Toate drumurile, scenariile, declarațiile, scenele de gelozie politică, amenințările cu partajul și frica de pierderea privilegiilor au condus spre rezultatul prezentat aseară de cei doi „C” ai politicii actuale românești.

PSD se contopește cu PNL. Reacții adverse există, dar se trec cu vederea. Doctrinele, ura ancestrală, alergiile care apar, pe bună dreptate, din alăturarea celor două partide politice trebuie date la o parte. Se face abstracție de erupțiile apărute, de bubele urâte de pe imagine, dacă vrei să rămâi la putere și, ca să existe și izul acela patriotic!, dacă vrem să ținem țara în echilibru. Așa a apărut noul clișeu, care, cu siguranță, va fi la loc de cinste printre lozincile momentului, parcă adus din cruciadele Evului Mediu timpuriu. O coaliție a binelui care trebuie să lupte împotriva răului personificat de Șoșoacă și Simion, la care se adaugă alte mărunțișuri de pe partea dreaptă.

Păi, ce, nu puteau fi puși la respect conform regulilor corecte ale democrației? Ba da! Dar, de ce să ne complicăm? De ce să muncim mai mult? Alianțele împotriva naturii sunt născute din teamă și dorințe avide de putere. Există și reversul. Posibilitatea ca acest tip de comportament politic să creeze repulsie, ură, să alimenteze un val pe care nu îl mai poți opri cu una cu două și care să spulbere tot, respectiv construcțiile anormale, dar și pe cele normale.

Chiar am ajuns în situația în care alegerile să cadă în derizoriu, răpuse de săgețile interesului și ale calculului electoral? Da. Așa pare! Democrația a devenit plantă de cultură, pe care libertățile sunt acum altoite după cum este vrerea Comisiei Europene. Alor noștri conducători le place noul concept. Avem în sânge câte ceva din gena dictaturii, din dorința ușor patologică de a-i anihila prin diferite metode, chiar pseudo-democratice, pe cei care ne stau împotrivă.

Sincer, de la ceea ce se întâmplă acum, până la ziua în care va fi emisă o ordonanță de urgență prin care se declară stare de necesitate, iar unele partide politice sunt desființate și libertățile de expresie, de opinie, sunt anulate, ar mai fi un pas.

Alegerile care vin sunt doar un exercițiu al puterii. Se testează o nouă metodă. Dacă dă rezultate, cu siguranță, va fi continuată și la toamnă. Și… la mulți ani! Totdeauna, interesul și dictatura s-au ascuns sub plapuma bunelor intenții. Știu o mulțime de oameni politici adevărați care nu sunt de acord cu acest compromis stupid, dar se supun fiindcă nu te poți pune împotriva unui curent pornit din cele mai mari Cancelarii ale Europei. Te împotrivești, ieși!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite