Târgoviște ieri, Târgoviște azi. Străzile bubuie de oameni. Cei mai mulți, bătrâni. Curajoși. Spun că au probleme de rezolvat şi nu are cine să îi ajute. Unii vin de la țară, trag după ei câte o sacoșă în care au înghesuit alimente și câteva medicamente. O bunicuţă face câțiva pași şi se oprește. Se sprijină într-un baston la fel de îmbătrânit. „Trecem şi prin asta. Am trecut noi prin multe. Dar chiar să stau închisă în casă nu pot”.

Un grup de tineri trec grăbiți pe lângă ea. Sunt veseli. Detașați de situație. Nu ştiu dacă este vorba de ignoranță, nesupunere civică sau oamenii vor să privească viața în față, senini, aşa cum este. Dificilă alegerea! Faptul că până acum, în Târgoviște şi în județul Dâmbovița, nu s-a înregistrat, oficial, nici un caz de coronavirus a creat un soi de încredere. Se forțează nota. Norocul. Dar nici prezența autorităților nu se simte pe stradă. Să îi vezi că există, că atrag atenția unor persoane vulnerabile asupra situației la care se expun.

Prin cartiere, locurile de joacă, până mai ieri ciucure de voioșie, sunt acum goale. Prin parcuri, multă stinghereală. Nu poţi strănuta sau tuşi fără să atragi atenția asupra ta, fără să trezești, dintr-un reflex apărut în ultimele săptămâni, suspiciuni.

Pe șantiere încă se mai lucrează. Magazinele sunt deschise. Cele cu de toate. Doar chinezii de la „Mondial” şi-au sistat activitatea. Pe centrul vechi, au apărut anunțuri de tipul „lucrăm de acasă”.

Supermarket-urile sunt putin mai liniștite. Au apărut mărfurile pe rafturi ca într-o zi de normalitate. Doar la dezinfectant, săpun, vitamine efervescente și hârtie igienică se simt urmele panicii. A dispărut săpunul Protex. Spirtul se găseşte la doze de 50 ml și destul de scump.

„Acum e bine. Am mai respirat și noi. Să vezi de mâine-poimâine. O să-şi termine oamenii stocurile de provizii și vor navali din nou în magazine”, ne spune o lucrătoare. Alta, de alături, care se chinuie să așeze nişte cutii cu mâncare pentru câini o completează. „Care mai are bani”.

Farmaciile lucrează din plin. Cum nu au mai făcut-o poate niciodată de când există. Nu se mai găsește paracetamol. S-a dus buhul că, în caz de contaminate, este singurul medicament care, alături de Dumnezeu, îți alimentează speranța.

Cozi și la bănci, la ATM-uri. Își scot oamenii din economii, vor să aibă bani în casă, să se pregătească pentru valul 2 și 3 de cumpărături.

Ajungem şi pe la spital. S-a montat un cort în curte, la intrare. Acolo se face un soi de triere a celor care vin cu probleme medicale. Personalul, echipat corespunzător, dar cam rigid şi dur în comunicare. De cele mai multe ori, respingător cu cei care vin aici nu neapărat de drag. În vremurile astea, ar trebui să devenim altfel, mai buni, mai înțelegători, chiar dacă lucrăm sub presiune.

Mă aşteptam ca solidaritatea, spiritual umanitar să funcționeze. De unde! Coronavirusul ne înstrăinează, ne abrutizează. Încet-încet, se definește foarte bine ideea de supraviețuire cu orice preț. Fiecare pentru el. Aşa pare că este și cu mama Europă. Spiritul Uniunii pare că apune la umbra temutului virus.

La Târgoviște poate că încă se trăiește, cum zic unii, iresponsabil. Întrebarea este până când?